362 matches
-
legate de soarta cosmosului, dându-le o turnură romantică. Intuind în arheul exprimat la nivelul fragmentului unitatea existențială pierdută, ce tânjește într-un impuls dramatic spre refacerea ei, exegeta trimite spre un Eminescu creator total, expresie integrală a sufletului românesc, consubstanțială spiritualității universale. Instrumentele analitice, orchestrarea a numeroase surse și maniere de argumentare atestă și unele mutații metodologice, exprimând evoluția autoarei de la discursul istorico-literar spre comentariul de idei în zone abstracte, luxuriant eseistic, cu ample deschideri speculativ-comparative. În aria literaturii universale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința locului unde se va statornici, acordându i
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din anii succesivi, semn că divinitatea creștină constituie pentru poet chipul nevăzut al lumii. În primele poezii din anii treizeci suflul schimbării, sugerat de imaginea vântului puternic, însoțește frecvent nașterile, metamorfozele, stingerile și, mai ales, rătăcirile eului.337 Acestea devin consubstanțiale naturii schimbătoare a aerului și oscilează între linia curbă a cerului și cea orizontală a pământului. Lumea geometrica a lui Quasimodo se construiește pornind de la trei elemente fundamentale transformate în substanță lirica: pământul, apa și aerul.338 Apă este matricea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Carlo Bo, de a nu se putea elibera, de a fi întemnițat în limitele propriei ființe, destinate să lupte cu durere, în singurătate, ca orice poet demn de acest nume, ca Leopardi, Baudelaire, Rimbaud sau Campană.375 Acceptarea suferinței atotputernice consubstanțiale naturii umane pare a avea, la Quasimodo, un aer de victorie, nu de înfrângere. Durerea și singurătatea pot fi înlăturate, scrie romanticul, numai prin moarte ce astfel devine, în cadențe safice, singurul obiect al dorinței: moartea-ndelung râvnita, / cum bine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tihna acesteia: Tu dormi; eu stau și bolta-nșelătoare / ce ne zâmbește-ocrotitor contemplu / și vechea atotputernica natură / ce m-a creat durerii (Seara zilei de sărbătoare, vv. 12-15).394 Între privitor și scenă din fața ochilor săi: femeia și natura perfect consubstanțiale în noapte se deschide o distanta insurmontabila, amplificata în fragmentul imediat următor de imaginea universului ostil. Quasimodo, dimpotrivă, nu aprofundează în vers meditația asupra naturii, limitându-se să creioneze în ochii iubitei cadrul nocturn sinestezic: Tainica / noaptea ploilor de calde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al seriei Memorii din când în când (2003) este deopotrivă o pledoarie pro domo și o colecție de reflecții și portrete în care calitatea morală a personajelor e derivată, în chip previzibil, din raporturile acestora cu autorul. Prin intelectualitatea sa consubstanțială, prin scrisul său elegant și maleabil, prin poezia discretă dar efectivă a ideilor și figurilor, a peisajelor lăuntrice ori exterioare ce se desfășoară în proza sa, Constantin Țoiu este fără îndoială unul dintre cei mai interesanți romancieri contemporani români. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
sistematice proprii paranoiei garantează caracterul evolutiv și productiv, propriu activității paranoico-critice. Prezența elementelor active și sistematice nu presupune ideea de gândire dirijată voluntar și nici vreun compromis intelectual oarecare, căci, după cum se știe, în paranoia structura activă și sistematică este consubstanțială fenomenului delirant, orice fenomen delirant cu caracter paranoic, chiar instantaneu și subit, comportă deja "în întregime" o structură sistematică și nu face decât să se obiectiveze a posteriori prin intervenția critică. Activitatea critică intervine numai ca lichid revelator al imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și chiar de o încercare de a o resuscita, după 1990, vreme de câțiva ani - cu colaborarea sporadică a lui R., stabilit în Germania din 1989 -, orientarea spre proza științifico-fantastică a ajuns să devină, în imaginarul colectiv al culturii române, consubstanțială cu creatorul și animatorul ei, ocultând adesea celelalte aspecte ale activității sale. Începuturile literare ale lui R., duble într-un anume sens, îmbrățișau cele două laturi esențiale ale evoluției sale ulterioare: literatura de anticipație - reprezentată de prima povestire, Astrul principal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
care în 1947 îl considera „un poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe „afinități elective” : G. Bacovia (care îi prefațase în 1946 prima culegere de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
