775 matches
-
definească scopurile sociale, să legitimeze sistemul politic cu un singur partid și economia centralizată, toate acestea, din perspectiva ideologiei comuniste. Tabel 2.4. Configurația elitelor naționale și regimurile politice asociate Diferențierea elitei (eterogenitate, diversitate) Unitatea elitei Puternică Slabă Largă Elită consensuală (democrația stabilă) Elită fragmentată (democrația instabilă) Restrânsă Elită ideocratică (regim totalitar) Elită divizată (regim autoritarian) Sursa: Higley, Pakulski, Wesolowski, 1998: 5 Comunismul a însemnat printre altele distrugerea elitelor anterioare (amenințare, descurajare, subminare și chiar teroare) și construirea unei noi elite
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și în momentul în care unitatea ei a început să slăbească, prin mișcările și acțiunile dizidente și dezaprobarea venită din partea regimurilor politice vestice. Dezideratul României era ca la sfârșitul tranziției, odată cu celelalte transformări necesare, să fie condusă de o elită consensuală, specifică democrației stabile. Însă anii parcurși până acum, au dovedit cât de dificil este acest lucru. După ce în primii ani ai tranziției, elita (elitele) României au fost divizate pe marginea unor probleme fundamentale legate de reforma economică sau democrație, politica
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
relevanți pentru postmodernitate este toleranța ca atitudine generală. Particularizând, putem vorbi de toleranță față de noile modele familiale, față de comportamente cum ar fi avortul sau homosexualitatea, sau toleranța ca acceptare a diferențelor între oameni. Noile modele familiale (familia monoparentală și cuplul consensual) sunt surprinse în EVS 1999 prin itemii v148, v150 și v151 (vezi Anexa 3, punctul 2). Populația din rural este însă extrem de conservatoare, în privința ambelor probleme: 93,4% din subiecți consideră că un copil nu poate crește fericit decât cu
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
timp a acesteia. Comunitatea, spune el, "trebuie construită și reconstruită", pentru că nu orice "comunitate se evidențiază prin solidaritate, nu este omogenă în atitudini sau eliberată de conflicte". În acest fel Burke relativizează opinia lui Durkheim care a impus un model consensual al comunității. Aceasta este o viziune nu doar mai actuală, ci și mai realistă a comunității. Același autor consideră că sistemul comunitar are patru caracteristici de bază: o atitudine refractară a oamenilor față de schimbare, ierarhie socială tradițională bazată pe naștere
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
adaptată la mutații este Înrădăcinată În tradițiile Arhipelagului Nipon, unde responsabilitatea colectivă implică Îndatoriri reciproce. Un simplu exemplu: calmul relativ din metroul tokyot, prin care circulă totuși mai multe milioane de pasageri decât prin cel parizian, provine dintr-o organizare consensuală integrată de toți. Fiindcă există o bandă pentru cei grăbiți și alta pentru ceilalți; nu există nici Învălmășeală, nici treceri peste rând la urcarea În vagoane. Din această armonie rezultă un beneficiu individual ce nu intră În contradicție cu interesul
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
de teorii cum este cea a lui Boudon (1973) sau cea privitoare la reproducția socială a lui Bourdieu (1964, 1970). Cu toate că uneori pare că în acest domeniu totul a fost deja spus, teoriile explicative actuale sunt departe de a fi consensuale, iar efortul falsificaționist e în plină desfășurare. Sociologia educației nu se putea sustrage reflexivității sociologiei cunoașterii, cu care este înrudită nu numai prin domeniu, dar și prin personalități precum Karl Mannheim, teoretician al relațiilor dintre fenomenele sociologice și procesele de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
trenat de statele membre, poate și numai din simplul motiv că se vroia de fapt a fi Tratatul Constituțional - pe cât de exclusivist, pe atât de neadecvat la situația existentă - și a ajuns să se numească Tratatul de Reformă - pe cât de consensual, pe atât de realist și adaptat la condițiile unei Europe În schimbare. 3.1.3. Europa 2020 - lecția adaptabilității la context În linii mari, cam acesta este contextul În care a apărut strategia menită să continue Lisabona 2000: Europa 2020
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
