27,508 matches
-
și pentru desprinderea de Gusti și fondarea revistei Rînduiala, și pentru aplecarea sa către legionarism), Marcela Focșa (regăsită în mod miraculos, în aceeași casă, la peste 90 de ani de ani de viață și după 20 de la prima convorbire), Lena Constante și Harry Brauner, Ion Costin, Roman Cresin (statisticianul Școlii gustiene), Paula Herseni, Ștefan Milcu, Gheorghe Vlădescu-Răcoasa și Mihai Pop (primul susținător al ideii unei istorii orale a Școlii de sociologie) cade cu precădere asupra vieții de zi cu zi a
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
cel cu pictorul Ion Popescu-Negreni sau scriitorul în exil Leonid M. Arcade, dar și cu reticent-distantele Liliana Tomescu (actriță) și Valentina Dumitrescu (mama ei, pictoriță), se resimt de pe urma caracterului lor cît se poate de public. Sînt însă altele - cu Lena Constante și Ioan Comșa (ultimii supraviețuitori dintre eroii Jurnalului lui Mihail Sebastian), cu gîndiristul Pan M. Vizirescu, dirijorul și compozitorul Emanuel Elenescu, dar și cu regretatul istoric al teatrului Ion Zamfirescu - mai mult decît interesante, dacă nu chiar savuroase. Ba chiar
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
afirmații oarecum neobișnuite pentru structura și stilul academic al seriei: "Constantin Brâncuși face parte dintre acei artiști care au lăsat în urma lor amintiri puternice despre aspectul lor fizic și atelierul în care au lucrat. Aceasta se datoreaza probabil și folosirii constante de către Brâncuși a tehnicii fotografice, intuind că noul instrument divulgativ și expresiv al vremii ar fi putut să contribuie la creșterea mitului artei" și "Brâncuși a lăsat exemple importante despre ceea ce gândea asupra raportului între o sculptura și piedestalul sau
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
ca o cârjă pentru personaje și, posibil, pentru scenariu. Ce mă deranjează la acest lungmetraj e că, oricum l-ai lua, nu găsești nici o idee care să pulseze în el. Cei doi prieteni au un aer înduioșător prin gafele lor constante, prin - eventual - solitudinea lor, căci aici parcă fiecare se folosește de celălalt luând doar ce-i convine din personalitatea sa. "Și ce dacă?", "De ce mi-ar păsa?" au fost întrebările care mi-au bântuit psihicul de-a lungul vizionării. Tot
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
2001, în urma unei intervenții chirurgicale la rinichi, lăsase, înainte de operație, materiale pentru alte opt cronici săptămânale. Sfârșitul a fost surprinzător, deși cei care i-au fost aproape îl văzuseră cu o putere de muncă diminuată, extenuat de un efort intelectual constant, prelungit fără odihnă mulți ani. Z. Ornea a adunat periodic materialul de istorie literară al rubricii în mai multe volume succesive: Actualitatea clasicilor (1985), Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
stilatul și arogantul Humanitas, publică și susține literele românești contemporane. Vedeți... nu e numai "vina" criticii literare! Vina pentru descurajarea unora, cei enorm plictisiți de starea tirajelor și a absenței premiului Nobel care se îndepărtează de noi cu o viteză constantă. Așteptăm "victorii din afară", de la franțujii sau de la politicieni, nu ne citim între noi și suntem indignați că "alții" nu ne citesc și, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominații - textualism, post-modernism etc. - care nu
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
Ionesco îl reprezintă portretul inedit al unui om care a marcat și, la rândul său, a fost marcat de veacul în care a trăit și a creat. "Opera sa - afirmă autoarea - este înainte de toate existențială, iar discursul său exprimă o constantă tensiune dramatică. Întreaga sa operă, inclusiv Nu, reprezintă o regizare a conflictelor și întrebărilor spirituale, etice și afective". Întreprinsă cu spirit liber, călătoria în fascinanta țară Ionesquie ne dezvăluie peisaje sufletești și intelectuale mai puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
încearcă să depășească limitele condiției ei. Meritul efectiv pe care i-l acordă filmul se limitează la ajutorul dat la pregătirea culorilor și la dispariția unui scaun din decor și, în consecință, din tabloul lui Vermeer. Nu e o muză constantă care să nască obsesii în mintea pictorului, el fiind apoi incapabil să se rupă de ea; dimpotrivă, când soția lui o alungă din casă pe nedrept, el nu face nimic pentru a o ajuta. Oricum, scenariul acestui film n-are
