1,120 matches
-
Sunt incapabil să precizez dacă ceea ce fusesem dus să văd era aztec ori chinezesc, european ori african. Amestec confuz de statui, tablouri, urcioare sparte și pietre tombale. Singura certitudine, toate erau vechi, chiar și atunci când erau numite moderne. Mama nu contenea să se extazieze și mă tot întreba care-mi sunt „impresiile”. Nu aveam niciuna, în afara celei cu privire la constantul orgasm matern pe care nu l-aș putea niciodată imita, și cu atât mai puțin să-l simt. Însă trebuia neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
asta puteți fi sigur. Gata, ne-au căzut în laț Delfinașule, a ieșit mai bine decît mi-am imaginat, răsuflă Roja ușurat, ridicîndu-se de la locul său, privind la cele două cupluri proaspete care la celălalt capăt al coridorului nu mai contenesc să schimbe ocheade, fîșfîșfîș, tacatacataca, Delfinașule, nici s-o fi pus la cale în cele mai mici detalii nu ți-ar fi ieșit mai bine, norocosule, e ca și cum dintr-un singur foc ai împușca doi iepuri, se gîndește. în scaunul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai că aici v-ați înșelat amarnic din două puncte de vedere. Unu: nu poți face niciodată bine cuiva ascunzîndu-i adevărul, și doi: pentru cultura voastră generală aflați că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
striga plângând: Va, mami! Va, mami! Fata, ridicându-l În brațe, Îi arătă printr-o răritură a mulțimii de oameni, sicriul Împodobit frumos, spunându-i: Mami doarmi! Da, mami doarmi! Femeile mai În vârstă, din familie ori dinafara acesteia, nu conteneau să-l compătimească, fiecare În felul ei, după diverse interese, legături de familie sau pentru că așa le dicta sufletul lor bun, iubitor și creștin În momentul acela, făcându-le să mediteze la copiii lor și la cât de aproape este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ghiorghi a dacălu’ era așezată În capătul satului, pe coama unui deal așezat aproape de pădure și În iernile grele, când crivățul sufla cu tărie și cu intenția de a Îngheța tot ce-i viu, când căderile de zăpadă nu mai conteneau și „locuitorii din câmpuri și păduri” Își Încercau norocul În grădinile și gospodăriile oamenilor, iepurii veneau să roadă coaja pomilor, vulpoii să fure găini și, mai rar, lupii răpeau câte o oaie sau câte un purcel. Bunicul Ghiorghi, deposedat de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai rămîne după...? Dar tu nu vezi că tremur tot? Eu nu merit chiar nimic? Ba da. Lara plînge. Costică Bostan se apropie de fată și nu mai întîmpină nici o rezistență. Se lasă în mîinile vecinului și lacrimile nu mai contenesc. Deși face încercări s-o liniștească, fata plînge pînă îi seacă izvorul lacrimilor. Este total inertă și Bostan dorește să încheie această aventură neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mult mai bine românește decît atunci cînd plecase, Îi curgeau din gură formulări sprintene, muntenești, pe lîngă care ardeleneasca prietenelor ei hodorogea ca o căruță neunsă peste bolovani de rîu. Doamna Miriam anticipa cu cîțiva ani experiența lui Vilmoș. Nu contenea să le povestească tuturor cîte plăci are Nizzani al ei cu Gică Petrescu, cu Ioana Radu și cu unul, Zavaidoc, de care ea, pînă s-ajungă-n Israel, nici nu auzise. Ba mai pretindea ceva de necrezut, cum că acolo se cîntă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spun că m-am bucurat. Dar am resimțit Întîmplarea ca pe o pedeapsă cuvenită pentru felul În care mă pusese pe jăratic. În mai puțin de o lună Însă, fiindcă mă Învinovățeam Într-un fel de moartea lui și nu conteneam a frămînta cele auzite de la dînsul, aveam să-mi dau seama cîtă dreptate avusese. După ce el s-a dus, mama Maria nu și-a mai văzut rostul În sat. A vîndut casa aceea frumoasă, cu terasă acoperită, tencuită Într-un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ Înapoi din fața acelei lumini pînă În mlaștina zilei de azi unde n-am văzut nici un mort, nici un tiran, singurii oameni pe care i-am auzit murind, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sever, care nu încetase să se intereseze de evoluția ucenicului său, avusese astfel mereu despre ce discuta acasă cu Norica, impresionată și ea de isprăvile nepotului lor: Dar de unde a putut, frate, să iasă un matematician ca ăsta?! nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată frate!... Păi fiindcă a fost bine îndrumat, mă Norica, de ce te miri atâta?... îi replica Sever cu mândrie. Evoluția studentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu îl vrea. Desigur, nu ai grijă, uite îl scot din priză chiar acum și îl ducem la magazie. Bătrâna se urcă cu ușurință pe un taburet metalic capitonat cu plastic gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chirurg și cere cu obișnuitul ton autoritar : "Încă o doză de anestezic, stimată colega !" și : "Pensetă micronică de calibrul zero unu !" Minutele se transformă pe nesimțite în ore, în care, cu dexteritate de magician, profesorul descâlcește mănunchiul vital. Tampoanele nu contenesc să îi usuce fruntea, fantele ochilor au devenit și mai subțiri mobilizând până la epuizare acuitatea vizuală. Mâna nu tremură, și-a regăsit siguranța și abilitatea necesare. Lamă de șapte microni ! Așa ! Și încă una de cinci ! Și de doi ! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