artă în funcție de calități tehnice, originalitate și valoare estetică, obținând numeroase rezultate valide și fidele. Prin opoziție, alți cercetători le-au cerut experților să evalueze creativitatea produselor în absența unei asistențe adiționale (de exemplu, MacKinnon, 1962). Prin elaborarea Tehnicii de Evaluare Consensuală (Consensual Assessment Technique - CAT), Amabile a perfecționat această metodologie. CAT se adresează unei așa-numite deficiențe a evaluării asistate a produselor atunci când această metodă se aplică în studiile de psihologie socială a creativității: din cauza dependenței de definițiile sau criteriile corespunzătoare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în funcție de calități tehnice, originalitate și valoare estetică, obținând numeroase rezultate valide și fidele. Prin opoziție, alți cercetători le-au cerut experților să evalueze creativitatea produselor în absența unei asistențe adiționale (de exemplu, MacKinnon, 1962). Prin elaborarea Tehnicii de Evaluare Consensuală (Consensual Assessment Technique - CAT), Amabile a perfecționat această metodologie. CAT se adresează unei așa-numite deficiențe a evaluării asistate a produselor atunci când această metodă se aplică în studiile de psihologie socială a creativității: din cauza dependenței de definițiile sau criteriile corespunzătoare creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Smith, 1992). Runco și Chand (1994), de asemenea, sugerează că experții care reușesc să evalueze cu acuratețe propriile creații nu posedă neapărat capacitatea de evaluare a produselor creative ale altor persoane. Deși se observă un progres în aplicarea tehnicilor consensuale la măsurarea diferențelor individuale creative (Amabile, 1996), metodele de comparație între grupuri (în cazul când creațiile fiecărui grup sunt evaluate de grupuri diferite de experți) nu sunt încă perfectate (Baer, 1994b). Rezultatul corelației evaluării consensuale cu tehnicile psihometrice mai tradiționale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un progres în aplicarea tehnicilor consensuale la măsurarea diferențelor individuale creative (Amabile, 1996), metodele de comparație între grupuri (în cazul când creațiile fiecărui grup sunt evaluate de grupuri diferite de experți) nu sunt încă perfectate (Baer, 1994b). Rezultatul corelației evaluării consensuale cu tehnicile psihometrice mai tradiționale (Amabile, Phillips, Collins, 1994; Runco, 1989a) se află încă în proces de definitivare, deși compararea diverselor metode va contribui la fondul de cunoștințe specific fiecărui ansamblu de tehnici. Runco (1994), Amabile (1996) și colaboratorii lor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
exprimate în criticile frecvente aduse testelor de gândire divergentă din partea adepților altor abordări psihometrice. De exemplu, Amabile (1982) și Baer (1993b, 1994c) critică tehnicile de evaluare a gândirii divergente pentru aparenta lor invaliditate și recomandă în schimb procedurile de evaluare consensuale și evaluarea comisiilor de experți. În contrapartidă, Crammond (1994) susține că evaluările experților ridică numeroase probleme și propune îmbinarea formelor diferite de evaluare a creativității. Hocevar (1981) și Wallach (1976) sprijină evaluarea performanțelor, în timp ce Torrance (1995) se arată destul de reticent
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
R.S. (1975), „Toward a behavioral definition of genius”, American Psychologist, 30, pp. 140-151. Amabile, T.M. (1979), „Effects of external evaluation on artistic creativity”, Journal of Personality and Social Psychology, 37, pp. 221-233. Amabile, T.M. (1982), „Social psychology of creativity: A consensual assessment technique”, Journal of Personality and Social Psychology, 43, pp. 997-1013. Amabile, T.M. (1983), The social psychology of creativity, Springer-Verlag, New York. Amabile, T.M. (1988), „A model of creativity and innovation in organizations”, în B.M. Staw și L.L. Cummings (eds.), Research
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1986), „Factor models for assessing the relation between creativity and intelligence”, Journal of Educational Psychology, 78, pp. 482-485. Helson, R. (1971), „Women mathematicians and creative personality”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 36, pp. 210-220. Hennessey, B.A. (1994), „The Consensual Assessment Technique: An examination of the relationship between ratings of product and process creativity”, Creativity Research Journal, 7, pp. 193-208. Hennessey, B.A., Amabile, T.M. (1988a), „The conditions of creativity”, în R.J. Sternberg (ed.), The nature of creativity: Contemporary psychological
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
s-a solicitat să elaboreze categoriile tocmai create. Baughman și Mumford (1995) au stabilit ca variabile dependente calitatea și originalitatea categoriilor și a exemplarelor, ambele derivate din scorurile acordate de comisia de experți în urma unei evaluări adaptate astfel încât să fie consensuală. Analiza covarianței le-a permis lui Baughman și Mumford să controleze variațiile raționamentului general, ale capacității de gândire divergentă și de rezolvare problemelor. Rezultatele obținute au arătat că manipularea folosită pentru facilitarea descoperirii soluțiilor „a influențat originalitatea, [dar] numai atunci când
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Measurement”, 1921; Sternberg și Detterman, 1986) și ale creativității (vedeți Glover, Ronning și Reynolds, 1989; Policastro și Gardner, capitolul 11 din volumul de față; Rothenberg și Hausman, 1976; Sternberg, 1988), ele au cel puțin câteva elemente comune cu aceste definiții consensuale. Ce se poate spune despre această relație? R. Ochse (1990) spunea: „Dacă inteligența înseamnă selectarea și modelarea circumstanțelor, ea este creativitate” (p. 104). Pentru a alege și a modela circumstanțele astfel încât să ni se potrivească, avem nevoie de imaginație, ca să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
