478 matches
-
mai construit un instrument numit "cellone", pentru a găsi o tranziție între violoncel și contrabas. Acesta se acorda în Sol, re, la, mi și se nota la octava inferioară (ca la contrabas). Nici acest instrument nu s-a răspândit. Forma contrabasului actual se deosebește întructva de instrumentele din familia violei da gamba. Corpul său se subțiaza în sus, curbura de la mijloc fiind mai pronunțată. Cele patru coarde se acordează în cvarte. Mai nou, pe instrumentele prevăzute cu o tastiera lată se
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
a stabilității acordajului fiind rezolvate). Acea a cincea coardă are de obicei înălțimea la o terță mare sub coarda cea mai gravă (Mi), adică Do. Este utilă pentru piesele care cer note foarte grave, obținute altfel prin reacordarea ("scordatura") unui contrabas cu patru corzi. Pentru acordajul la patru corzi, un paralelism de remarcat este cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
paralelism de remarcat este cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai jos). În interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc, totuși, că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă (este confirmată doar parțial, în școlile italiană și germană târzie). Strămoșii contrabasului în baroc (mai ales "violone", cu mai
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc, totuși, că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă (este confirmată doar parțial, în școlile italiană și germană târzie). Strămoșii contrabasului în baroc (mai ales "violone", cu mai multe corzi) punctau fundamentalele și pasajele grave în basul continuu și câteodată se folosea o aceeași știmă pentru mai multe instrumente, în limita disponibilităților: contrabas ("violone"), clavecin, lăută, teorbă ș.a. În barocul târziu
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
parțial, în școlile italiană și germană târzie). Strămoșii contrabasului în baroc (mai ales "violone", cu mai multe corzi) punctau fundamentalele și pasajele grave în basul continuu și câteodată se folosea o aceeași știmă pentru mai multe instrumente, în limita disponibilităților: contrabas ("violone"), clavecin, lăută, teorbă ș.a. În barocul târziu au apărut partituri bine delimitate pentru instrumentul grav cu coarde. În clasicism, perioada uniformizării unor orchestre tot mai mari, instrumentului nu i s-au oferit decât arareori ocazii de a depăși statutul
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
orchestre tot mai mari, instrumentului nu i s-au oferit decât arareori ocazii de a depăși statutul de susținere a balansului orchestral. ul se bucură de o diversificare a materialelor pentru orchestră în perioada romantismului, când apar și piese pentru contrabas solist. Se va construi un acordaj pentru solistică, făcut cu un set special de corzi, ridicate cu un ton față de acordajul standard (Fa#, Si, mi, la). Contrabasul modern câștigă multă libertate în secolul XX, când curentele moderne (de pildă, expresionismul
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
diversificare a materialelor pentru orchestră în perioada romantismului, când apar și piese pentru contrabas solist. Se va construi un acordaj pentru solistică, făcut cu un set special de corzi, ridicate cu un ton față de acordajul standard (Fa#, Si, mi, la). Contrabasul modern câștigă multă libertate în secolul XX, când curentele moderne (de pildă, expresionismul) încearcă să îi acorde, măcar local, o importanță la fel de mare ca cea a instrumentelor cu sonorități mai accesibile (una dintre tehnicile care justifică acest fapt este "Klangfarbenmelodie
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
curentele moderne (de pildă, expresionismul) încearcă să îi acorde, măcar local, o importanță la fel de mare ca cea a instrumentelor cu sonorități mai accesibile (una dintre tehnicile care justifică acest fapt este "Klangfarbenmelodie"). Un nou rol de mare însemnătate va primi contrabasul (poreclit și „bas”, mai ales în acest caz) o dată cu înlocuirea tubei de către el în formațiile timpurii de jazz (stil New Orleans). În calitate de membru indispensabil al secției ritmice, stilul de a cânta la contrabas a lansat, începând cu finele anilor douăzeci