să ghideze acțiunile lor. Operațiile sunt deseori deconectate de cadrul politic în care ele sunt concepute și organizațiile internaționale tind să creeze operații de manieră ad hoc și reactivă, decât conforme cu viziunea strategică stabilită. În același timp, politica este consubstanțială cu managementul crizei, în măsura în care ea se încadrează în domeniul politicii internaționale și reflectă, din punct de vedere politic, pozițiile sau deciziile actorilor. Implicarea Uniunii Europene în managementul crizei relevă o abordare umanitară, în principiu ghidată de necesitatea de a salva
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
asigură, În limitele bunului simț și ale posibilităților momentului, formarea și afirmarea tuturor semenilor noștri În limbi și pentru culturi diverse, specifice fiecăruia. Se poate observa că demarcația și decupajul acestor minorități (etnice, lingvistice, confesionale) se realizează pe criterii naturale, consubstanțiale unor orizonturi concrete de viață sau pe linia unor capricii sau determinări istorice. Ele nu sunt derivate după criterii secundare, care presupun alegeri subiective, decizii individuale, humori intempestive. Au o etiologie obiectivă, chiar implacabilă. Ungurul e ungur din naștere și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
creștin-ortodoxă, Întâmpinarea marilor sărbători este prefațată de o perioadă de pregătire ce presupune un exercițiu de redefinire valorică și concentrare pe măsură. Intensificarea vieții spirituale, Încercarea de a face un bilanț și de a trasa o perspectivă mai bună sunt consubstanțiale acestei stări de așteptare. Fiecare, În concordanță cu o serie de rigori, dar și cu posibilități particulare de răspundere interioară, Încearcă o repoziționare a ființei proprii, marcând prin fapte concrete, conduite și gânduri pregătirea pentru marele eveniment. E nevoie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
capital simbolic imens), ci la acea parte care observă, monitorizează sau se implică participativ În rezolvarea problemelor interne ale Bisericii, pe aliniamente legislative, executive, acționale. Se evită astfel un autarhism decizional, un separatism procesual ce ar ține la distanță părți consubstanțiale și ar deschide o prăpastie Între cele două „tabere”. Puterea, indiferent de conotația sau profilul ei, trebuie administrată la mai multe niveluri ierarhice, iar controlul trebuie susținut și de pârghii nespecifice, din afara spațiului specific de zămislire. Din exterior, lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
vecine. Implicit, "unitatea românească" era și ea în pericol, iar invocarea legitimității sale istorice devenea cu atât mai necesară. Alegerea noilor simboluri s-a produs deci în virtutea unor convingeri care se voiau diferite de cele anterioare, dar erau, în fond, consubstanțiale discursului național-comunist. Timp de generații, astfel de reprezentări se refugiaseră în zona de rezistență a memoriei istorice colective, opusă istoriografiei oficiale marxiste și prosovietice, dar ele nu au fost cu totul ignorate de autorități, fiind tacit confirmate prin restituții mai
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ce există înainte "de a fi degenerat în mîinile omului", tot ce n-a fost încă atins de om, viața la țară, unde moravurile sînt curate și naive. Copilul trebuie să trăiască la țară, în mijlocul naturii care îi este, oarecum, consubstanțială, și care îi va fi prima educatoare. Natura îl cheamă și-l iubește, dar îi este și ghid, uneori chiar unul sever. Adesea, ea pregătește sancțiuni naturale, chiar fără intervenția ingenioasă a preceptorului. "Copilul se dezvoltă în mijlocul naturii, care-l
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Conform acestei idei frecvent asumate, dacă religia a fost creată de om, atunci apariția și dezvoltarea sa au diverse cauze individuale și sociale. Or, cercetările recente susțin exact contrariul: nu există un stadiu istoric anterior, nereligios. De ce? Pentru că religia este consubstanțială condiției umane și, prin urmare, însoțește omul pe tot parcursul existenței lui istorice. d) Explicația evoluționistă a apariției și a dezvoltării religiei. A fost o idee dominantă în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX. Religia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
singur principiu de explicare să reușească de două ori sub același unghi și în aceeași proporție. La limită, se pune întrebarea dacă pentru fiecare mit n-ar trebui unul diferit, ca și cum fiecare mit, structură de o singularitate ireductibilă, ar fi consubstanțial principiului său de explicare, în așa fel încât unul să nu poată fi despărțit de celălalt fără o scădere sensibilă a densității și a posibilității de înțelegere."149 Prin urmare, analiza unui mit pornind de la un sistem de explicare aprioric