colajul și că lucrarea nu va fi folosită ca sursă de informații. Ulterior, un juriu alcătuit din artiști plastici a notat colajele din punctul de vedere al gradului lor de creativitate, comparându-le între ele. Această tehnică, numită „a evaluării consensuale” (Amabile, 1982b), le cere experților din domeniul respectiv să-și folosească părerile subiective despre creativitate și implică, în mod caracteristic, un înalt nivel al concordanței membrilor juriului. Rezultatele acestui studiu au arătat că subiecții care au făcut colajele în perspectiva
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Journal of Personality and Social Psychology, 37, pp. 221-233. Amabile, T.M. (1982a), „Children’s artistic creativity: Detrimental effects of competition in a field setting”, Personality and Social Psychology Bulletin, 8, pp. 573-578. Amabile, T.M. (1982b), „Social psychology of creativity: A consensual assessment technique”, Journal of Personality and Social Psychology, 43, pp. 997-1013. Amabile, T.M. (1983a), The social psychology of creativity, Springer-Verlag, New York. Amabile, T.M. (1983b), „Social psychology of creativity: A componential conceptualization”, Journal of Personality and Social Psychology, 45, pp. 357-377
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nici la convergența intereselor. Pentru Putnam, această integrare este o variabilă care depinde de gradul de acord asupra opțiunilor și a procedurilor politice. În această privință, se pot distinge mai multe logici care se încrucișează și se combină: o logică consensuală, una competitivă și una coalescentă (Putnam, 1976, p. 115 passim). În societățile pluraliste occidentale, se observă, în general, un grad ridicat al consensului în privința regulilor jocului politic, implicând aptitudinea pentru negociere și compromis, toleranța față de opozanții politici, precum și disponibilitatea de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reticențe, dat fiind că, în principal, este vorba despre „jocul lor” (Parry, 1969, p. 91). Totuși, adeziunea la procedurile stabilite nu împiedică manifestarea dezacordului asupra fondului. În termeni de preferințe politice, elitele occidentale sunt, în general, mai mult competitive decât consensuale. În Occident, membrii „clasei politice” sunt, înainte de toate, oameni de partid, iar aceștia sunt mult mai sensibili față de diferențele ideologice decât alegătorul obișnuit. Asta nu-i împiedică pe membrii elitei, atunci când societățile sunt divizate în tabere antagoniste, să se străduiască
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de conduită politică formale și informale, ca și acordul asupra valorii instituțiilor politice existente. Servindu-se de aceste două dimensiuni bazându-se mai ales pe lucrările lui Sartori, autorii disting trei configurații importante de elite naționale: elitele dezbinate, cele unificate consensual și cele unificate ideologic. Elitele dezbinate funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tind să se suspecteze unele pe altele și se angajează fără restricții pentru dominație. Concepția despre viața politică este cea a „politicii ca formă a războiului” (politics-as-war) așa cum afirmă Sartori (1987, p. 224). Se poate vorbi despre elite unite spre consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind să se grupeze în jurul a trei forme distincte, pot fi clasificate după un continuum mergând de la extrema dezbinării la monolitismul extrem. De la situații de tipul celei din Liban până la cele de unificare consensuală de tip suedez, unificarea ideologică este reprezentată de statele totalitare (ibidem, p. 155). Interesul major al configurațiilor propuse de Field și Higley este că ele pot fi puse în raport cu tipuri de regimuri politice. În această privință, autorii fac deosebirea între
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influență politică. Puterea executivă este exercitată în secretul deliberărilor unui mic grup de lideri ai regimului. Formulate aceste considerații, putem asocia fiecare configurație a elitelor naționale unui anumit tip de regim. Elita dezbinată trebuie asociată unui regim instabil, cea unificată consensual trebuie asociată unui regim reprezentativ stabil, iar cea unificată ideologic unui regim nereprezentativ stabil. Elitele cu orientare locală sau cu orientare cosmopolită La originea dihotomiei local/cosmopolit s-au aflat cercetările întreprinse sub conducerea lui Robert Merton la Rovere, un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se poate produce în două moduri. Primul este aranjamentul dintre elite, prin care cele aflate în conflict endemic își reorganizează relațiile și negociază compromisuri asupra celor mai importante puncte aflate în dezacord. În acest fel, ele ajung la o unitate consensuală și pun bazele unui regim reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]