5,839 matches
-
să tacă odată pentru totdeauna. Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În dispozitivul căreia va insera Înțelegerea la care ele au ajuns. Din acest moment Începe faza punerii În executare a hotărârii instanței de judecată, care, În condițiile date, va fi executată de bunăvoie de către părți, pe considerentul că ele au consimțit și și-au asumat obligațiile din dispozitivul hotărârii, iar În situația când nu refuză sau nu Își Îndeplinește corect obligațiile stabilite de instanță În sarcina sa, cealaltă parte are la Îndemână instituția executării silite care le obligă, În condițiile legii
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
are dreptul să ceară o despăgubire echitabilă numai de la cel care a fost salvat. (2 Nu poate pretinde nicio despăgubire proprietarul care a provocat sau a favorizat apariția pericolului. Limitele convenționale ale dreptului de proprietate Art.626 Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu Încalcă ordinea publică și bunele moravuri. Art.627 (1 Prin convenție sau testament se poate interzice Înstrăinarea unui bun, Însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani și
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
ținea atât de mult viitorul său cuscru, doar nu avea zece băieți. Căzură la învoială și xanamik 1 se făcu. Când Vijelie, tatăl Voicăi, ceru plosca să bea din ea, se înțelegea că dacă Lisandru și Rafira acceptă condiția lui, consimte să-și dea fata după Vișinel, deja juruită încă de când cei doi erau niște copii. - Voica, Lisandre, este mult mai scumpă decât învoiala noastră, zise Vijelie, dar i-o dau lui Vișinel fiindcă știu că va fi un baro 2
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei frivole, măcar o parte din acesta dar, precum înecatul, căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Și cum adică? Pentru faptul că băiatul ăsta a absentat o zi de la școală să anunț poliția? E un gest exagerat, ce naiba!" Păi, nu? E la mintea cocoșului. Dar găina asta o putea să priceapă? Mă rog, acum așa pare", consimte baba. Da', oricum, rămâne o chestie ciudată. Ciudată rău de tot, nu așa..." Parcă și văd alea trei puncte de suspensie din finalul spuselor lui madam Săvulescu. Insinuante puncte! Se dă atât de lovită în aripă de ai jura că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și a spus adepților săi că, dacă ar fi stat În calea săgeților, În mod sigur le-ar fi putut opri, sau măcar le-ar fi deviat traiectoria. — Vai, ce deștept ești! Ce frumos povestești tu!... suspină Daisy. Maiorul Smith consimți Înclinînd ușor din cap. Tocmai li se serviseră niște spaghete milaneze, pe care se străduia să le Învîrtă cît mai elegant cu furculița pe fundul lingurii, ceea ce făcu ca mai multe picături de sos să se Împrăștie În jurul farfuriei. Dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prin clonare, de o civilizație extraterestră... Se opri, poate un pic cam tîrziu. — Chestiile astea le știi de la tipii cu care te-ai Întîlnit la cîrciumă? Întrebă Vic. — Nu, nu, nicidecum! Am studiat pe cont propriu. Vic se mulțumi să consimtă clătinînd din cap, ca și cum l-ar fi contrazis. — Se spune că diavolul inventează În fiecare zi lucruri noi, dar nu prea știe ce-ar putea face cu ele, zise. Începea Încă o zi mediocră. Maiorul Smith se ridică din pat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-mi dezlegi măcar picioarele, fiindcă mi-au amorțit și mă Înțeapă al naibii În tălpi. Dacă te dezleg, fugi și rămîn singur. — Uite, Îți promit pe cuvîntul meu de geolog că nu plec nicăieri, decît cu aprobarea ta. Corect? — Mda, consimți Într-o doară Michel. Singura problemă e că nu ești geolog. În pofida acestei obiecții, porni către Pablo, rostogolind pe lîngă el bidonul cu apă. Ca să aibă mîinile libere și să se poată deplasa, băgase caietul cu memoriile sub vestă. CÎnd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
triumfător mîna cu vîrful degetului țintit spre tavan. Ca orice idee genială, ideea lui era cît se poate de simplă și, la drept vorbind, previzibilă: ar fi trebuit să caute, Înainte de toate, chiar În seif! O idee la care Pablo consimți imediat cu entuziasm. Numai că, spre dezamăgirea amîndurora, găsiră ușa seifului Încuiată. — Probabil că le-ai pus Înapoi În seif și după aceea ai Închis seiful. Așa Încît nu-ți rămîne decît să te mai bărbierești o dată, deduse ironic maiorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mogîldețe. Alți doi pensionari care ieșiseră pesemne să-și facă plimbarea de seară. — Noi am avut niște treburi În București și ne am gîndit să trecem să te vedem. Dar nu e chiar frig, nu? E o vreme plăcută. — Mda, consimți ea fără chef, dînd apoi drumul cățelului din brațe. Mai potrivit ar fi fost să tac, așa cum făcusem și pînă atunci. Simțeam Însă că trebuie să vorbesc, să provoc, să fiu ironic, un pic insolent, poate chiar să o lezez
