465 matches
-
parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul [[1698]]. Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri, astfel: Pentru acest motiv, cel puțin până în [[1765]] când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte, se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar corecte. O altă sursă de informații privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
600 toponime inventariate pe hotarul satului, 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul [[1987]] la [[Iași]]. Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore” , lor adăugându-li-se încă aproape 100 depistate în conscripțiile satului întocmite în anii [[1765]] - [[1766]] cu prilejul includerii satului în granița militară. Majoritatea dintre acestea, astăzi, nu mai sunt „vii” în memoria locuitorilor, explicația stând în aceea că în anii respectivi, racovicenii care nu au vrut să se înscrie
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
anului 1750, când aici era o orezărie. Zona a fost alipită Timișoarei în 1949, și formeză împreună cu cartierul Plopi, circumscripția a IX-a a orașului. Satul Ghiroda a fost atestat documentar pentru prima dată în 1389, sub numele "Györeg". La conscripția din 1717, avea 24 de case și se numea "Gironda". Harta Contelui Mercy din 1723-1725 o arată cu numele "Gyroda", aparținând de districtul Timișoarei. Între Ghiroda și Remetea de azi, a existat mai demult localitatea "Dég", care figura în evidențele
Ghiroda () [Corola-website/Science/303999_a_305328]
-
fi neglijată. Apoi, ofițerul Racz Andras din Lemniu, ajuns în grațiile austriecilor, după trădarea mișcării curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci, care în 1742
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
antiunionistă a călugărului Sofronie din Cioara. Alexa și Ignat Dolha din Răstoci au fost anchetați în vara acestui an de către jurații Tablei judiciare a Transilvaniei, deplasați în sat, și asupra problemelor confesionale, ceea ce atestă rolul Dolheștilor în tulburările din localitate. Conscripția generalului Buccow a menționat, în Răstoci, în 1760 - o biserică și un preot ortodox la 35 de familii și 2 preoți greco-catolici la 3 familii de aceeași confesiune. Conscripția întreprinsă de episcopul unit dă mai multe amănunte: cele 3 „gazde
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
asupra problemelor confesionale, ceea ce atestă rolul Dolheștilor în tulburările din localitate. Conscripția generalului Buccow a menționat, în Răstoci, în 1760 - o biserică și un preot ortodox la 35 de familii și 2 preoți greco-catolici la 3 familii de aceeași confesiune. Conscripția întreprinsă de episcopul unit dă mai multe amănunte: cele 3 „gazde” aveau 3 copii sub 3 ani și preotul a oficiat o căsătorie; numele preotului e Alexa Crișan iar al ajutoarelor sale, preoți și dieci: Nicolae Crișan și Ilie Butuza
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător („ludi magister”) care trebuie să fi fost cantorul.( Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Urbarii și conscripții, fasc.23, nr.1, fila 53. Datarea registrului ne aparține). 1785: După 5 ani de procese, litigiul pentru biserică, deschis între ortodocși și greco-catolici, s-a soluționat. Prin hotărârea nr.5290-1785, Guberniul Transilvaniei a dat câștig de cauză uniților. Ortodocșii
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la greco-catolici. Actul care confirmă acest lucru este redactat în imba latină, la Consistoriul din Blaj. Iată-1 în traducere: "In anul 1788
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
seu possesio Symyg "(1325), "Sumugy" (1352)[1], "possesio Sumugyon" (1389) "Somog" (1392), "Somogu" (1395)[2], "Somogyon" (1587-1589 - în "Adatok a dezsma fejedelemségkori adminisztráción jahóz - Date cu privire la administrarea dijmelor pe timpul principatului", Cluj, 1945), "Smig" (1733 - în conscriptia Klein), "Somogyon" (1760-1762 - în conscripția Buccow), "Smiegen" (1850 - în "Statistica Transilvaniei din" "1830 și 1850"), "Somogyom", "Schmiegen", "Smig" (1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru Marele Principat Transilvania"). Așezarea era numită de sași "Schmiegen", probabil cu semnificația "a șerpui", "a" "îndoi", "a" "mlădia", datorită văii care
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