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu dogma, care nu a descoperit încă sensul iubirii lui Dumnezeu (caritas). Schisma exterioară nu este decât efectul secundar al celei originare, petrecute înlăuntrul nostru. Am putea spune că odată cu Augustin angoasa generată de prezența acestui Anticrist „portabil”, interiorizat, devine consubstanțială sufletului occidental. Capitolul X Manualul de anticristologie al lui Theodoret al Cyrului Introducere În Bibliotheca, cod. 203, patriarhul Fotie îl prezintă pe Theodoret (393‑466) în felul următor: „Am citit din fericitul Theodoret, episcop al Cyrului, un Comentariu la Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acest caz, ne aflăm la frontierele științei politice cu ideologia, fapt care antrenează o confuzie frecventă între teoriile elitelor și doctrinele elitiste. Nu este întotdeauna clară distincția între constatarea axiologic neutră conform căreia „dominația minorității asupra majorității este un fapt consubstanțial vieții oamenilor ce trăiesc în societate” (Busino, 1992, p. 7) și pledoaria antidemocratică. Bineînțeles, așa cum a fost adesea cazul în sociologie, afirmarea unui punct de vedere cu tentă ideologică a fost punctul de plecare al unor studii care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
evita posibilitatea unor noi incursuni ce ar violenta propria sa interioritate. Ieșind în întâmpinarea demersului ofensiv al celui rău, al feței ce-și arată ne-menescul renunțând la masca bufonică, spiritul ce alege atitudinea pozitivă înfruntă grotescul tulburării fără a rezona consubstanțial cu această tulburare. Astfel, el se menține întru constanta ontică a binelui. Perturbarea negativă poate înfrânge un astfel de spirit copleșindu-l prin intensitate și perseverență dar se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre întunecarea esențelor sale. Aici cel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
religioase de tipul: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. Numai pentru că nu avem conștiința apartenenței noastre originare la trupul mistic al Bisericii, prin harul botezului și participarea activă la tainele lui Hristos, putem să ne punem problema identificării consubstanțiale cu viața unei simple asociații de tineret. Ca ortodocși, ar trebui să știm temeiurile pentru care am fost botezați de mici copii în apele Duhului: nu fiindcă ne-am propus, am cerut și am acceptat acest lucru, ci întrucât de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altfel decât matematica, astronomia sau literatura universală. Morfologic, pot exista asemănări. Pentru a fi bine cunoscută, orice disciplină școlară presupune efort, concentrare, entuziasm și asiduitate. Și totuși, pentru un creștin, esențialul este dincolo de cărți, fiind un „ceva” tangent literei și consubstanțial cu Duhul. În orice limbă s-ar traduce, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu are nevoie de misterul persoanei și rămâne întotdeauna mai presus de cuvinte. Dacă istoricii creștinismului pun în dezbatere partea văzută și rutinizată a lucrurilor - fie că e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
drepturi (care nu figurează în documentele epocii înainte de secolele IX-X), mai precis, în legătură cu modul lor de transfer din sfera unică și impersonală a Statului în aceea privată și locală. O primă teorie aceea a suveranității consideră că aceste atribuții sînt consubstanțiale dreptului medieval de proprietate, derivînd automat din stăpînirea pămîntului. Potrivit altui punct de vedere, dreptul de comandă ar fi rezultatul unor uzurpări succesive sau al unor concesiuni forțate din partea autorității centrale carolingiene, din ce în ce mai neputincioasă în a-și apăra prerogativele în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
op. cit., p. 92. footnote>. Problema omooysios la Sfântul Atanasie cel Mare Arhid. prof. univ. dr. Constantin VOICU Termenul "<footnote Cuvânt compus din particula oșmo, arătând identitatea, și adjectivul ooujsiv" (provenit din substantivul oujsia, ființă, substanță), care înseamnă: deoființă, deaceeași ființă, consubstanțial. footnote>, primit și introdus, mai ales dupăstrălucite explicații teologico filosofice ale Sfântului Atanasie celMare<footnote Explicațiile prezentate, probabil, în ședințe preliminare celor solemne alemembrilor sinodului. Atunci, Atanasie era diacon pe lângă patriarhul Alexandru al Alexandriei și-l însoțea pe acesta la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
care face posibilă alcătuirea unui for de dezbatere și instanță verificatoare permanentă care punctează etape și încununează opera. El este participantul tăcut al unui univers de idei care poartă cu sine, în pofida neutralității sale, amprenta constantă a unei umanități vii, consubstanțiale condiției reci a calculului rațional. De aceea, imprimând o dinamică particulară chiar muncii de echipă, el poate decide destinul unor descoperiri și poate orienta spectaculos direcții de desfășurare discursivă. Prin contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește vocația
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]