220 matches
-
Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
necesitate este de natură divină, în timp ce a comite suicid înseamnă a te consideră egal în drept cu Dumnezeu și, totodată, a-i nesocoti poruncile. În Par-delà le bien et le mal19, Nietzsche spune: Gândul că te poți sinucide este foarte consolator. El ne ajută să depășim multe nopți proaste". Ba mai mult: în Humain, trop humain, gânditorul german, dintr-o perspectivă antireligioasa, lansează un apel la rațiune și la respectarea dreptului la sinucidere: Există un drept în virtutea căruia putem să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie de un intermediar: Ceea ce există în afară nu poate fi citit decât în ochii animalului" (Rilke, " Elegia a opta"). Un gând consolator: animalul nu este ceea ce s-a dorit a crede că este; nu este o vietate de rang inferior. Este acel celălalt care-i poate readuce omului în vedere ceea ce el nu mai știe să vadă. 12. Mituri " Din neamul palanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
misterului: Cuvîntul, Vorba pronunțată, Spiritul lui Dumnezeu-Tatăl: evoluția permanentă, încarnarea treptată a spiritului, care a dus la încarnarea în om a lui Iisus și a mesajului său neînțeles. 3.Evoluția viitoare sub aspectul ei esențial, Paraclitul (Sfîntul Duh), Mîngîietorul, adevărul consolator; sfortul milenar al fiilor lui Adam pentru învierea lui Cristos (a adevărului) din îngroparea în greșeală și astfel însăși învierea lor din "moartea" spiritelor și a sufletelor în îndepărtata zi a Parusiei (a celei de a Doua Veniri). Nu în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
protagonist al veacului al XVII-lea, un artist al limbajului violent al gravurii, un om cu frica lui Dumnezeu, lipsit însă de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său antigravitațional (un secret occhio artificiale) să evadeze în libertatea simulată a proiectului magic. Delirul volițional este singurul său reper consolator în apărarea vieții și a cosmosului epic, în contra cărora erau îndoctrinați și antrenați ceilalți, spre a se face din ei potențiali cyborg luciferieni. Dacă romanul "Fără pereche" (Editura Univers, 2000) impune pe scena narațiunii de azi figura fără de timp și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mea, aici eu sufăr / fără de moarte, singur (Cântecul lui Apòllion, trad. MB); Au poate că nici moartea nu-i mai alină-acum / pe vii, moartea din dragoste? (Scrisoare, trad. MB). Totuși, incluzând-o în ciclul vieții, Quasimodo reduce la minimum rolul consolator al finalului curgerii vieții și ne comunica faptul că nici chiar trecerea în lumea de dincolo nu poate șterge suferință omului contemporan în general, si a sa în mod special. Absolutizând durerea, scriitorul îi recunoștea aceeași putere de dominație asupra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
interior", devenind o victimă a lumii descom puse de rasism, naratoarea din romanul SF Memoirs of a Survivor/Memoriile unei supraviețuitoare (1974), care pășește printr-o breșă de timp și spațiu, intrînd într-o altă dimensiune (desigur, a "spațiului interior" consolator) ori Alice Mellings din The Good Terrorist/Buna teroristă (1985), care se implică în acțiuni teroriste, ironic, din intenții pozitive (mediate de convingeri socialiste), sperînd ca astfel să-și descopere "spațiul interior". Deși mai sche matice, psihologic vorbind, decît Anna
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ce devine ideal pentru prezentul zbuciumat. O Antigonă a românilor, intitulează Alex Ștefănescu, unul dintre capitolele adresate Ilenei Mălăncioiu, dedicate, mai ales, analizei poeziei sale de sfârșit, poezie a reconstrucției, prin moarte însă, pe care o primește în termeni obișnuiți, consolatori. Prin intermediul acestei poetici, Ileana Mălăncioiu "se îndepărtează de la scenografia rustică, păstrată în amintire din anii copilăriei. Spațiul pe care începe să îl prefere este unul imaginar, necircumstanțializat și neidentificabil. Prin această operație, se realizează nu numai o esențializare, cum credea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
emblemei mateine "Cave, age, tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca "blînd și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a celuilalt, a privitorului este personajul trialogic. Acesta din urmă este personajul teatral, supraeul moral, sinele inconștient care se revelează (cum îl identifica criticul prima oară în 1988); iar la nivelul psihologiei de grup e corul antic, martorul, comentatorul, incitatorul, consolatorul acțiunii. Introducerea sa reprezintă un moment important și o nouă vârstă în evoluția romanului românesc. Teatralizarea epicului, sporirea acuității lecturii, declanșarea jocului reprezentărilor, deschiderea posibilității unei bruște dilatări interioare sunt doar câteva dintre câștigurile neașteptate ale apariției acestui personaj care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici odios, nici absolut; nu am poate în fața ochilor generarea și regenerarea perpetuă a naturii? Nimic nu piere, prietene, nimic nu se distruge în lume
