62,644 matches
-
venirea comuniștilor la putere. În timp, lucrurile au revenit oarecum la normal, marii clasici și-au recîștigat locul pierdut prin vremelnica lor trecere la index, astfel încît, la sfîrșitul anului 1989, exista în literatura română un canon literar hibrid (în continuă transformare și cu goluri tot mai mari, dat fiind faptul că operele scriitorilor imigrați sau doar ostili regimului politic erau automat scoase din circulație), combinație între marile valori recunoscute ca atare încă din perioada interbelică și noile vedete ale realismului
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Supraviețuiri ale lui Radu Cosașu, publicate de Editura Fundației Pro: Armata mea de cavalerie, ale cărei fire se-mpletesc cu cele ale babelienei Armate de cavalerie pe care nuvelistul a primit-o în dar într-un premonitoriu 1956. Supraviețuirile 2 continuă, cronologic, povestirile din cartea anterioară, Rămășițele mic-burgheze, mergînd pe firul biografiei transformate-n ficțiune a lui Oscar Rohrlich, devenit Radu Cosașu printr-un ultim exercițiu de enigmist amator, la ceva vreme după ce enigmistica fusese interzisă de frica spionilor. Grăjdar schimbul
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
și a lui Alexandru Dabija. În primele minute ale spectacolului, aproape că nu l-am recunoscut pe protagonist. Mi s-a părut modificat întru totul, marcat profund de singurătatea personajului său, de chinul lui de a fi, de experiențe, de continua confruntare cu sine și cu trecutul încărcat. Mi s-a părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
fotografii de epocă, majoritatea din interbelic și de la începutul secolului al XX-lea, preluate din arhiva Muzeului Bucureștiului și din colecții particulare care și dezvăluie o față a Bucureștiului vechi aproape deloc știută. Povestea orașului-capitală, ne spune autorul, e povestea continuei extinderi a periferiilor sale. Între 1500 și 1830, anul cînd sînt hotărnicite marginile orașului, termenul mahala nu are nici o conotație peiorativă, așa cum se va întîmpla mai tîrziu, și denumește, indistinct, orice cartier al orașului. După 1920, mahala dispare ca unitate
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
pot ajunge astăzi poemele? Îmi e clar că nu e nevoie să știu răspunsuri exacte, care, de altfel, nici n-ar putea fi date, dar la fel de clar îmi e că, în mod necesar, niște limite trebuie să existe. Această fugă continuă de ce-a fost odată, conjugată cu o asiduă căutare după altceva, dacă se poate cât mai opus, e limpede că pe lângă avantajul (enorm, de altfel) al destinderii practicilor literare riscă să ajungă și în puncte moarte sau măcar să piardă
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
să ajungă și în puncte moarte sau măcar să piardă o anume aderență cu literarul și să nu mai realizeze îndepărtarea. Andrei Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulți tropi, de fapt, niște notații continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Gheorghe Grigurcu Voind parcă a contrazice tezele conform cărora comicul e o „negație continuă a naturii”, o „impostură”, Cristian Simionescu îl tratează drept o expresie patetică a ființei, o „inimă” sui-generis : „Să presupunem că poemul e o casă închisă, fără ferestre și uși,/ o lespede pe buzele vorbelor, să presupunem că locul gurii/ nu
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Apoi s-a pornit încet, tot cu mîinile la spate și a cotit-o pe ulița din dreapta bisericii” (p. 33). Un alt dublet aparent tradițional antinomic, (după vis/realitate și viață/moarte) transformat de Pavel Șușară într-o zonă de continue interferențe este viață/literatură. Literatura și viața sînt privite în proza lui Pavel Șușară ca fețe ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
care asigură regia. Sala era foarte mare și erau așteptate peste o mie cinci sute de persoane. Tzara era domnul «Loyal» sau «îmblînzitorul de circari». Rîsete, strigăte, dansuri, îmbulzeală, cît pe ce să se revolte publicul, care nu aprecia ambianța continuă de delir... «Dada învinge definitiv», 13) nota Tzara, încîntat că a călcat în picioare toate uzanțele și convențiile. Richter spune că publicul, insultat fără încetare, a reacționat violent: «Oamenii erau atît de înfuriați de producțiile noastre, mai ales de cele
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
miroir persan, La sixième branche), Toma Pavel privește deci specia „din interior”. Prin ultima sa carte (La pensée du roman, Gallimard, 2003), el pare a formula concluziile unei dezbateri seculare. Despre roman s-a scris o bibliotecă enormă și în continuă expansiune. Dacă analizele istorice, tematice, filozofice, stilistice etc. se numără cu miile și continuă să apară în ritm alert, analizele consacrate romanului ca specie, rigorilor lui interne, sînt infinit mai puține: o bibliografie exigentă nu reține mai mult de cinci-șase
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare, nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Radu Petrescu, la granița dintre documentul autobiografic și literatura propriu-zisă. Postmodernismul lui Mircea Horia Simionescu se consumă prin parodie, autoreferențialitate, ironie sau livresc în tetralogia bine cunoscută. Costache Olăreanu, “miniaturist”, “caracterolog” sau “umorist”, compune o literatură ce pare o rescriere continuă a autobiografiei, în timp ce Tudor Țopa oferă spre publicare propriul jurnal investindu-l cu o dublă valoare, ficțională și autobiografică. Cărțile lui Ion Bogdan Lefter sunt bine venite în contextul în care încearcă să acopere un culoar destul de liber în critica
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