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
nou rol de mare însemnătate va primi contrabasul (poreclit și „bas”, mai ales în acest caz) o dată cu înlocuirea tubei de către el în formațiile timpurii de jazz (stil New Orleans). În calitate de membru indispensabil al secției ritmice, stilul de a cânta la contrabas a lansat, începând cu finele anilor douăzeci, două modalități diferite de balans pentru omniprezenta măsură de patru pătrimi (dar începând cu jazz "cool"-ul anilor cincizeci, cele două maniere de execuție vor fi transferate și altor metri - un exemplu cunoscut
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
cool"-ul anilor cincizeci, cele două maniere de execuție vor fi transferate și altor metri - un exemplu cunoscut este "Take Five", piesa cvartetului condus de Dave Brubeck): Jazz-ul aduce în atenție două tehnici de execuție folosite mai rar de contrabasul clasic: "pizzicato" și varianta „Bartók” (plesnirea corzii de tastiera instrumentului, cu mâna care ciupește - de aici, denumirea englezească "slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
atenție două tehnici de execuție folosite mai rar de contrabasul clasic: "pizzicato" și varianta „Bartók” (plesnirea corzii de tastiera instrumentului, cu mâna care ciupește - de aici, denumirea englezească "slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist), dar încercarea nu are succes. O dată cu evoluția noilor curente ale muzicii de consum după Al Doilea Război Mondial, contrabasul însoțește pentru câțiva ani și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist), dar încercarea nu are succes. O dată cu evoluția noilor curente ale muzicii de consum după Al Doilea Război Mondial, contrabasul însoțește pentru câțiva ani și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial sau de rock (Elvis Presley în primii ani, de pildă). În cele mai multe cazuri, va fi înlocuit de chitara bas în anii șaizeci, rămânând un caz rarisim pe scenele
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial sau de rock (Elvis Presley în primii ani, de pildă). În cele mai multe cazuri, va fi înlocuit de chitara bas în anii șaizeci, rămânând un caz rarisim pe scenele de pop sau rock. Contrabasul ajunge un „număr” de amuzament pentru basiști (chitară bas) precum Paul McCartney (Beatles), John Deacon (Queen), Sting (The Police), Mark Hoppus (blink-182) ș.a. Totuși, există o tendință de a se reveni la contrabas în ultimii ani; un număr de formații
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
rarisim pe scenele de pop sau rock. Contrabasul ajunge un „număr” de amuzament pentru basiști (chitară bas) precum Paul McCartney (Beatles), John Deacon (Queen), Sting (The Police), Mark Hoppus (blink-182) ș.a. Totuși, există o tendință de a se reveni la contrabas în ultimii ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul a pierdut teren în anii șaptezeci (stilul "fusion", combinație de jazz cu alte stiluri muzicale, mai ales rock) în favoarea chitarei bas (Weather Report îl
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
număr” de amuzament pentru basiști (chitară bas) precum Paul McCartney (Beatles), John Deacon (Queen), Sting (The Police), Mark Hoppus (blink-182) ș.a. Totuși, există o tendință de a se reveni la contrabas în ultimii ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul a pierdut teren în anii șaptezeci (stilul "fusion", combinație de jazz cu alte stiluri muzicale, mai ales rock) în favoarea chitarei bas (Weather Report îl schimbă pe contrabasistul Miroslav Vitouš pentru basistul Jaco Pastorius). Totuși
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
a fost compozitorul tuturor pieselor formației dance care a făcut carieră în perioada de după 2000. Adrian Ordean înființează în anul 2000 trupa Amadeus, un grup de 4 fete, instrumentiste: Cristina Filotti - pian, Alexandra Chișe - vioară, Andreea Runceanu - vioară, Grațiela Giolu - contrabas. Prin trupa mai trece și Alină Dinică - violoncel și Patricia Cimpoiașu - violoncel. Din 2000 până în 2010, Amadeus a scos pe piată cinci LP-uri. Datorită stilului muzical proaspăt, plin de naturalețe și a exploziei de energie pe care o degajă
