2,697 matches
-
de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din vrajă și ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe calea luminii cu puteri nebănuite aceste trăiri intense. Când
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1450172632.html [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
mister și frumusețe! (Cu sevă de mister și frumusețe) În drumul său spre absolut, poetei i se relevă o lume înveșmântată în verde pe care o cuprinde cu ardoare, cu ochi scăldați în lumina necuprinsului. În pașii săi s-au contopit tăcerile și scrumul unor dorinți pătimașe. Pe rugul unui vis neîntinat își țese călătoria spre tainele infinitului. “Bună seara, cetate, pe rugul de-acum, / Pașii-mi sunt flăcări de tăcere și scrum; / Ochii plini de lumină spre tine-i aprind
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1450172632.html [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În gând, eu am privit ochii ei Și am aflat, mai mult decat puteam citi în catedrală. Am aflat despre un suflet curat Care devine un zbor într-o viață stelara. Realul contopit în vârtejul de jar că un fluviu legat prin destin și decor. Legendă este dominată de ecou... Cântecul prințesei devine un dor. Iar marinării au naufragiat pe rând în cotul din munte străbătut de un râu. cântecul de jale ce
LORELEY SI GANDUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Loreley_si_gandul_petru_jipa_1327912249.html [Corola-blog/BlogPost/360575_a_361904]
-
pe fratele său. Se îndreaptă ușor spre casă. Noaptea e plină de stele, vântul s-a oprit. Lumânările au fost înlocuite cu candele, dar le poartă cu aceeași grijă spre locuință. - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! Și iar se contopesc amintirile, în zgomotul plăcut al spargerii ouălor vopsite cu grijă și drag, al râsului victorios al fiicei sale când reușește să rămână cu oul nespart. Se regăsește în râsul ei, privind mai adânc la flacăra candelei, gândind la sufletul tatălui
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1462218115.html [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
băga unghia-n gât”. La fel ca și la Cezar Ivănescu, și Grigore Vieru încearcă să-i acorde morții însușiri antropomorfice: o ființă, având mamă, copii, eventual o casă, o gospodărie la care trudește toată viața. Ontologic și metafizic se contopesc în aceste versuri simple, de cea mai pură factură filosofică, prin care poetul își întreabă moartea: „Dar ce ai face tu și cum ai trăi?” Sfâșierea provocată de moartea mamei echivalează cu o înjumătățire, o rupere din propriul trup. La
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine ... Citește mai mult (Ne) RecunoaștereO privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate:„Aș dori
MARIANA KABBOUT by http://confluente.ro/articole/mariana_kabbout/canal [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
un nume...Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine:„O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncăCe se contopea cu luna și castelul de pe stâncă,Revărsându-se în taină, pe veșmintele priviriiAdormită-n fața porții, în secunda nerostirii.„Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine...
MARIANA KABBOUT by http://confluente.ro/articole/mariana_kabbout/canal [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
șoapte, Cum oare să îți spun de abia-n acest târziu, acum, Că-ți sunt o simplă muritoare în a vieții noapte? Că sunt în viața ta aceeași salcie înflorită A cărei albe, neculese si preacurate flori, Cad și se contopesc pierzându-se într-o clipită, În infinita albie a râului fără culori, În toamna urgisită de ploaie deplorabilă, Plete bălaie-n frunze răvașite cad și pier, Cu neputința dintr-o boală incurabilă În care totuși eu mă mai înverșunez să
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1472116180.html [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
Albert Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FUGĂ TA... versuri, Bertoni D Albert Cineva mi-a spus aseară, c-ai plecat Și te-ntreb așa, într-o doară, nu-i păcat? Ani, s-au contopit în timpul ce-a trecut Fugă ta de lângă mine, m-a durut... Uiți de toată bucuria ce ți-am dat Ai uitat și la durere, cum te-am alinat. Cand te-am luat, erai o oarecare... Vorbelor nespuse, le dădeai crezare