și drumăresc neîncetat”, „M-am născut cu dorul de lucruri uriașe”. Sau din volumul Versuri (1925): „Cu ce-am stricat dacă-am voit să lupt, să-nving, să mă ridic... “, „uriașa bogăție de a nu avea nimic!...”. Și, ca o continuă escaladare a barajelor geografice: „O, plecările, plecările, plecările/ cu toate porturile și din toate gările,/ pe toate mările și spre toate depărtările.” Asemenea versuri, pe fondul lor afectiv și descriptiv, se repetă ca un leit-motiv, de neliniște, de exaltare, de
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
atît mai primejdios cu cît proba mai multe manevre ingenioase nu și-au pierdut complet actualitatea. Clivajul dintre creație și oficialitate persistă, chiar dacă pe alocuri mai estompat, dar și agravat pe alte laturi, cum ar fi de pildă dureroasa indigență, continua degradare a condițiilor materiale a marii majorități a scriitorimii noastre ce reprezintă un indenegabil instrument de intimidare și demoralizare. Firul istoric al strălucitei demonstrații a lui Eugen Negrici relevă o continuitate nefastă a mentalității totalitare care ar fi fost de
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
Constantin Țoiu Linia dreaptă comparată cu „Punctul de orgă” în muzica lui Bach, punct continuu în care eroul unui romancier englez vedea existența lui Dumnezeu... Punctele luminoase ale unei linii drepte ce se continuă egale, fără nici un accident, fără nici o săritură jos, sus, semănând cu emisia unui aparat Morse ce ar bate într-una un
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
Fagul pur, puternic, îl face să se refere mereu la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul olog și căruța lui cu coviltir oprită la Glâmbocata cu un câine jigărit dedesubt care abia poate să mai
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul olog și căruța lui cu coviltir oprită la Glâmbocata cu un câine jigărit dedesubt care abia poate să mai latre. Are în căruța învelită toată în alb, ca
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
intimă a gîndirii. Gîndim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul cîtorva ceasuri (...). Pînă și înțelepciunea, cînd ne e dată, ne e dată nu sub forma continuă a discursului, ci sub aceea momentană a revelației” (pp. 81-82). Sau, în altă parte: „Fragmentul nu îți îngăduie să spui decît ceea ce, la un moment dat, se spune în tine, fără adaosul superfetatoriu al ingeniozității proprii. Fragmentul e onestitatea supremă
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
faptelor” îi poate proba temeinicia. O lectură ce-și propune să reconsituie actul creator are nevoie de aceleași puncte de plecare, de aceleași referințe ca și poetul; „ele pot fi cunoscute și trebuie, în principiu, identificate de către cititor, prin reluarea continuă a celei dintîi lecturi, a operației de descifrare”. Nu poate fi vorba cîtuși de puțin de latura anecdotică a vieții poetului, ci de cîteva premise, puține, dar cu atît mai importante, ale unei reflecții, al cărei obiect este în ultimă
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
cu competență de importante personalități ale învățământului, culturii și științei românești sau străine. De curând mi-a căzut întâmplător în mână vol. XI, nr. 3 (50) din 2003 al revistei, excelente din toate punctele de vedere, Update. Publicație pentru educația continuă a medicilor; la pagina 152 se găsește un articol al medicului David Brooks din Manchester intitulat Ar trebui artele introduse în programele analitice ale școlilor medicale? Medicul englez pune ca motto următorul citat din Alexandre Dumas (tatăl): “Cum pot oare
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Atît cît putea el să dispară după o continuă înflorire de peste cincizeci de ani.
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
întrebările fiindcă, dacă nu-l întrerupi, nu e bine („haideți, doamnă, întrebați”), iar, dacă-l întrebi, este și mai rău. Apăs deci pe butonul greșit: „De unde provine acest document?” De aici nu voi mai avea parte decît de un urlet continuu: „Ce dracu, doamnă, ce întrebare e asta, ce vă privește pe dumneavoastră de unde-mi procur eu informațiile?”. Din nefericire pentru mine, înțelese că vreau să știu de unde are dosarul. Înainte de a afla ce conține el, asta ar fi însemnat o
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Elenă Zottoviceanu Angrenați în evoluția rapidă a unui prezent tot mai acaparator, fascinați de noutate, suntem într-o goana continuă, ignorând adesea un mare spațiu de idei și creație din trecut. Și dacă ne-am întoarce privirile spre acele valori uitate am avea, cu siguranta, surprize. Un asemenea teritoriu neexplorat este cel al creației muzicale transilvănene din secolele XVII și
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
și membrii cu sau fără nume ai grupurilor și grupusculelor literare, rămas, după tragica dispariție a lui Mircea Nedelciu, singurul maître d’école al generației optzeci, Mircea Cărtărescu este astăzi unul dintre cei mai populari scriitori de la noi dovadă, reeditarea continuă a cărților sale mai vechi și succesul instantaneu al fiecărui nou titlu apărut sub semnătura sa și, cu siguranță, autorul român cel mai tradus în marile edituri occidentale și nu numai. Cel puțin la nivelul literaturii române sînt rarisime cazurile
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Macedonski. Eu văd și îi atrag atenția că Macedonski e un poet român... puțin altul decât cuceritorul Alexandru Macedon. Și ea îmi răspunde: Aveți voi așa un poet?. Cum poți să reacționezi în asemenea situații? Așa că eu trăiam într-o continuă uluială că ăștia existau cu adevărat, că exista guvern, poliție, în fine. Eu l-am văzut pe A. Toma. Am intrat la el în birou și mi-a arătat o salopetă de muncitor, care era întinsă pe biroul lui. Toma
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]