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
m-a surprins deloc senzația că mă uit la un tablou de Goya, o adunare de fantome reunite în jurul lui Eugenio Barba, un Barba care, dimpotrivă, îmi apărea ca dublul lui Dorian Gray. Această energie insolentă, această lumină orbitoare, această constantă provocare se vor nărui oare vreodată, dându-și la iveală fisurile, cum se întâmplă în ultimele pagini ale romanului lui Wilde? Fascinația pe care continuă să o exercite nu vine și ea tot de aici? Niște supraviețuitori se confruntă cu
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
fi oferit niciodată să-mi ducă valiza! - Dar celălalt? - Celălalt a făcut-o de cîteva ori... Era mai politicos, mai bine crescut. - Joseph? - Da... Cel cu clarinetul. Și totuși... Dumnezeule, ce greu e să explici! Joachim nu avea o dispoziție constantă, asta-i. Într-o zi se arăta seducător, de o amabilitate încîntătoare, apoi, a doua zi, nu-ți mai adresa nici un cuvînt. Cred că era prea orgolios, că suferea din cauza situației sale. Joseph însă o accepta zîmbitor. Uite că iar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Alexandra Ciocârlie S-a observat de multă vreme interesul constant al romanilor, de-a lungul întregii lor istorii, pentru Cartagina și locuitorii ei. Există, firește, un număr foarte mare de cercetări istorice, arheologice sau de civilizație punică (G. Picard, B. H. Warmington, F. Decret, S. Moscati, spre exemplu), există de
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
bijuterii, îndrăzneala strategiilor militare adoptate de urmașii fenicienilor, ca și ciudățenia mijloacelor de luptă întrebuințate (elefanții, de pildă) sau exotismul religiei de tip semitic, cu practici de cult sângeroase, implicând sacrificiile umane, au impresionat puternic și durabil imaginarul roman. Prezența constantă a Cartaginei în operele scriitorilor latini se manifestă încă din timpul războaielor punice, precum și mult după distrugerea totală a orașului de către Scipio Emilianul și după ridicarea, sub domnia lui Augustus, a unei colonii romane pe amplasamentul vechii cetăți. Este firesc
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
2004, 151 pag., de găsit doar la librăriile Cărturești, Dalles și Humanitas, din București și provincie. Cu o periodicitate proiectată de un număr pe an, într-un tiraj limitat de 1000 de exemplare, așteptat cu emoție de prietenii fideli, admiratorii constanți și cititorii marelui poet, acest prim număr al Caietelor Athanor, elegant și curat în toate ale sale, hârtie, literă, tipar impecabil se arată de acum înainte a fi locul ideal și prilejul fericit pentru noi al unor întâlniri de excepție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
neputințe. Intelectuală, stârnește neînțelegere într-o societate ce nu-și examinează tabu-urile, întrucât, trecută printr-o încercare fără seamăn în istoria masacrelor lumii, și-a făurit un punct de vedere, trăindu-și pasional spaimele, cu reacțiile spasmodice ale celui constant agresat. Or, eroina, scriitoare, publicistă are opinii care nu consună neapărat cu cele ale semenilor înconjurători. Ea nu se teme, astfel, să așeze în același context holocaustul și gulagul, cu tipicele note structurale care le definesc. O discuție pe această
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
a fost coarda sufletească fără de care n-ar fi înțeles, printre primii, dacă nu chiar primul, covîrșitoarea noutate a operei lui Tudor Arghezi, poezia lui Lucian Blaga, hermetismele lui Ion Barbu, însemnătatea liricii lui Ion Vinea pînă la Plantațiile lui Constant Tonegaru". Nu beneficiază oare și Barbu Cioculescu de o asemenea aptitudine duală? Nu e, în egală parte, și ironic și contemplativ, disponibil pentru polemică și pentru cuprinderea empatică a creației poetice? Ba bine că nu! Aidoma genitorului său, e un
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
existenței nemijlocite. Lucrările care au rezultat din această experiență sau, mai exact, în urma acestui experiment, îl implică pe Țuculescu în forme și în proprorții diferite, în cazul în care judecăm împlicarea ca pe un act nemijlocit, mecanic, și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. În ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări sînt doar dirijate de către }uculescu prin indicații tematice și prin