IV-lea însărcina pe comitele secuilor să administreze localitățile din Valea Rodnei, între care și „Rebra” iar din venituri să plătească la tezaur 130 mărci de aur . Primul document istoric cuprinzător cu bogate informații despre Rebra și locuitorii săi, este „Conscripția Fiscală” din 1750, întocmită de senatorii bistrițeni Samuel Schuler și Georgius Decani. Iată cum descriau aceștia comuna Rebra: În anul 1947 s-a întocmit un recensământ al satelor ardelene, după modelul celui din anul 1941 din vechiul regat. Spicuim din
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
secolul al XVI-lea, transferul edificiului către nemeșimea locală calvinizată trebuie neapărat luat în calcul, dovada constituind-o tencuirea suprafeței pictate a zidurilor; durata înstrăinării bisericii nu se cunoaște. Revenit în posesia obștii sătești, lăcașul este menționat atât în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
locuire pentru populația băștinașă. Dar neavând dovezi concludente, nu putem face afirmații categorice. Cercetările în localitate și în satele vecine, au fost întâmplătoare, deoarece mijloacele de comunicație erau reduse. Acesta este motivul pentru care, localitatea nu apare decât întâmplător în conscripții, până spre jumătatea secolului al XIX- lea, deși a luat ființă cu mult înainte. Comuna Lunca Bradului este atestată documentar în mai multe lucrări, la intervale diferite de timp. Una dintre cele mai vechi atestări documentare ale vremii, este cea
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
unei icoane a „Mântuitorului Iisus Hristos” se află pisania: ,Aeste patru icoane le-au făcut robul lui Dumnezeu Crișan Mihai, ca să le fie pomană in veaci amin, 1764.” Dacă tradiția strămutării edificiului este veridică, atunci aceasta este biserica semnalată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1761-1762 în dreptul localității Ilia, doar harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și recensămintele ecleziatice din 1805 și 1829-1831 atestându-i amplasamentul actual.
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
fost de patru ori la Viena pentru a-i prezenta împăratului nedreptățile la care sunt supuși țăranii români din Transilvania, ultima audiență fiind în aprilie 1784. În vara anului 1784 s-a dispus de către împăratul Iosif al II-lea o conscripție militară, în cadrul regimentelor de graniță; cei înrolați urmau să primească arme și să nu mai facă slujbe iobăgești, iar pământurile și casele pe care le aveau în folosință vor deveni ale lor. Numărul celor care doreau să se înscrie a
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
înrolați urmau să primească arme și să nu mai facă slujbe iobăgești, iar pământurile și casele pe care le aveau în folosință vor deveni ale lor. Numărul celor care doreau să se înscrie a depășit însă cu mult așteptările autorităților. Conscripția a fost anulată de guvernatorul Transilvaniei Samuel von Brukenthal, sub presiunea nobililor maghiari care își simțeau amenințate privilegiile de clasă, ceea ce i-a nemulțumit și mai mult pe țărani. În ziua de 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
Zau de Câmpie, județul Mureș. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Are hramul ""Sfânții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și este încă folosită de comunitate.. Primele informații referitoare la istoria bisericilor din această localitate ne parvin prin intermediul conscripțiilor realizate în secolul al XVIII-lea. Astfel, conscripția din 1733 a episcopului Inocențiu Micu-Klein care consemnează că localitatea Săcalul de Câmpie - vechea denumire a localității, avea aproximativ 240 de suflete, biserică și trei preoți, din care, unul, popa Vasile era
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
află pe noua listă a monumentelor istorice. Are hramul ""Sfânții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și este încă folosită de comunitate.. Primele informații referitoare la istoria bisericilor din această localitate ne parvin prin intermediul conscripțiilor realizate în secolul al XVIII-lea. Astfel, conscripția din 1733 a episcopului Inocențiu Micu-Klein care consemnează că localitatea Săcalul de Câmpie - vechea denumire a localității, avea aproximativ 240 de suflete, biserică și trei preoți, din care, unul, popa Vasile era și arhidiaconul districtului. Conscripția lui Petru Pavel Aron
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