FUGA TA... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1473876037.html [Corola-blog/BlogPost/384247_a_385576]
-
având zile, zilele ore, orele clipe, clipele, rugăciuni! E iar decembrie! O aluzie la dar și iubire pentru unii, un noroc în act pentru alții. Dar nimeni nu rămâne sărac, există pentru toți un cadou de Crăciun, neambalat în cutie, contopit în cântec! Un cântec de sărbătoare e un fragment de rai. Îl re-creează an după an cântărețul poeziei, poetul cântului, Fuego! În decembrie, toată țara e o odaie cu milieu pe jos, cu cetini și lacrimi de rășină la geamuri
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417660939.html [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
conducerea. De-abia așteptam să folosesc tot ce am învățat filmând cu James, care e maestru în arta sperieturilor, și să aplic în acest proiect.” Safran completează: „John și James au lucrat atât de mult împreună, încât ideile lor se contopesc, iar noi trei am lucrat atât de strâns la „Trăind printre demoni”, încât avem încredere deosebită în noi ca echipă de creație. Cei doi formează un parteneriat de excepție în acest proiect.” Leonetti a reacționat rapid la scenariul lui Gary
etst by http://www.zilesinopti.ro/articole/8093/note-de-productie-annabelle [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie a două spirite ce se completau și se ridicau spre înălțimi; materia celor doi trecuse într-o altă dimensiune cosmică. Cred că nu greșesc dacă afirm că cei ce au avut
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan. Ne-am contopit cu muzica, ființa noastră vibra de fericire, trăiam la cel mai înalt grad al iubirii senzația desprinderii din lumea pământeană și urcasem în sferele de vis ale eternității. Apoi a urmat o liniște totală, Gheorghe Zamfir, zeul Pan al zilelor
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ale muzicii, când de un vals elegant, când de o polcă „jucăușă”, când de un marș alert și maiestuos. Muzica fiecărei lucrări mi-a vorbit în limba ei, limba universală, limba inimii înaripate, graiul adevăratelor fulgerări lăuntrice care s-au contopit cu amintirile mele dragi de odinioară într-o armonie plină de viață. Încărcătura trăirilor, ca și cea a informațiilor este mult mai bogată decât poate cuprinde cuvântul, și chiar atunci când notez câte ceva, fiecare citește altceva, conform firii sale. Dar cu
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_la_concertul_de_elena_buica_1391511180.html [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește misterios cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri. O carte specială, o carte surpriză, care înseamnă altceva decât scrisul cu care ne obișnuise Theodor Răpan este Dansul Inorogului - Elogiul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
dublate de măiestria artizanului pentru care arabescurile cuvântului sunt șlefuite cu migală și dragoste. Redescoperind mitul, Theodor Răpan construiește un univers capabil să germineze etern, din sâmburele inițial în care Eros și Thanatos, într-un antagonism neveștejit prin vreme, își contopesc energiile izvoditoare de întunecată lumină.” [...] „Chenarul poeziei sale vibrează de o armonie interioară, izvorâtă firesc, fără efort aparent, în virtutea unei forțe de atracție singulare care determină o păstrare laolaltă a contrastelor, într-o decantare ce aduce, în final, cititorului, bucuria
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
fie neglijat”. „Așa este”. „Geneza poveștii noastre. În timp ce se întâmpla, nu-mi venea să cred că se întâmplă”. „Nici mie. Dar simțeam uimitor de clar. Și acum simt ce s-a petrecut atunci”. „Am uitat cine suntem, unde eram... Ne contopeam”. „Într-adevăr. Ca într-un vis”. „Foarte romantic”. „Și decorul, și toate scenele acelea de o creativitate spontană”. „Actul incipient, mai ales”. „Era, totuși, pregătit, dar neașteptat... Cu totul neașteptat!” „Ne pregătisem pentru altceva. Și când colo...!” „A fost un
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454394714.html [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
marea poezie poate să o facă. Când scrie despre natură, pastelurile sale sunt picturi cu tonuri abia simțite, întrepătrunse, dar și cu tușe groase, accentuate, care scot în evidență, prin meșteșugite cuvinte, atâtea noi înțelesuri, atâtea stări sufletești care se contopesc cu tabloul dându-i valoare, aură, dăinuire, substanță. Aici, în aceste poezii întrezărim sufletul poetului cel cuprins de tristețe, nostalgie, durere, compasiune, dar și de speranță, bucurie de copil nedisimulată, pură venită din adâncul sufletului său, și revărsată în sufletul