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
al XXI-lea, ni s-ar părea neverosimil să fim siliți a adora un șef de stat pe un altar concret (și nu doar metaforic), dar situația a existat. La Roma, confuzia între sentimentul religios și obediența politică a fost constantă, chiar dacă suntem în drept să-i suspectăm sinceritatea. Horațiu, care a fost un foarte mare poet, nu se sfiește să-și închine recunoștința și laudele "zeului" care i-a oferit o vilă și o mică fermă, ca să-și scrie versurile
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
sexe, editat în 1837 de Ion Heliade Rădulescu. Dar cuprindea și culegeri de basme, cărți cu povești, romane de aventuri, relatări istorice, poezii (Alecsandri, Eminescu, Coșbuc), volume uneori fastuos ilustrate. Așadar, nici o mirare că acest dulap avea să devină obiectul constant al curiozității mele. însă de fiecare dată când mă apropiam de el, chiar și fără a-i deschide ușile, privirile îmi cădeau vrând-nevrând pe scrierile lui E. Lovinescu. Erau parcă anume așezate în cel mai evident loc al raftului, la
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
atacuri sînt motivate de un resort psihologic bizar, anume incapacitatea de a ierta pe acela care a fost de partea ta la greu. După aproape un sfert de secol de carieră academică occidentală, - publicistică, editorială în științe politice -, și opoziție constantă față de totalitarism, nu aștept aprobări privind proiectele mele de cercetare politologică. Consider că am dreptul să doresc un fair play intelectual. Am în spate destule cărți în care Ion Iliescu este criticat cu severitate, pentru a nu accepta cu ușurință
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
care ne-am putea regăsi. Căci Goga s-a confruntat, așa cum ne confruntăm noi, la ceasul de față, cu criza unei societăți parțial primenite, nescutite de convulsii, plină de impurități. Astfel el ia apărarea intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
promițătorul titlu Românii e deștepți - îl arată pe Gheo un eseist subtil (și radical), demn, de acord cu el sau nu, de respect.Radu Pavel Gheo e într-o cruciadă pe cont propriu împotriva clișeelor, a locurilor comune și obsesiilor constante ale României intelectuale, cu schizofrenia ortografică a lui â și î, confortul mitic al rezistenței prin cultură, "bolile contemporane" ale magisteriozei, imposturii și gerontocrației, perpetuarea modelelor critice, etnostereotipiile și temerile ei globaliste. "(...) Și chiu, și vai, și dă-i! Meritam
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
România literară" de la mijlocul deceniului opt (în care, alături de Nicolae Manolescu se mai aflau Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Dana Dumitriu, Sorin Titel Laurențiu Ulici și, ulterior, Eugen Simion). În anul 1989 emigrează în Franța și devine o prezență constantă în programele posturilor de radio "Europa Liberă" și Radio France International, pentru ca după căderea comunismului semnătura sa să reapară în presa din țară, în primul rînd în revistele "Dilema" și "22". Tangențiale este o selecție, destul de severă a cronicilor publicate
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
a stîrni pofta de lectură. Or, aceasta este/ar trebui să fie chiar rostul criticii literare. P.S. Articolul meu din numărul 14 al "României literare" (Îndreptar de corectitudine politică) m-a pus în situația neașteptată de a deveni o prezență constantă în paginile unei publicații transformate în birou de registratură pentru frustrările din viața noastră culturală. O replică de două pagini de revistă din partea domnului Victor Neumann (la o cronică în care cartea domniei sale era mai degrabă lăudată), urmată de o
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
paginile încărcate de emoție, gingășie și frumusețe dedicate Dorinei, și celor care o înconjoară cu grija, atenția și iubirea lor. Pășim deodată în cu totul altă lume, un microcosm de o puritate aproape imaterială în centrul căruia se afla preocuparea constantă și responsabilitatea pentru viața tînără care trebuie să înflorească în cele mai bune condiții, - un microcosm în descrierea căruia Duda își exercita la cel mai înalt nivel darurile sale de observator minuțios, înzestrat totodată cu o memorie extraordinară. Ar mai
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]