344 matches
-
în pace, vrem o viață normală". Sau: "Cu cât vor distruge ei, cu atât vom construi noi mai mult". Ici și colo, oameni agresați pe nedrept de niște barbari nelegiuiți și fără de credință își împărtășesc suferința și indignarea unor martori consternați. Imaginile se suprapun. Îl revăd pe episcopul greco-catolic de la Tyr care-mi prezenta pe laptopul său un scurt DVD artizanal cu imagini fixe și scurte, arătându-mi nu carcase de automobile și copii plângând intrând în adăposturi, ci clădiri dărâmate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
simpatia generală de care era înconjurat îl situau la înălțimea însărcinării sale. El a fost acela care m-a rechemat în rîndul cadrelor active, încredințîndu-mi Secretariatul general al Departamentului. Împreună cu el am asistat, mai degrabă ca simpli spectatori uimiți, apoi consternați, la "lucrătura" diplomatică a mareșalului Averescu pentru a duce România pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și tare făcînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de rocă desprins, s-au găsit urmele căderii și trupul regelui... Înmormîntarea, la Sfînta Gudula, cu deplasarea cortegiului pe traseul lung pînă la Laeken, a prilejuit manifestări populare emoționante, cu oameni veniți din toată Belgia stînd împietriți într-o liniște consternată. Nimeni dintre spectatori nu ar fi putut prezice că peste un an, cînd vizitatorii furnicau prin pavilioanele Expoziției internaționale ce atesta progresul industriei și comerțului în Belgia, aceleași culori negre și același ceremonial aveau să fie iarăși folosite pentru îngroparea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lumânarea din mână, o ard bine la capăt, o lipesc cu grijă și o țin lipită suficient cât să fiu sigură că am fixat-o sănătos, îmi iau mana și... cade. Repet și eu procesul de câteva ori, în liniștea consternata a tuturor, după care Alfonso mă întreabă cu tristețe: „Ingrid, tu crezi în ce facem noi acum?” „Păi, știi, da, adică, am poate ceva dubii, de ce să nu recunosc, ăăă, posibil din cauza pregătirii mele destul de exacte, dar, de fapt, ăăă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
motive de condiții proaste ci pentru că au venit aici în căutarea unor tradiții autentice. În final, găsesc eu o soluție: Alfonso, știi ce, nu pot să dorm eu la tine în cabinet? Alfonso și Sandra mă privesc într-o liniște consternată, apoi Alfonso îmi zice că nu e sigur că pot să dorm acolo. Păi de ce, nu am mai dormit singură și în coliba de musafiri și nu am pățit nimic? „Știi, în cabinetul meu e altceva. Acolo tratez oameni și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad, nu și-a putut stăpâni replica: „Poate că e așa cum spuneți, dar vă lipsește ceva esențial: libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
regelui. Acesta îl primește foarte rău, îi spune că starea de lucruri actuală nu mai poate dăinui. Vaida, sigur de situațiunea lui, îi răspunde că-și va consulta colegii și va aviza. „Nu se poate, trebuie să semnezi imediat demisia.“ Consternat, o semnă și regele scoase decorația de la gâtul său și o trecu la al lui Vaida. Această consolațiune nu-l mângâie, plecă furios de un procedeu așa de sumar și neprevăzut și luă atitudinea în care persistă de atunci. Miniștrii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fapt, cea care declan șase totul? Ajunse acasă cuprinsă de o mare sfârșeală. Șoferul oprise în fața unui bloc și ea nu știa de ce oprise acolo. Unde suntem? De ce-am oprit aici? întrebă, nedumerită. Nu recunoscuse locul. Șoferul o privi consternat și îi repetă interogativ adresa la care trebuiau să ajungă. Clara încuviință, cerându-și scuze, și îi lăsă un bacșiș mai mare decât s-ar fi cuvenit. Recunoscuse în cele din urmă locul, dar nu avea încă intenția să intre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am chiulit de la ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în continuare mirată la Clara. — Nu știam că fumezi! Nici nu mi te-aș fi putut închipui cu țigara-n gură! Țin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era seci și arzători, mînile se unise astfel încît albumul căzuse la picioarele ei, și eu, căzut din scaun într-un genunchi, priveam la ea, la fața ei luminoasă încadrată de aure [o]la vergină a sânțeniei, priveam la ea consternat. Privirea mea se ridică și lovi pe a ei. Atunci ochii ei mi se aplecară la mine și, privind lung și trist în ochii mei, se împlură de lacrimi mari și ea se dete jos de pe scaun. Eu mi-ntorsei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
totul dintr-o răsuflare. Toată copilăria crezuse în poveștile bunicului său despre Zogru, iar când venise la ei, în Detroit, un bărbat insignifiant, care vorbea despre sine de parcă ar fi fost altcineva, se distrase de minune, chiar dacă mama lui spunea consternată, în fiecare seară, înainte să-l culce, prietenul ăsta al lui tati e mai nebun decât el. - A! Tu erai Josh, băiatul mic și blond, acum îmi aduc și eu aminte de tine. S-ar putea chiar să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prelua ștafeta de la Mircea Geoană, primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, avea o mică nedumerire: Băi, care ați fost Iuda pe aici? Cum ar veni, trădare să fie, dar s-o știm și noi! Am văzut în sală o mulțime de fețe consternate că a ieșit altfel, deși totul fusese aranjat într-un fel. În PSD, istoria trădărilor începe înainte de ’89. Ion Iliescu își manifesta revolta prin anii ’90 că regimul Ceaușescu a întinat idealurile comunismului, altfel spus, că a trădat. El însuși
