1,533 matches
-
Jung), nici pe cele ce schițează lecturi în cheie hermetică (acela dedicat romanului lui Ken Kesey ori cel în care sunt decriptate șapte trepte de combustie prezente în Cartea Oltului ). Demersul critic înregistrează o "cădere "(în nici un caz valorică) în contemporaneitate o dată cu eseul despre "nostalgiile integrării", eseu în care se constată inexistența deschiderilor ontologice românești către democrație; volumul se încheie cu "două texte despre despărțire și moarte" - evocări ale lui Augustin Pop și Marian Papahagi. Această sumară trecere în revistă nu
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
și simplu ignorat. Și așa a rămas pînă tîrziu, acoperit cu eticheta de răsfățat al regimului antonescian (pentru că a fost numit în locul lui Rosetti la Fundații) sau de ironiile lui Al. Piru! Sigur că, privită din perspectiva impactului său asupra contemporaneității, din unghiul influenței efective asupra vieții literare și a evoluției criticii, opera lui Caracostea se vădește a fi avut un rol minim, aproape neglijabil; dar perspectiva unei jumătăți de secol de evoluție a domeniului îndreptățește o reconsiderare a poziției sale
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
dialectică lăuntrică, s-a făcut un transfer evident din utilitar în simbolic. Și piatra și lemnul au venit acum să comenteze artistic și să stocheze simbolic materialele și tehnicile pe care comunitatea locală, în existența sa imemorială și în imediata contemporaneitate, le-a folosit pentru nevoile nemijlocite ale existenței. Faptul că această mișcare dinspre activitatea practică spre comentariul artistic a fost posibilă, dovedește o anumită rafinare a conștiinței de sine a comunității și o evidentă maturizare a raporturilor omului cu lumea
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
care avusese intenția de a unifica forțele scriitoricești din Transilvania acelor ani. Noua revistă a lui Cezar Petrescu, deși adecvat tradiționalistă, arăta și o reală deschidere spre modernitate, cultiva expresia echilibrată cu intenția de a îmbrățișa întregul spațiu cultural al contemporaneității: "Noi mergem în pas cu vremea", afirmă directorul publicației. Revista se imprima săptămînal și al cărei profil ideologic era marcat de climatul nesiguranței politice al sfîrșitului deceniului al patrulea al veacului trecut. Poezia inserată în coloanele revistei bucureștene oglindește fidel
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
sfărîma:/ iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte nu mă mai pot aștepta la nimic" (ibidem). Se simte contemporaneitatea bardului cu Cioran. Ca și gînditorul franco-român, Dan Damaschin își asumă dizgrația ființei, lipsită de har, lipsită de rost, incapabilă a ajunge, în periplul ei chinuitor, la vreun liman. Nu numai lumina celestă îi e refuzată, ci și, adesea, penumbra
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
este felul în care regizorul a lucrat, în primul rînd, piesa lui Bernhard. Realmente un protagonist al mizanscenei este acest text strîns, direcționant de starea lui Dabija, tensionat de valoarea pe care o acordă cuvîntului, de obsesiile trăirii și semnele contemporaneității, de modul major în care teatrul există pentru el și el pentru teatru. Revăzînd-o acum două săptămîni am înțeles că și stările mele s-au decantat, că spectacolul s-a așezat în mine, și că tot delirul verbal de acolo
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
după care embriogeneza ar reaminti, pe scurt, filogeneza; adică, în fond, când începi să lucrezi, refaci oarecum, din punctul de vedere al stilului, întreaga istorie literară, la început în mare viteză, ești puțin romantic, puțin modernist etc., până ce ajungi la contemporaneitate și încerci să faci corabia să înainteze cu câțiva metri... Pentru că vorbim despre actualitate, despre lumea în care trăim, aș spune că mi se pare că sunteți foarte atent la ceea ce am putea numi universul obiectelor, dar și cel al
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai identificării unui vinovat. Nici contemporaneitatea lui Stoenescu nu este vinovată de participarea aproape necondiționată la triumful artistic al pictorului, după cum nici posteritatea nu este în culpă din pricina galopantei erodări a unei opere atît de bogate cantitativ și așa de diverse stilistic și formal. Pentru că, într-
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