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acel drum venea, fără ca ei să știe, tocmai acel cavaler puțin binevoitor. După ce a terminat cântecul de laudă în cinstea Preamăritei Fecioare, în timp ce cavalerul privea dâra de sânge lăsată de picioarele lor goale, felicitându-se aproape de unul singur, acel frate consolator l-a întrebat pe însoțitorul său: «Frate, am cântat bine antifonul?». Atunci, dintr-o dată, a intervenit cavalerul în discuția lor: Cu siguranță, pentru Dumnezeu! - spuse el. Să vă reușească totul cu bine, vouă care sunteți încercați în suferință ca și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
condeiul jos, nu fără a încheia cu o frumoasă explicație: "Eu port în retina mea un Bosfor ideal". Așadar, dacă viața imită arta (viziune mai curând manieristă decât... platoniciană), ochiul trebuie să se îndrepte spre veritabilele modele, acordând naturii privilegiul consolator de frumusețe imperfectă a copiei. Așa e, în lumea artei Lovinescu se simte mult mai în largul său decât pe creasta valurilor 30. De aceea se și arată criticul atât de entuziast când vine vorba de popasurile culturale. La München
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lume", care "deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafă". In frizeria sa cu șase scaune el dă "simultane" de bărbierit ca la șah. în același timp, el este confesorul și consolatorul tuturor celor din cartier. Pentru că nu doarme niciodată, ziua tunde fotbaliști și tenori - aparent singura lui clientelă -, iar noaptea clădește fantastice coafuri pe creștetul soțiilor acestora: "cochilii logaritmice / în toate culorile curcubeului / pagode sprijinindu-și visele unul de altul. Turnuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
puicuțele slăbănoage. — Probabil că a fost Îngrozitor Bruce, clatină Drummond din cap. Se uită cu toată seriozitatea la mine și Întreabă: Te simți bine? Încuviințez din cap și despic ruloul cu cârnați cu o furculiță. Fulton Îmi adresează un zâmbet consolator de probă. — Dacă simți nevoia să vorbești despre asta... gângurește Drummond. Ce să-ți zic. Cu tine? O chestie deșteaptă la greu fă. Măcar nu mă insulta pretinzând că te doare-n cur. Nu-i o experiență prea plăcută, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E consolator să știi că și el o urăște“, scrise Drusus. Însă nimeni nu cunoștea adevăratele motive ale acelei uri. — Eu cred că jurnalul tău va fi citit și peste mulți, mulți ani, spuse Gajus. Drusus zâmbea. Însă speranțele lor erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acestora din urmă și de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de sfânt, ca să-ți ascunzi poftele. Ca să nu mai vorbim de pisica pe care ai speriat-o cu numai câteva clipe În urmă. Aceasta este, mai mult sau mai puțin, suma ultimelor tale isprăvi, mare conducător al Consiliului Revoluționar, pacificatorule, consolatorule de femei părăsite. Și am mai putea aminti neprezentarea la locul de muncă sub pretexte mincinoase și un act de onanism neisprăvit. Și de asemenea urina care plutește Încă În vasul toaletei și Înmormântarea pe care ai făcut-o primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreau să spun, desigur, orice persoană încadrându-se în grupul țintă de femei cu probleme psihice, proaspăt divorțate, obosite și imature, care habar nu au cum să-și continue viața. Cinci minute mai târziu, am plătit o taxă de înregistrare consolator de mare cu cartea de credit și am scris următorul anunț: FEMEIE TRECUTĂ BINE DE 30 DE ANI, LONDONEZĂ, CAUT BĂRBAT CĂRUIA ÎI PLAC FILMELE ȘI JOCURILE, ORIGAMI ȘI CAFENELELE DE PE AUTOSTRADĂ, BLUGII ȘI PANTOFII CU TALPĂ JOASĂ, MERSUL PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și trăgându-mi capul pe umărul lui într-un gest care se voia consolator. Câteva secunde, mi-am lăsat capul acolo. Aveam o senzație de discomfort și mă simțeam și ridicolă. M-am ridicat la loc. Nu-mi îmbunătățeam deloc situația continuând să mă comport ca un copil care trebuie consolat. Dar se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Wall Street. Mă simt Încărcată, conectată la sursa de electricitate. La colțul lui Third cu Broadway, chem un taxi și-i spun să mă ducă În nordul orașului, la Barney’s, pentru niște cumpărături posttraumatice. Magazinul are un efect consolator instantaneu. Iau liftul cel mic până la ultimul etaj, unde văd o rochie de seară. Nu am nevoie de o rochie de seară. O probez. Neagră și vaporoasă, cu câte un șnur fragil de ștrasuri În părți, care coboară În V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nenorocit pe viață obligându-mă să mă duc la școală cu Jaguarul, cu șofer. Asta sunt, n-am ce-i face. Nu pot să mă schimb, nu-i așa? se alintă Julie, roșind un pic. Nu, draga mea, gânguri Muffy consolator. Dacă nu-ți place să mergi pe jos, nu-ți place, și asta e. Uită-te la mine, eu am trei șoferi! Avem unul la casa din Palm Beach, unul la Aspen și unul aici. Nu-i deloc rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]