1,040 matches
-
de către alții, se vrea, de fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple "aberații" ale secretomaniei, "fără suport documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de colectivul redacțional de la „Alge”), „Cuvântul liber”, „Meridian” ș.a. Poeziile publicate între 1930 și 1933 ar fi trebuit să apară într-un volum cu titlul Bumerang, anunțat în „Alge”, dar niciodată tipărit. În 1933, după ce revistele de avangardă „Alge” și „Contimporanul” își încetaseră apariția, L. se alătură lui Geo Bogza, editorul unicului număr al revistei „Viața imediată”. Aici ei semnează manifestul Poezia pe care vrem s-o facem, text ce reprezintă un moment important în migrarea avangardei românești spre suprarealism. Unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
lucrurile din lume numai despre ceea ce ne-ar interesa pe noi, nu. Nici anul nașterei nu-i citat, nici un șir asupra vieței sale, ba nici numele de botez. Deși scrierile sale contrastează foarte mult, și spre meritul lor, cu pretențiozitatea contimporanilor vechi și noi ce i-a avut, deși ele sunt dictate de-un simțimânt adevărat și de o judecată dreaptă, deși a dezvălit cu o claritate naivă acea părticică de filozofie pe care spiritul universului o sădise și în el
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru a crede ceva). În ziarul Ialomița, care primejduiește prin aparițiunea sa fiecare duminică a târgușorului (URBEI) Styrbei, se face și literatură. Un tânăr plin de talent, cum se vede, publică în acea foaie Dramele Baraganului, scriere originală (foarte originală! ) contimporană. Prima parte: convertirea banditului, cârcima de la cărare. Iată textul începutului: Era timpul înfiorător. Sara unei din cele din urmă zile ale lui fevruarie anul 1848 adusese cu sine un viscol spăimântător. Ninsoarea grozavă ce începuse de cu ziua, nu mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cel Mare, care 300 de ani după căderea Romei formează noul imperiu romano - germanic, creând temelia noului princip de stat european, au fost în mod foarte caracteristic cea întîi cauză pentru depărțirea Răsăritului de la unitatea ecumenică și de la unitatea credinței. Contimporan lui Carol cel Mare a fost Rurik, întemeietorul de state, împrejurul creației căruia s-au grupat slavismul amenințat în neatârnarea sa dinspre apus. Creștinismul nu-l primiră slavii de la Roma, ci de la rivalul Bizanț, și cei doi apostoli slavi Metodiu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
inscripțiunii tocmai de cei cari nu trebuiau s-o facă, de principii slavismului, Kukulievich și Miklosich, autorități în materie de diplomatică și paleografie slavă. D. Hasdeu, în studiul Limba slavică la români, a dovedit cu monumente lapidare, acte și cronice contimporane, prin limba chiar a inscripțiunii: 1. că cei doi slaviști au citit rău veleatul 1114, 2. că jupân Stroe velstolnic din inscripțiune este vestitul general al lui Mihai Viteazul, Stroe Buzescul, iar jupânița Sima, soția lui; și a conchis de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
25. Autorul și-a propus să înfățișeze diferite aspecte ale vieții sociale, politice și culturale din scurtul răstimp ce trecuse de la împlinirea a 100 de ani de la ceea ce, în mod oficial, s-a numit „alipirea Basarabiei de Rusia“. „Viața Basarabiei contimporane, ale cărei manifestări și evenimente interesează pe toată lumea, • constata Al. Nour - nu corespunde deloc cu interesele și aspirațiile românimei locale, căci tot complexul traiului nostru politico-social și economic se face pe rusește, în formele tradiționale de cultură și administrațiune rusească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
liberă”. Captivat de efervescența artistică a avangardei, B.-F. a semnat texte moderniste în revistele „75 H. P.”, „Punct”, „Puntea de fildeș”, „Integral” (1925-1928) - din a cărei redacție a făcut parte, alături de M. H. Maxy (director), Ion Călugăru, Ilarie Voronca -, „Contimporanul”, „unu”. Influențat de principiile avangardei privind revelația realului și a vieții moderne, explorate brut, neliteraturizat, va evolua spre condiția „super-reporterului” invocat de manifestele mișcării. Atracția spre jurnalism îl conduce în redacția marilor ziare de stânga, găsind la „Adevărul” un mentor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