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Chiar dacă nu-i vedeam, știam că ochii ei Îmi fixează buzele. — De fiecare dată când mă atingi - dar, te asigur, n-o să apuci prea des - Îmi dau jos... Îmi dau jos... Două. Nu, unul. Nu, două articole de Îmbrăcăminte. Am consimțit cu greu. Probabil că Dora purta de două ori mai multă Îmbrăcăminte decât mine și Își găsea drumul pe scări chiar și În beznă. Din fericire, jocul se dovedi a fi mult prea interesant pentru o competiție. Așa că am preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te-a luat Dracul atunci?!, să nu mai fi stat acum la... în patul iepei ăleia... Înșfacă telefonul și formează numărul de acasă al Paulei, hotărîtă să-l ceară pe Radu, să-i vorbească, imediat ce i se va răspunde. Am consimțit, în sufletul meu, să ai o legătură, dar de aici și pînă la a sta în patul ei tot timpul, uitînd de mine și de copil, e cale lungă și, dacă ai făcut-o, acolo să stai!" Telefonul sună prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
perioada în care Naomi era însărcinată) cu o sculptoriță năzuroasă din Maida Vale. Sybil crea pseudo-sculpturi din Insula Paștelui din materiale de construcții - bolțari și altele de genul acesta - și îi făcea lui Alan felații riguroase, chestie la care Naomi consimțea doar ocazional. Bineînțeles că Alan își exersa gândirea magică, încercând să influențeze cursul canonizării sale. Recunoscându-și greșelile, voia să evite acuzațiile de ipocrizie sau de egoism. Nici măcar în sinea lui nu putea lua o poziție față de adulter, pentru că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat și el, și-a tras nasul și m-a recomandat pe mine, ochii învățătoarei n-au licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și că am face mai bine să ne adaptăm noilor reguli ale jocului. Ei ne previn că cei care se vor da înapoi și nu vor intra în joc vor fi excluși de la compensațiile ce vor reveni numai celor care consimt (inclusiv globalizarea). [...] Sub diversele ei forme, această ideologie este cunoscută sub diferite nume: economie neoclasică, neoliberală sau libertaristă; neoliberalism, capitalism de piață sau liberalism de piață;” Cel puțin trei grupuri importante de susținători, adepții raționalismului economic, adepții pieței libere și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva aici? Privirea ce consimte de sub șapcă e diferită de cea pe care ai fi așteptat-o de la un zugrav: ochii cuiva care se pregătește să sară peste o prăpastie, proiectându-se mental de partea cealaltă, fixând privirea înainte și evitând să privească în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
primit atâtea scrisori... Povești de pe altă lume... Nu vi le mai istorisesc, căci nu m-aș mai descurca. V-ar trebui ore întregi ca să citiți toată corespondența. — Pot să arunc un ochi? Văzându-te decis să mergi până la capăt, Cavedagna consimte să ți se aducă de la arhivă dosarul „Marana Dr. Ermes“. — Aveți ceva timp disponibil? Bine, luați loc aici și citiți. Apoi îmi veți spune ce credeți. Cine știe, poate reușiți să înțelegeți ceva. Marana are întotdeauna motive practice ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mălai, să le fie clar), am stat o vreme la un cămin de profesională pe lâng-un șantier, o ruinătură, ce mai, tare greu, mă sufoc de durere numai când îmi aduc aminte. - Aici ar merge un suflat zgomotos de muci. - Consimt. Și ne era frică de paznici și ne era frică de pedagogă, o brută stalinistă, și ne era frică să mergem noaptea la spălător... Și-acolo am văzut scene de nedescris între fete... Și ce turniruri făceau ploșnițele pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja armat, pe Niña Carmen. Se uită la ea cîteva clipe Înainte de a o Întreba, păstrîndu-și totuși calmul: - O să mă omori acum? Acum, cînd am ajuns și ești În siguranță? Ea consimți, cu un ușor gest din cap: - Asta e clipa În care te voi ucide, spuse. CÎnd am ajuns și sînt În siguranță... Făcu o pauză. Dar Înainte de asta, spune-mi un lucru: era băiat sau fată? Iguana Oberlus ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era minunat și pentru cît umblase prin zăpadă cădea numai bine, dar nu voia să dea ochii cu domnișoara dintr-un motiv foarte exact: plecînd așa, instala o stare de complicitate cu K.F., stare la care ea, vrînd-nevrînd, trebuia să consimtă. Și-a luat chipiul, s-ar fi putut să răcească pe o vreme ca aia, dar a vrut ca neapărat să facă o impresie cît mai autoritară. Căciula, oricît ar fi ea de bine făcută, are un aer de civilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era destul de scurt, iar el avea pasul mare, așa încît amărăciunea se risipi destul de repede, văzîndu-se așteptat. Ușa s-a deschis încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce trebuie să existe între cîinele polițist și conductorul său, relație care înlocuiește orice compromis ori alianță, cum vrei să-i zici, care îndeobște se stabilește între oameni. Ordinea este legea instaurată de conductor și cîinele polițist trebuie nu să consimtă, ci să facă parte din ea. Pentru aceasta este nevoie de o relație sufletească în care devotamentul cîinelui face parte din ordinea emisă de conductorul său." Radul Popianu era omul ordinii și nu credea în nici un fel de alianță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi iertat, vina rămîne vină, dar nu va fi considerat vinovat, nu va fi pedepsit. Era o capodoperă de mișelie! Adjutantul Popianu știa cum urmau să se petreacă lucrurile, oricînd oricine va fi scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]