298 matches
-
el zâmbind cu tristețe, ca și când ar fi vrut să spună că asta era încă una dintre ideile greșite despre lumea modernă ale neveste-sii. Și înmormântarea, a continuat el. Sincer, nu știu cum am reușit să facem față. Chipul i s-a contorsionat din cauza durerii, iar Susan și-a dat seama că bărbatul se chinuia să se țină în frâu. Nu e normal să-ți îngropi propriul copil, nu-i așa? Susan a clătinat din cap în semn că „așa e“, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu începi să urlitc " Unii oameni nu te aud până nu începi să urli" — Ce vrei să faci? Ești sigură că nu e periculos? Fiona își ștergea ceafa cu un prosop, după o ședință obositoare de yoga, pe parcursul căreia se contorsionase mai ceva decât un balon din ăla pe care copiii îl flexează ca să obțină diverse figuri de personaje. —E cât se poate de sigur, i-a răspuns Susan dându-și jos pantalonii de trening și luându-și jeanșii din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și oase. Fiona a întors capul și-a vomat, stropindu-se pe picioare și pe încălțări. —E moartă? a strigat ea finalmente. E prietena mea, a adăugat ea ca o explicație către bărbatul care îngenunchiase lângă Susan. Fața omului era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare critică. Cum o cheamă? —Susan. Fiona s-a lăsat jos lângă bărbatul acela. Instinctiv, omul a întins un braț către ea. —Să nu-i miști capul. Ar putea avea gâtul rupt. —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ține-te tare. Te rog să nu mori. Fiona se gândea la Milly, la fetița care îndurase deja moartea unei mame. S-o mai piardă și pe-a doua era de neconceput. Fizioterapeutul era alb la față. Trăsăturile îi erau contorsionate de șocul situației cu care se confrunta. Pierde mult sânge. —Vai, Doamne, grăbiți-vă! Fiona și-a pus o mână la gură și s-a ridicat în picioare. Din depărtare, auzea o sirenă care se apropia cu fiecare secundă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly cum e? Bărbatul și-a frecat barba de trei zile. —E bine. E tot la Bill și Jenny acasă și crede că suntem plecați cu serviciul, deși a început să-ntrebe când ne-ntoarcem. Fața lui Nick s-a contorsionat puțin. — Aseară mi-a cerut s-o audă pe mami, iar eu am fost nevoit să inventez o scuză - i-am spus că e într-o ședință. Slavă Domnului că pruncii de șase ani sunt așa de inocenți! Bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ținut o armă. Cu iuțeala fulgerului, Îmi trecu prin minte ideea că acum probabil calcula cât timp voi rămâne Întoarsă, ridicând gantera pe care o avea În mână și venind spre mine cu pași repezi și silențioși. Fața Îi era contorsionată Într-o grimasă oribilă, oglindind efortul și intenția de a-mi zdrobi capul... M-am rotit pe loc, ferindu-mă de lovitură pe jumătate. Răsuflarea mi se oprise În gât și mai că mă sufocam. Dar biroul era gol, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer, chipul îi este contorsionat, pare atât de singur și părăsit așa cum stă acum acolo, prizonier al bolii sale, asemenea unui copil răpit de lângă părinții săi, clipește, un zâmbet se conturează în lumina amară a lunii, Naama, te rog să mă ierți, îmi șoptește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru Daisy; s-ar tăvăli pe jos de râs auzind așa ceva. Capitolul XXI N-o găsesc pe Daisy nicăieri. La piscină e așa o învălmășeală, că n-aș putea să recunosc pe nimeni. Văd doar o adunătură compactă de trupuri contorsionate în apa de un albastru deschis, iar câțiva spectatori beți fac un fel de galerie de pe margine și varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș...! Da' de unde! Încetișor, fugar, ca o părere, caninii reci ai lui Dănuț îi caută grumazul, apoi urechea, apoi ceafa, tatonând. S-a transformat! Fir-ar... Îl am pe ditamai Contele Ugolino, pe deasupra! se contorsionează sechestratul, ca un șarpe, încercând să-și elibereze o mână, pentru a se putea împotrivi destinului. Nici o șansă! Povestea se încheie aici. Nu și pentru mine! De ce nu cântă...? De ce nu cântă cocoșii, pentru numele Atot-Milostivului? șoptește el. Mor! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se zbată cu o forță înspăimîntătoare. Ne-am apropiat de el, dar părea să nu ne vadă. Din ochi i se prelingeau pur și simplu șuvoaie de lacrimi. Gemea și răcnea scurt, din când în când, printre spasme care îi contorsionau corpul în poziții imposibile. Ne-am speriat atât de tare, încît Luță s-a dus la Scara Trei și a sunat la ușa Mendebilului. Ascunși în Scara Unu, am văzut-o pe femeia în roșu venind în fugă și luîndu-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când am crezut că disprețuiește dragostea, simpatia..." " Lupta a durat un sfert de oră. I-am strivit mâinile. Era fermecătoare zbătîndu-se; fața i se contorsiona, lăcrăma, se ruga în gând Ia Tagore. Încerca să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram calm, experimentând detașat de durerea fizică și de orgoliu. În sfârșit, a trebuit să recunoască, era înfrîntă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
intrat și probabil n-am să intru niciodată, deși vocea îngroșată a Moapsei, ce s-a și repezit să-mi aducă o dulceață, mă invită, ca totdeauna : — Da, intră ! Intră, te rog ! Intră... Nu intru... Mă scuz, mă bâlbâi, îmi contorsionez corpul, zâmbesc silit, explic că tocmai astăzi... (Chiar treci cam prea rar ! mi se răspunde, cu un zâmbet care nu îndulcește reproșul.) Explic că am venit doar puțin, doar să stau puțin cu mătușa Vica și, cu ochii înăuntru, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cantafabule“. Pe oamenii de artă cu „actorul a ieșit în piață să-și cumpere ceva salam... ca voievod peste un neam“. Ridica în extaz mii de oameni pe stadioane, pentru rock sau fotbal, dar - pervers torționar mental și moral - îi contorsiona în final întru venerarea aceleiași dictaturi bicefale: Ceaușescu-Păunescu. Uitați-vă la filmul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Ceaușescu și veți vedea aidoma întrupat drumul de la grandoare la decadență al celor doi, când numai imaginea Nebunilor cerșetori din tablourile lui Corneliu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rahatul ăsta făcut doar pe jumătate. Închide ochii și mârâie ca un lup încolțit. —Urăsc senzația asta, că am inventat eu totul. Că sunt un dobitoc inventat cu totul. Dar un lucru știu sigur că nu l-am inventat. Își contorsionează corpul, se întinde spre noptieră și scoate afară biletul. Refuză să se dezintegreze; laminarea l-a făcut etern. Îl aruncă pe pervaz. —Dumnezeu mi-e martor că mi-aș dori să-l fi inventat eu. Mi-aș dori să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul dansează, ciudat de deliberat. Aruncă crenguțe în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse, cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu ciocurile paralele, marcând aerul. Alternează, se sincronizează, unduindu-și strigătele la unison. El vede ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aduse o mapă cu desene și profesorul le privi pe-ndelete. — De ce faci chipurile astea contorsionate? — Poate c-am exagerat unele forme pentru a le face să apară mai clar, dar nu cred că sînteți convins că toate lucrările mele sînt contorsionate? Domnul Watt se uită din nou prin mapă, încruntîndu-se ușor, și puse deoparte o foaie cu mîini desenate în creion. — îmi plac astea, zise el. Sînt surprinse bine și atent desenate. Thaw căută febril prin mapă și scoase un desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
au tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră. O asemenea nedreptate îl făcu pe Cayle să se contorsioneze. Taică-su nu-i permisese niciodată să-și cumpere haine măcar din orașul apropiat, Ferd. De fiecare dată, Fara protestase: - Cum m-aș putea aștepta de la negustorii locali să-mi aducă mie mașinile la reparat dacă familia mea nu cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]