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1484679597.html [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
casă, trecea podul bocănind cu bocancii în blanele lui de parcă îl ura și cîteva zile nu îl mai vedea nimeni, repara acoperișul, construia adăposturi pentru puii de găină, visa să crească lebede, cine mai știe ce era în mintea lui contopită cu imagini tulburi sau, poate, delirante?! Femei cu coapse și cu suferințe din iubire și cu gînduri uneori incerte, Afrodita și Adelina își creau propriile lor angoase din lipsa unor repere sigure, la care să se raporteze, altfel erau cuminți
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Toate Articolele Autorului Misterul își deschide orizontul spre tărâmul necunoscut al speranței, confundându-se cu o grădină precum un Eden... Ne-amintește de trecerea timpului într-o supraviețuire ce-nfățișează călătoria spre-un larg ecou fragmentat de rostiri fugare... Se contopește-ntr-un izvor de cunoaștere, lăsând urme adânci în însemnări scrise pe pietre de alabastru... Viv Referință Bibliografică: Viviana Milivoievici - Alabastru... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul VI, 16 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ALABASTRU... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 by http://confluente.ro/viviana_milivoievici_1455617753.html [Corola-blog/BlogPost/340398_a_341727]
-
trage cu ochiul , pe furiș, pe la colțul cortinei spre sală. Luminile erau stinse.Nu se descifrau chipuri, doar o mare de oameni. În schimb, scena era luminată puternic. Parcă mai luminată ca întotdeauna! În momentul în care intră, Maria , se contopi cu personajul, se transpuse în pielea lui, și triumfă.La sfârșitul reprezentației, în sală s-a pornit un ropot de aplauze și toată lumea se ridică în picioare. Atunci s-au aprins și luminile. Și Maria văzu! Văzu , în dreptul scaunului de la
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1485274004.html [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
doar că, indiferent de pretext, viața este un experiment, un refugiu și rareori un crez. Gheorghe Grigurcu, tăcut, s-a refugiat în cuvinte. Acest refugiu i-a întărit capacitatea creativă și pofta intelectuală. Spuneam cândva că cel care suferă se contopește cu ființa și devine unul și același. Acea contopire compensează suferința celuilalt. Onorând acest eveniment mi-am permis să-i dedic lui Gheorghe Grigurcu (în mod special) cartea "Vitralii pe un interior scorojit", care a apărut în luna aprilie și
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1460736907.html [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
zâmbet și totuși nu visa...mâinile lui escaladau sânii mici cu sfârcurile umflate de dorință și atingerea aproape că o durea; a încercat să se smulgă din îmbrățișarea aceea venită brusc, odată cu momentul când soarele își prăbușea trupul în mare, contopindu-se cu neărginirea. Nici măcar nu știa cine este. Se întâlniseră pe plaja de lângă hotel București acolo unde era spuma celor de bani gata.Ea făceam plaje de când se știa în locul acela liniștit și mult mai curat decât oriunde altundeva , el
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Fundul_de_ochi_fragment_de_roman.html [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
personajului principal) asupra experienței umanității, arhivate în Bibliotecile lumii. Frumos și original poem închinat Cărții, Omului-Creator! Desigur, toate acestea ni se relevă nouă fiindcă printre Făuritorii de Carte vă aflați și D-voastră. Și, mai ales, fiindcă D-voastră vă contopiți cu slova Cărții din care vă înnobilați sau pe care o zămisliți, vorba eroului care trăiește aventura în nuvela „Casa cărții”: „Eram ca și cum eu eram cartea și cartea era eu”. Cei de la Miroslovești așteptăm noi bucurii intermediate de Scrisul D-
DE LA CITITOR, OMAGIU! (MESAJ ANIVERSAR, DISTINSULUI SCRIITOR NICOLAE DABIJA) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/De_la_cititor_omagiu_mesaj_aniversar_gheorghe_parlea_1342337378.html [Corola-blog/BlogPost/348321_a_349650]