niște cizeluri de argint ale lui Benvenuto Cellini, care era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor". Cu toate că bardul român reține din biografia unor Gautier și Leconte de Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e unul strict actual, optzecist, caracterizat de neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu Academia Cațavencu! El "corectează" transa contemplativului urcat pe acoperiș pentru a inspecta cerul, împiedică rătăcirea demersului la altitudini incontrolabile. Exemple: Nu e vorba, firește, de vreun maniheism teleportat în literatură" sau: "Un Pillat ce ține în buzunarul ascuns al
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
are nevoie de un orizont mult mai larg și de fundamentări mult mai nuanțate. Cert este că, privită în contextul vremii sale, atît în România cît și pe plan european, ideologia eminesciană capătă alte justificări și că ceea ce este, în contemporaneitate, inacceptabil și reprobabil, se cuvine să fie cîntărit cu alte unități de măsură prin prisma situării istorice. Îmi displac, în general, nu numai cei care cred că rezolvarea problemelor prezentului nu poate fi găsită decît în trecut, ci și ideologii
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
să se reîntoarcă, misiunea încredințată lui poate deveni inhibitorie pentru o cultură deja dinamică, debarasată de spaimele identitare. Or, toate acestea se află, latent, în titulatura de "poet național". Cu sprijinul ei, tensiunea dintre perspectiva istorică și cea centrată pe contemporaneitate poate urca la cote de vîrf. Acceptăm să ne lăsăm reprezentați, la infinit, de un creator care, oricît de genial, a fost, indubitabil, un om al secolului al XIX-lea? Acceptăm că reperul nostru "întru eternitate" se modifică o dată cu noi
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
țațelor, ahtiat de asemenea picanterii și nebun de fericire cînd îi sînt oferite de criticii și istoricii literari pe tava de argint a clevetelii erudite". Cu o sublimată familiaritate, autorul nostru își imaginează ce le-ar fi plăcut, din producția contemporaneității, unor mai vechi autori (e o intropatie la persoana a treia!): "O carte care (în ciuda frecventelor bateri pe loc ale pasului, digresiunilor, neînduplecatei mărunțiri, monotoniei stilistice) l-ar fi încîntat pe Bernanos". Ca și: Și ce le-ar mai fi
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
al acestora în spațiul cultural românesc. Poate că, la o privire sumară, asocierea unei expoziții de gravură sau a unui simpozion de sculptură în marmură cu ideea de artă contemporană pare forțată, dacă nu chiar abuzivă, în condițiile în care contemporaneitatea este identificată curent, la fel de abuziv, unui segment forte restrîns de manifestări, în special cele derivate din materialele, tehnicile, suporturile și tehnologiile noi. Conform acestei reprezentări, în ideea de contemporaneitate ar intra doar acele acțiuni artistice care folosesc mediile electronice, lumea
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
contemporană pare forțată, dacă nu chiar abuzivă, în condițiile în care contemporaneitatea este identificată curent, la fel de abuziv, unui segment forte restrîns de manifestări, în special cele derivate din materialele, tehnicile, suporturile și tehnologiile noi. Conform acestei reprezentări, în ideea de contemporaneitate ar intra doar acele acțiuni artistice care folosesc mediile electronice, lumea informaticii, spațiile virtuale și intervențiile directe ale artistului asupra spațiului natural, social, simbolic și, la rigoare, asupra propriului său corp. Cum această limitare a contemporaneității la un singur segment
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
reprezentări, în ideea de contemporaneitate ar intra doar acele acțiuni artistice care folosesc mediile electronice, lumea informaticii, spațiile virtuale și intervențiile directe ale artistului asupra spațiului natural, social, simbolic și, la rigoare, asupra propriului său corp. Cum această limitare a contemporaneității la un singur segment al ei, și în nici un caz la cel mai autoritar, chiar dacă cel mai siptomatic, nu poate funcționa în mod real, cei care încearcă să construiască o instituție, așa cum face Victor Florean, cu atît mai mult cu
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