îngr. și introd. B. P. Hasdeu, București, 1884; Dăslușire, îngr. și pref. Gh. T. Kirileanu, București, 1943; Domnia lui Constantin-vodă Hangerliul, CPV, 320-328; Opere complete, îngr. și introd. Marcel-Dumitru Ciucă, București, 1996. Repere bibliografice: Petru Grădișteanu, O cronică inedită, „Revista contimporană”, 1873, 5; Grigore G. Tocilescu, Scrierile inedite ale lui Zilot Românul, RIAF, 1885, vol. V; A. Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Iași, 1888, 160, 220; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 284-292; Mihai Galiță, Zilot Românul din punctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
legea privind organizarea și administrarea teatrelor, votată în 1877. Pentru merite mai mult culturale și politice decât literare, a fost ales membru onorific al Academiei Române (1883) și președinte al Ligii Culturale. În publicistică s-a făcut cunoscut odată cu apariția „Revistei contimporane” (1873), din al cărei comitet de conducere făcea parte, dar preocupările sale literare sunt anterioare. Încă în 1857 publicase O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, „tablou” într-un act, un fel de alegorie, neizbutită, pe tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
primul de acest gen în dramaturgia românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI: O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, București, 1857; „Convorbiri literare” și „Revista contimporană”, [București], [1873]. Traduceri: N.V. Gogol, Revizorul general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI: O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, București, 1857; „Convorbiri literare” și „Revista contimporană”, [București], [1873]. Traduceri: N.V. Gogol, Revizorul general, București, 1874. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 179-180, 278-292; Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, îngr. D. Irimia, Iași, 1970, 165-170; Rosetti, Dicț. cont., 91; Panu, Junimea (1943), II, 31, 39-46; Iorga, Ist.lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
cu deosebire între 1867 și 1886, perioadă în care a mai publicat În contra direcției de astăzi în cultura română (1868), Direcția nouă în poezia și proza română (1871-1872) și cele două studii de „patologie literară”, Beția de cuvinte în „Revista contimporană” și Răspunsurile „Revistei contimporane” (1873). După 1890 s-a ocupat mai puțin de critică, deși a continuat să fie prezent în viața literară. Direcțiile principale ale activității sale de critic au vizat atât formarea unei opinii publice corecte, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
și 1886, perioadă în care a mai publicat În contra direcției de astăzi în cultura română (1868), Direcția nouă în poezia și proza română (1871-1872) și cele două studii de „patologie literară”, Beția de cuvinte în „Revista contimporană” și Răspunsurile „Revistei contimporane” (1873). După 1890 s-a ocupat mai puțin de critică, deși a continuat să fie prezent în viața literară. Direcțiile principale ale activității sale de critic au vizat atât formarea unei opinii publice corecte, cât și sporirea exigenței scriitorilor față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Oratorul se dovedește un priceput mânuitor al procedeelor retorice, are știința de a folosi o limbă transparentă și precisă, o frază amplă și echilibrată. Aceste însușiri, care conferă stilului său o structură de tip clasic, sunt evidente și în Istoria contimporană a României (1866-1900), editată postum, în 1925. Începute în 1855 și continuate până în preajma morții, Însemnările zilnice pot fi considerate printre cele mai reprezentative jurnale intime ale literaturii române. Ele sunt un document revelator asupra formării personalității lui M. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
in gemeinfasslicher Form, Berlin, 1861; Regulele limbei române pentru începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poezii, Iași, 1867; Contra școalei Barnuțiu, Iași, 1868; Beția de cuvinte în „Revista contimporană”. Studiu de patologie literară, Iași, 1873; Răspunsurile „Revistei contimporane”. Al doilea studiu de patologie literară, Iași, 1873; Critice, București, 1874; Critice, I-III, București, 1892-1893; ed. I-III, București, 1908; ed. I-III, îngr. și pref. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1926-1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poezii, Iași, 1867; Contra școalei Barnuțiu, Iași, 1868; Beția de cuvinte în „Revista contimporană”. Studiu de patologie literară, Iași, 1873; Răspunsurile „Revistei contimporane”. Al doilea studiu de patologie literară, Iași, 1873; Critice, București, 1874; Critice, I-III, București, 1892-1893; ed. I-III, București, 1908; ed. I-III, îngr. și pref. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1926-1930; Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1908; ed. I-III, îngr. și pref. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1926-1930; Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, I-V, București, 1897-1915; ed. I-V, îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 2001-2003; Istoria contimporană a României (1866-1900), îngr. și pref. I.A. Rădulescu-Pogoreanu, București, 1925; ed. (Istoria politică a României sub domnia lui Carol I) îngr. Stelian Neagoe, București, 1994; Însemnări zilnice, I-III, îngr. și introd. I.A. Rădulescu-Pogoreanu, București, 1937-1943; Duiliu Zamfirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
aceea de om de spirit. SCRIERI: Sanda, București, 1908; Chinul, București, 1910. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 574-575; Rebreanu, Opere, XII, 6-9, 104-106, 366, XIV, 109-110, 168; Paul I. Prodan, Alexandru G. Florescu, „Viitorul”, 1925, 5270; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 87-88; B. Lăzăreanu, Al. G. Florescu, ALA, 1925, 252; Lovinescu, Scrieri, VI, 312; Predescu, Encicl., 327; Călinescu, Ist. lit. (1982), 722; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 190-192; V. Mîndra, Istoria literaturii române. Evoluția genului dramatic, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
moment și începea să debiteze expunerea lui în formele unei dicțiuni impecabile, fără sprijinul vreunei note, nu ca un savant care înfățișează rezultatele cercetării lui, ci ca un artist care construiește în fața publicului încântat opera sa desăvârșită. Numeroase sunt documentele contimporane care descriu arta oratorică a lui Maiorescu, demnitatea ținutei lui, căldura glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul mâinilor și al bărbiei. Alți contimporani ne-au descris în vorbirea profesorului sau a oratorului parlamentar, comparată uneori cu aceea a
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ci ca un artist care construiește în fața publicului încântat opera sa desăvârșită. Numeroase sunt documentele contimporane care descriu arta oratorică a lui Maiorescu, demnitatea ținutei lui, căldura glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul mâinilor și al bărbiei. Alți contimporani ne-au descris în vorbirea profesorului sau a oratorului parlamentar, comparată uneori cu aceea a unui general care își reduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziunea lapidară a expresiei, egalată și poate întrecută în aceeași vreme numai de răsunătoarele formule
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
pentru că propriii noștri călători care ajung să și scrie trec cu greu frontiera Constantinopolului 4. „Mai toți acei călători au dat seamă publicului, la întoarcere, despre ceea ce văzuse; dar informațiunile lor, mai adesea superficiale, se rapoartă mai mult la starea contimporană șs.m.ț a țărilor vizitate, decât la monumentele și instituțiunile antice; acest caracter ni-l prezentă o sumedenie de relațiuni de călătorie de prin al XVII-lea secol, și anume (...) a neguțătorului francez Tavernier (1605-1687), carele, reîntorcându-se din
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pre stâncile numite Nakși-Rustem”, povestește Odobescu 1 în una dintre lecțiile sale de istorie a arheologiei, cu prospețimea rostirii multor nume noi. Dar nu i s-ar putea reproșa tocmai unui fondator de altă disciplină ca Odobescu dezinteresul pentru situațiile „contimporane”, a căror descoperire a condus la reevaluarea și reconsiderarea unui trecut ce destituie semnificația prezentului, pentru amploarea și semnificația istorico-religioasă a acestor gesturi inaugurale. Odobescu înregistrează precis biografia evenimentului european despre care am vorbit în paragrafele anterioare - „...în a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
românii Ilarie Voronca, Sașa Pană, Ștefan Roll, Constantin Nisipeanu, Gellu Naum, Geo Bogza, Virgil Teodorescu. Primii patru români, dar și alții, mai puțin notorii, scriu în prima jumătate a deceniului al doilea, la reviste de avangardă în care predomină constructivismul - „Contimporanul” (1922-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925) „Integral” (1925-1928), „Urmuz” (1928) ș.a., dar producțiile lor dobândesc caractere distinct suprarealiste doar în revista „unu” (1928-1932, 1935), nici ea diferențiată întru totul în contextul avangardismului. Publicație pur suprarealistă va fi „Alge” (1930-1931), în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]