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
triumfă cap de afiș la Bobino (16-29 octombrie 1953). În 1954, a fost rândul său la Olympia (23 februarie - 4 martie și 23 septembrie - 12 octombrie). Pentru această scenă mare, el îl numește pe Pierre Nicolas să-l acompanieze la contrabas, marcând începutul unei colaborări care a durat aproape treizeci de ani. Contrabasistul va fi de acum înainte în toate scenele și toate înregistrările. Bobino (25 noiembrie - 15 decembrie) completează acest an în care a fost publicat, în luna octombrie, "La
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Arte Plastice din Pitești, studiind în paralel în particular percuția, iubind foarte mult stilurile de muzică rock și jazz-rock. Este absolvent al UNMB (Universtatea Națională de Muzică București)-secția Canto clasic. În prezent este compozitor și poliinstrumentist, cunoscând chitara bas, contrabasul, violoncelul, pianul și percuția. Începând din anul 1981 a susținut nenumărate turnee în străinătate: Olanda, Germania, Italia, Belgia, Franța (Paris), Elveția (Lausanne, Geneva), Austria, Polonia, Egipt, Israel, Statele Unite ale Americii, Spania, Portugalia, Grecia, Turcia, Cipru, Estonia, Republica Moldova. În urma experienței căpătate
Marcel Pavel () [Corola-website/Science/303405_a_304734]
-
e suficient să clipești și l-ai pierdut". Printre acestea se numără "Notorious" 1946 - unde soarbe o cupă de șampanie la o mare petrecere, la vila lui Claude Rains; "Strangers on a Train" 1951 - când urcă în tren cu un contrabas; "Dial M for Murder" 1954 - în partea stângă a fotografiei de la întâlnirea de promoție; "Rear Window" 1954 - când întoarce ceasul din apartamentul compozitorului; "Psycho" 1960 - poartă o pălărie de cowboy și se uită pe fereastra lui Janet Leigh când aceasta
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
întrucât acesta necesită simpla lovire a instrumentului, găsit de mama lui în șopron, împreună cu două degetare din cutia ei de cusut. După o săptămână Shotton l-a chemat pe Bill Smith, un alt coleg de școală, să cheme la un contrabas artizanal, iar Griffiths l-a invitat pe colegul lui Rod Davis (care tocmai își cumpărase un banjo). După câteva zile, s-a renunțat la numele "the Blackjacks". Atât Lennon cât și Shotton au fost creditați cu noul nume, "Quarrymen" bazat
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
doar două spectacole și venea rareori la repetiții, așa că Lennon a hotărât că e mai bine ca el să fie înlocuit de prietenul lui, Len Garry. Când s-a luat hotărârea, s-a întâmplat ca Smith să aibă la el contrabasul artizanal și, de teama unei reacții violente a lui Smith, Lennon și Shotton au hotărât să intre în garajul părinților lui Smith și și-au „recuperat” instrumentul. Un alt amic al lui Lennon, Ivan Vaughan, cânta ocazional la repetiții când
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
lui Shirly and Lee, și „Be-Bop-A-Lula” a lui Gene Vincent, pe care și le-au adăugat la repertoriu. Un alt coleg de școală, Nigel Walley, a dat și el din când în când câte o mână de ajutor, cântând la contrabas artizanal, dar într-o zi și-a uitat instrumentul într-o stație de autobuz și s-a hotărât să devină manager al formației. Deși el nu a adus formației prea multe contracte plătite, el a trimis fluturași la teatrele și
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
român, fost elev al marelui George Enescu. s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
sau patru coarde (acordate în re-la sau la-do-la-mi). De curând, acestora li s-a adăugat „doba”, o tobă de construcție artizanală, de mărime mijlocie, cu două membrane. Taraful maramureșean este mărit cu o vioară secundă („contră”) și cu o „gordună” (contrabas mic) (v. Tiberiu Alexandru, 1989). De remarcat faptul că, în lipsa instrumentelor, ritmul e dat de tropotitul dansului sau bătaia din palme, ceea ce apropie mai mult acest act cultural contemporan de actele rituale vechi și chiar manifestările transcedentale. Mesajul e transmis
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]