unei asemenea instituții cu publicul și cu propriul său viitor este cu atît mai important cu cît ea trebuie să se înscrie, fie și prin acțiuni prudente, în ceea ce este realmente contemporan. Or, pe imensa orizontală pe care se așază contemporaneitatea se găsesc de toate: de la culorile de pămînt și angobele neolitice și pînă la cele mai complexe construcții fictive de tip hollywoodian sau pînă la reconstrucția vieții înseși în cheie ficțională. Pe această plajă enormă de materiale, suporturi, tehnici și
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
găsesc de toate: de la culorile de pămînt și angobele neolitice și pînă la cele mai complexe construcții fictive de tip hollywoodian sau pînă la reconstrucția vieții înseși în cheie ficțională. Pe această plajă enormă de materiale, suporturi, tehnici și medii, contemporaneitatea rămîne o problemă de atitudine, de înțelegere și de viziune; în mod paradoxal o gîndire conformistă și mimetică poate eșua în semănătorism chiar dacă se exercită pe cîmpii virtuale și lucrează cu instrumente electronice, după cum cărbunele, dalta sau lutul pot construi
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
și mimetică poate eșua în semănătorism chiar dacă se exercită pe cîmpii virtuale și lucrează cu instrumente electronice, după cum cărbunele, dalta sau lutul pot construi, împinse de o gîndire dinamică și de o înteligență suplă, forme exponențiale pentru cea mai vie contemporaneitate. în această perspectivă, cele trei artiste care expun acum la Muzeul Literaturii, chiar dacă lucrează în tehnici și pe suporturi cu o vîrstă respectabilă și cu o tradiție prodigioasă, prin viziune, prin unghiul de abordare a genului și prin pregnanța expresiei
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
ales, sufletele. Într-un interviu pe care l-am făcut acum cîțiva ani buni cu regizorul Alexandru Dabija, el mărturisea că ar dori să-l cunoască pe Papa Ioan Paul al doilea, ca pe o personalitate de enormă anvergură a contemporaneității, un om ales pe care îl interesează oamenii. Și îi făcea un elogiu emoționant. M-a surprins atunci coincidența aceleiași dorințe. În microbuzul de la Ploiești era și Dabija. Bizar, nu? A mai urmat o noapte grea pentru acest Papă al
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
de-a doua ediții a Festivalului Internațional "George Enescu", la prima imprimare discografică a acesteia, imprimare memorabilă realizată cu participarea baritonului David Ohanesian, a mezzosopranei Zenaida Pally; mă gândesc la prima importantă ediție a Festivalului "George Enescu", ediție petrecută în contemporaneitate și desfășurată în urmă cu numai zece ani sub conducerea maestrului Mihai Brediceanu. A fost un spirit de multilaterală orientare a cunoașterii, a acțiunii; a fost autorul unei originale teze de doctorat în științele matematice, lucrare care a consacrat conceptul
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
singur să nu/ trăim mereu singuri în// călătoria mohorâtă așteaptă-mă:/ lumea aceasta premeditată își/ pierde rapid muchia." Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Poemul nu are un aer retro. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. Chiar și iubirea e tragică. Dacă ar fi să aleg între umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Gheorghe Grigurcu Conform lui T. S. Eliot trăsăturile dominante ale contemporaneității sînt instabilitatea și contradicția extremă. Oricît de detașat s-ar dori Miron Kiropol de lumea modernă, o lume "de sălbăticie și șarpe", văduvită de orice "sens de armonie", d-sa e, structural, un homo duplex. Pe de o parte se
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
de fățărnicie, de care îl bănuia, de pildă, pe Dolstoievski. La Cehov se uitau cu drag Merejkovski și Rozanov, și până și curentele extremiste ale avangardei ruse, ca futurismul, nu se prea grăbeau să-l arunce "peste bord" din barca contemporaneității. Și peste graniță Cehov e răsfățat: a început să fie tradus mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Ionesco sau eseurile lui Cioran nu își găsesc locul în literatura română. Ce e drept, ele nu au nici o legătură cu piesele lui M. Davidoglu sau cu eseurile lui Petru Dumitriu din Noi și neobarbarii cu care sînt contemporane. Problema contemporaneității propriu-zise o maschează însă pe aceea a limbii, care mi se pare cu mult mai importantă. în multe din studiile consacrate specificului național, literatura română e privită ca fiind tradiționalistă și relativ conservatoare, preponderent idiomatică, așadar intraductibilă, condamnată la necunoaștere
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]