imagini : o formă alungită, având o nedefinită culoare alburie, și o a doua, care îi veghează la căpătâi, îmbrăcată într-un înveliș de un violet discret. "Să fie oare spiritul meu alături de cel al Minodorei ? Oare așa arată spiritele ?", nu contenește Dora să se mire și să se întrebe. Da, asta-i, ai început în fine să înțelegi... Schimbul de gânduri între cele două spirite pare să capete, de data acesta, forma unui adevărat dialog : De ce susții că ești sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intimitatea ființei ei. Este decisă să deslușească enigmele cu care a ieșit împovărată din încercarea prin care a trecut. Știe, presimte, că nu își va putea regăsi cu adevărat locul până nu va avea răspuns la întrebări pe care nu contenește să și le pună. Scotocește cu perseverență hârtii vechi printre care caută urme ale trecutului părinților și mai ales urme ale trecutului tatălui ei. "Să fi avut el cu adevărat încă o fiică ? Să fi existat vreodată acea Minodora, pretinsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu îl interesează subiectul. Este așezat în fața Alindorei și nu știe cum să-și disimuleze privirile, care o caută neîncetat, fără voia lui. Respiră în profunzime prospețimea parfumului care îi amintește noaptea de dragoste cu necunoscuta a cărei amintire nu contenește să îl tulbure. Personalul medical nu lipsește, am reușit să îl recrutăm aproape în totalitate prin reconvertire celui de la vechea structură. Nu am reușit însă să găsim un administrator cu experiență și Alindora..., doamna doctor Bosch mi-a sugerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aveam ratam întâlnirea asta. Speranța mea este Atanasie, prietenul și omul meu de încredere. Poate vine cu sania să ne salveze, el anticipează mai bine ca mine faptele mele. Și pe el l-am moștenit de la tata. "Miraculoasă întâlnire !" nu contenește Dora să se mire, ca apoi să insiste : Mă gândesc că obiectivul meu este acest sat sau oraș care începe cu litera X. La Arbore m-am gândit numai ca la un loc unde aș fi putut afla... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre Sud, cât mai departe de hotarul grosolan, înscris cu roșu pe hartă de mâna rusească. Hotarul fără temei care a tăiat capul Bucovinei noastre... Cel puternic are însă întotdeauna dreptate, o falsă și ilegală dreptate, care pe noi nu contenește să ne doară. Ciprian parcă nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
E peste jumătate de secol de atunci. Și se pare că pățania de atunci l-a îndârjit pe Atanasie mai mult decât l-a speriat. Tu ești cu capu-n nori și nu știi mare lucru dar eu, care nu contenesc să completez hârțoagele mele, treabă pentru care am nevoie de informații, știu multe. Și-apoi, vremurile s-au schimbat. Controlul nu mai este făcut de NKVD-ul sovieto-bolșevic de altă dată, ci de persoane fine, sensibile la cadouri. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea care o privește este cu adevărat ea și să folosească fotografia, cu discreție, ca semn de carte. Mama o căutase cu insistență ca s-o aranjeze în albumul familiei, dar degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ani în urmă, pe când frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză se devota Sumanelor Negre, iar Atanasie era un fecior chipeș și neînfricat. Ciprian, gândul îmi revine și nu contenește să dea târcoale spuselor tale de adineauri, că Atanasie a rămas fără vorbire de când a fost snopit în bătăi de ruși. Se pare că atunci nu a putut să scoată din Rusia o femeie și o fetiță de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a întâmplat povestea asta, în 1950, nu aveam decât nouă ani și tata nu putea spune nimic dintr-o asemenea istorie unui copil. Peste ani l-am iscodit de câteva ori mai ales când îl întâlneam pe Atanasie. N-am contenit să îl întreb : Cine erau femeia și fetița pe care nu le-a putut aduce Atanasie ?" Dar tatei, care era foarte discret, nu i-au scăpat decât odată câteva vorbe: "Sărmanele ființe ! Sărmanul Simion !" Dar, iată-l pe Andrei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lângă ruină că s-au înfruptat. Aș vrea să încercăm să intrăm în singura încăpere care mai are plafon, fosta bibliotecă în care a dormit Simion cât timp plutonul lui a fost încartiruit aici. Deși de atunci vandalismul nu a contenit să distrugă. Acum, de când cu "revoluția portocalie", se spune că vor să recupereze ce se mai poate recupera ca să facă aici magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
credibile încât halucinațiile îmbracă din ce în ce mai mult veșmântul realului. Să fie doar simple coincidențe sau să fie o adevărată întoarcere într-un trecut, care chiar dacă nu îmi aparține, mă privește într-o măsură mai mare decât tot ce am trăit ? Nu contenesc să mă culpabilizez pentru creditul pe care i-l acord Teodorei și nu numai atât. Nu, nu este vorba numai de credit, ci de ceva mult mai profund. Pe undeva, parcă ea ar lua azi și locul mamei mele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
câine. Mă durea totul : șalele, ochii, un șold și mai ales umărul de care mă strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]