337 matches
-
că ideea de a veni în ajutorul nostru nu i-a trecut nici măcar o clipă prin minte. Știi câți soldați are cu el? Fiica lui Waldomar ridică din umeri: — Din câte am înțeles, nu mai mult de zece mii. Sebastianus rămase consternat. în zilele acelea pline de dramatism, își făcuse iluzii că, după ce citise mesajul său, Etius pornise către trecătorile alpine pentru a coborî cu toate legiunile sale în Sapaudia și a-i ajuta pe burgunzi. în loc de asta, se părea că trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii. Dar arătarea din fața sa nu dispăru În aer, ci, măsurându-l cu privirea de sus În jos, Îi spuse: „Mă cheamă Sophia. Și acum, poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
banii pe care i-a risipit, Nero i-ar fi putut plăti vreme de șaisprezece ani pe soldații legiunilor din întregul Imperiu. E vorba despre solda a de o sută cincizeci de ori câte o mie de oameni! O liniște consternată se lăsă după aceste cuvinte. Trebuia oare să li se mulțumească zeilor cu sacrificii și ofrande acum, că era împărat Galba? — Dar Galba e bătrân - Lucilius zdrobea energic piperul negru în mojar. Bătrân și bolnav. Cel puțin Nero era tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius, imperator? mârâi. Dar avem deja un împărat, pe Galba! — Legații Flavius Valens, Caecina Alienus și alții au trecut de partea lui Vitellius, care probabil va trimite ambasadori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e avid de putere, zise Vitellius. Din istorisirea lui Hector, mai află că Otho poruncise și uciderea lui Piso, iar pe la asfințit se dusese mai întâi în Senat, apoi pe Palatinus. — Otho... L-au ales împărat pe Otho! izbucni Vitellius, consternat. Pe el, nu pe mine! Și doar știau că fusesem deja... — El e împărat la Roma acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius, lipindu-și vârful armei de gât. — Ucide-l! strigă din nou Vitellius. Cu o smucitură, Valerius își eliberă încheietura din strânsoarea lui Flamma și aruncă arma în nisip. De pe treptele de sus ale arenei se ridică un murmur consternat. Valerius își scoase coiful. Simți pe față o adiere răcoroasă. În pulvinar, Vitellius continua să strige. — Ți-am spus să ucizi! Roșu la față, țipa din ce în ce mai tare. — Ia sica și ucide-l! Valerius își înălță capul. — Nu mă recunoști? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce se găseau înăuntrul său. „Mâine va fi prea târziu“, cânta el, iar picături îi atârnau din nas ca un candelabru. Se clătină înspre fântână și sări drept în jetul acesteia, stropind marile doamne care o luară la fugă țipând consternate. „Hai să ne-ntâlnim sub platan“, scoase un tril, „și nu vom mai avea nici un fel de dureri de inimă.“ Și, încet, cu încântare, simțind că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu să-și scoată hainele. Din public se ridicară câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermín Îl sorbi cu aviditate. — N-am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care propusese să-i imit pe actori, se auzi de astă dată parcă ceva mai imperativ ca adineauri: ― Don' profesor, spuneți-i lui Băjenaru să-i imite și pe "domnii profesori". Înlemnisem! Ce însemna asta? M-am întors către bănci, consternat. Din entuziasm și din simpatie pentru mine, colegul meu nu-și dăduse seama că-mi poate face cel mai mare rău. Cine știe ce complicații ar fi putut ieși de aci! Mi-am îndreptat privirea spre profesor. Zîmbea! ― Hai, domnule, "Vox populi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nimeresc corpurile de oaste la care trebuie să ajungă? Prin buciume care nu știm unde se află? Cum ne dăm seama cât de aproape e dușmanul și ce forțe angajează În luptă? Căpitanii se strânseră din nou În fața hărții, privind consternați. Oană avea, din nou, dreptate. Ceața era un dezavantaj atât pentru moldoveni, cât și pentru turci. Iar vremea continua să se Încălzească. Deci și dimineață va fi tot ceață. - Care e soluția ta? Întrebă Ștefan. -Singura rețea de semnale rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fost un perete sau un stâlp. Curând, Flanagan face prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de un perete de pe scara principală a Majesticului, fără a-i păsa de privirile consternate ale bărbaților și femeilor care se duc la culcare. Întâlnirea se termină urât și când Flanagan se grăbește să părăsească clădirea, renunțând la invitația portarului de a-i oferi o trăsură, se trezește cu poala hainei sfâșiată. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singură dată într-un cosmos. Bucură-te de unica ta apariție! - Amplificatoarele interogatoare! comandă Zeul Vitezei. Pânza viziunii se întinse nemărginit, și întreg firmamentul se preschimbă pentru Homer în surâsul Barbarei. Apoi omul tresăltă sub sensibilele brațe de metal, care, consternate parcă, își descleștară strânsoarea. Homer se prăbuși la picioarele altarelor stohastice și un firișor de sânge îi izvorî din colțul gurii. - Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