al XVIII-lea. Astfel, conscripția din 1733 a episcopului Inocențiu Micu-Klein care consemnează că localitatea Săcalul de Câmpie - vechea denumire a localității, avea aproximativ 240 de suflete, biserică și trei preoți, din care, unul, popa Vasile era și arhidiaconul districtului. Conscripția lui Petru Pavel Aron din 1750 înregistreagă ca fiind la acea dată 558 de credincioși, cu biserică și un preot. Nu după multă vreme, în perioada 1760-1762, când generalul Bucow realizează o altă conscripție sunt surprinse următoarele informații: comunitatea ortodoxă
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
popa Vasile era și arhidiaconul districtului. Conscripția lui Petru Pavel Aron din 1750 înregistreagă ca fiind la acea dată 558 de credincioși, cu biserică și un preot. Nu după multă vreme, în perioada 1760-1762, când generalul Bucow realizează o altă conscripție sunt surprinse următoarele informații: comunitatea ortodoxă - 90 de familii ortodoxă, cu biserică și preot iar comunitatea greco-catolică era formată din două familii și un preot. Șematismul jubiliar din 1900 editat de către arhidiecesa metropolitană de Alba-Iulia și Făgăraș precizează faptul că
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
din 1920 îi corespunde înlocuirea învelitorii inițiale din șiță cu alta mai trainică, din țiglă; coiful evazat al clopotniței a fost învelit în tablă. După anul 1895, când s-a finalizat actuala biserică de zid, vechiul lăcaș, consemnat atât de conscripțiile anilor 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a fost dezafectat cultului .
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
se îngăduia să umble, prin satele și orașele dimprejur, să strângă ajutoare benevole pentru necesitatea săracei mănăstiri din satul Cioara, numită Plăișor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea , fiind nevoie să se înlocuiască, în satul Cioara, biserica veche, atestată de conscripția lui Bucow, cu 138 familii ortodoxe, se construiește, în cimitirul vechi, monumentul de astăzi, recuperându-se materialul lăcașului mănăstiresc, din nou stricat în 1788. Monumentul este astfel consemnat în pisanie : „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au făcut această sfântă biserică la
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
scrisă pe o grindă a pronaosului); „popa Gheorghie” , (săpat pe o altă grindă); „Ioan Suci 1801” (pe ancadramentul dintre naos și pronaos). Subliniem că Gheorghe Socaciu si dascălul Teodor Șuvaina își au numele înscrise în documentele privind mișcarea prilejuită de conscripția militară, ce a grăbit răscoala de la 1784. De la Plăisor, odată cu cărțile, au fost coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
Ion, cu toată cheltuiala satului, cu lemnul, cu șindrila, cu zugrăveala, anul 1761...”". Ea reprezintă nu numai un valoros monument de arhitectură, evocator pentru lăcașurile de lemn dispărute de pe întreaga vale a Pianului, dar și un document istoric, ce completează conscripția lui Bucow, care nu înregistrează străvechile așezări ale Pianului, și nici edificiul de cult, existent cu certitudine. După ce-a fost terminată biserica de lemn, biserica de grădele s-a stricat din interior. Din patrimoniul lăcașului anterior au răzbit veacurile
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
dispărând. Pentru datarea bisericilor de lemn și, mai ales, pentru evidențierea procentului însemnat pe care populația românească l-a avut în zonă, s-au dovedit a fi de un real interes, pentru cercetătorii care s-au aplecat asupra acestui domeniu, conscripțiile întocmite în secolele XVIII - XIX: Conscripția din 1733 a episcopului greco-catolic Ioan Inocențiu Clain, din anul 1750 a vicarului episcopesc Petru Pavel Aaron, dintre anii 1760-1762 a generalului austriac Buccow, din anul 1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
și, mai ales, pentru evidențierea procentului însemnat pe care populația românească l-a avut în zonă, s-au dovedit a fi de un real interes, pentru cercetătorii care s-au aplecat asupra acestui domeniu, conscripțiile întocmite în secolele XVIII - XIX: Conscripția din 1733 a episcopului greco-catolic Ioan Inocențiu Clain, din anul 1750 a vicarului episcopesc Petru Pavel Aaron, dintre anii 1760-1762 a generalului austriac Buccow, din anul 1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului din Sibiu. Pe lângă acestea, un sprijin
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]