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
străinătate, pentu acești faux pas pe care eu Îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată În cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai bune pentru a fi integrate În narațiunea anti-antisemită. Am urmărit și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată În sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă: blocarea imediată a discuției Într-o bruscă extrapolare de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fie imparțială. În timp ce inginerul se bucura de libertate de mișcare în propria casă, de altfel, făcând-o să se simtă prost atunci când trebuia să iasă pentru a se întâlni cu celălalt, Ștefan, fără să facă vreun comentariu, o aștepta din ce în ce mai consternat. Se întreba cât va mai continua femeia aceasta să se complacă într-o situație din cele mai stupide. Se temea de alegerea pe care, mai devreme sau mai târziu, va fi nevoită să o facă dar mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin ferestrele de plexiglas, astfel încât Darcey se uita chiorâș la Anna, ascultând-o. —M-au chemat să discutăm viitorul departamentului de resurse umane din Dublin. Darcey se opri o clipă din împinsul spaghetelor cu furculița prin farfurie și își privi consternată prietena. Dar nu e nevoie de așa ceva, desigur, spuse ea. Doar nu e nimic în neregulă cu resursele umane din Dublin. —Ți-am mai zis. Anna avea o expresie de deznădejde pe față. — Oamenii de acolo vor să reconsolideze toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lui Nieve rămaseră în fața televizorului privind înmărmuriți, în timp ce grupul irlandez șușotea de zor. —Ce-o să se întâmple cu compania? se întrebă Carol. —Mai important - ce-o să se întâmple cu nunta? întrebă Rosa. —Ce-i cu ea? sări Lorelei privindu-le consternată. Bine, înțeleg că riscă să-și piardă slujba și nu e tocmai momentul să se mărite. Însă cheltuiește o avere pe toate astea... Vocea îi pieri în gâtlej. Rahat! Încă îmi datorează bani. Să facă bine să cotizeze. — Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vorbi politicos: — E o plăcere să te cunosc. Am mai auzit de numele dumitale, precum și de respectabilul nume al Stăpânului Koroku. Eu sunt Akechi Mitsuhide, vasal al Seniorului Saito Dosan. Politețea salutărilor Îl făcu pe Shichinai să se simtă ușor consternat. — Ei, și ce dorești? Întrebă el. — Planul din noaptea asta. — Ce-i cu planul din noaptea asta? continuă Shichinai, cu prefăcută nepăsare. — E vorba de amănuntele aflate de mine de la negustorul de ace, care m-au șocat, făcîndu-mă să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
niciun martor în apropierea mașinii; asasinul putu să scape sărind balustrada șoselei. Pistolul fu găsit sub mașină; se descoperiră de asemenea în râpă o bluză și o barbă falsă de care ucigașul se debarasă în cursul fugii. Prefectul de poliție, consternat, nu putu să-l urmărească pe asasin; câțiva trecători veniți în fugă la zgomotul împușcăturii își oferiră ajutorul. Nu mai rămăsese decât un cadavru. Toată lumea fu înmărmurită de această crimă; toți într-un glas îl blestemau pe autor. Dl B.
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o înțelege. Deconcertat de tăcerea rivalului său, Fortunado îl întreabă direct dacă este ori nu mason. Știm cu toții reacția "nătîngă" a lui Montresor de a-și arăta mistria! Masonul (autentic) se enervează pe bună dreptate. Zice "Glumești!" și își continuă, consternat, drumul. Ei bine, aici intervine secvența senzațională, cea care dă fiori reci lectorului atent! Conform lui William Morgan, răspunsul pe care "interogatul" simbolic asupra apartenenței sale la societatea secretă trebuie să-l dea e unul de inspirație biblică și sună
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trandafiri de-o albă incandescență, lotuși plini de demnitate își etalau splendoarea în răzoare. înflorise arborele de kassia, înfloriseră prunii, perii, cireșii, înfloriră, deodată, crizantemele și narcisele. Curtea imperială se mira și se temea. Demnitarii și preoții priveau, deopotrivă de consternați, grădina. Maestrul Vang se fîțîia fără rost printre răzoare, frecîndu-se pe frunte. Din cînd în cînd, se apleca deasupra cîte unei flori, o mirosea și se minuna. împărăteasa simțea că, de acum înainte, ea nu mai are limite, că nu
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
încăpută pe mîna unor dascăli ce emulau în a aplica tezele proletcultului și ale "realismului socialist". Nu trebuie trecută cu vederea nici atitudinea revistei Contemporanul, care-l "executa" pe tînărul scriitor, în numărul său din 10 februarie 1950, provocîndu-i următoarea consternată însemnare în jurnal: "sînt violent atacat, demascat ca socialist de dreapta, dușman al poeziei noi etc. Cea mai blîndă acuzație e că sînt agramat". Profesorii obedienți nu puteau ignora un atare semnal: "La Facultate s-a făcut atmosferă în jurul meu
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
așa ceva) să deturneze textul spre o modulație bufă, dar nu flecară, după care solemnitatea primelor imagini, repliindu-se, revine fâlfâind cu grandoare, își cere drepturile de la alt nivel și vocea roz-bombon a sentimentalității, ulterior straturile superioare ambetate cumva și, oricum, consternate își mobilizează forțele vizionare, încercând să dea lovitura de grație, prin tactica vocii dizgrațiate, asumându-și oarece biografism, dar cu ce forță, și tot așa (a se citi cvartetul Izgonirea din poezie). Și toate astea deoarece pentru Ion Mureșan existența
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]