părut foarte umilitoare, dar nu și acum. De ce nu te apuci din nou de școală? mi-a sugerat Jeanie. Ea era în anul doi la Științe. —Poate îți iei o diplomă, după ce te hotărăști ce vrei să faci. —Diplomă? Eram consternată. — Dar ar dura prea mult. Poate chiar patru ani. Aș avea treizeci și doi de ani. Aș fi o băbăciune! — Treizeci și doi de ani o să împlinești oricum, mi-a atras ea atenția cu mult calm. Și ce-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se retrage de pe câmpul de luptă. — Ieri-seara, mă plimbam singur prin parcul Carol. Deodată, un june superb. Arăta artist, mă privea, am simțit, de mai mult timp. Parcă m-ar fi urmărit. Doamna făcu un vag gest de plictiseală. Profesorul, consternat, refuză să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostru nu se servește absolut nimic. De fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alb ca creta. Francesca mi-a zis că chestia aia chiar a excitat-o. — Păi, atunci și așa e ! retractez frenetic. Femeile sunt foarte diferite una de alta. Corpurile noastre sunt diferite... fiecăreia... Îi plac alte lucruri. Connor mă privește consternat. — Mi-a zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sunt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai pieptănat! Chiar vrei să mergi la spectacol așa cum arăți acum, cu lațele alea pe frunte? Grăbește-te, dragul meu! Nu vreau în ruptul capului să întârziem la spectacol. Sau ai uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un pricaz de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată era nu atât semnarea unui astfel de pricaz, cât expedierea acestuia abia acum, după aproape două luni de la incident. ― În tot acest timp, pricazul a stat la el și abia acum l-a încredințat nacealnicului ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
respectați ceea ce există. E stupid să distrugi fără să fi construit înainte. Razman înțelese că nu avea răspuns. în realitate, niciodată nu avusese răspunsuri nici măcar pentru el însuși când întrebările i se îngrămădeau în minte în momentele în care asista, consternat, la decăderea societății în care se născuse. — Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, zise. Niciodată n-o să fim de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare, și locotenentul căută în lada mare de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă aflu aici, și nu la Teheran. Ei bine, deoarece capitala e deja pierdută pentru Constituție. Nu puteam să spun asta, În acești termeni, la treizeci de persoane, le-aș fi inspirat panică. Dar acesta-i adevărul. Eram cu toții prea consternați ca să reacționăm. Explică: — Acum două săptămâni, a venit să mă vadă un jurnalist din Sankt-Petersburg, corespondentul ziarului Ryech. Se numește Panoff, dar semnează sub pseudonimul de „Tane”. Auzisem vorbindu-se de el, articolele Îi erau uneori citate În presa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apuc de orice... etnologie, istoria Asiei. S-a întâmplat să aleg teatrul, și-atât. A fost cea mai convingătoare explicație pe care m-am simțit în stare să i-o dau, dar nu l-a satisfăcut. — Nu pricep, spuse el consternat. Mie îmi plac h-hă-hăr-hărțile și de aceea învăț despre h-hă-hăr-hărți. De aceea am venit special la o universitate din Tokyo și-i pun pe ai mei să-mi trimită bani. Dar tu... în cazul tău se pare că lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se prăbușește în fotoliul înconjurat de măsuțe încărcate cu sandvișuri și castronașe cu salată de vinete, de roșii, de boeuf, de castraveți, de muguri de pin. Bagă în gură un cornuleț cu rahat. Îl suge pe gânduri. Toată cancelaria e consternată - suntem în întârziere. Deodată chipul i se luminează: - Tinere coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am rugat pe cineva să deschidă geamul. Eu zic să intri matale în sala de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ba?! Atunci, de ce paștele mă-tii de târsânar, nu faci ce ți se spune?! Ăă...?! De ce nu ești politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]