432 matches
-
Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat sarcina distrugerii punctelor întărite și a garnizoanei germane. Pe 12 octombrie, germanii au lansat o contraofensivă de proporții împotriva pozițiilor Diviziei a 30-a americană. Atacul german a fost stopat tirurile artileriei grele și de măsurile antitanc eficiente.. În satul Birk, echipajul unui tanc american Sherman a reușit ca timp de trei ore să reziste atacurilor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
suprem francez Maurice Gamelin, un militar neangajat politic, cu Weygand, unul dintre cei mai cunoscuți politicieni de dreapta ai vremii. Prima măsură luată de Weygand după ce s-a reîntors din Siria, pe 17 mai, a fost cea de anulare a contraofensivei ordonate de Gamelin, prin care acesta din urmă urmărea izolarea coloanelor de blindate germane care străpunseseră frontul francez în Ardeni. Weygand a pierdut două zile extrem de importante, după care a adoptat soluția predecesorului său, singura care era logică din punct
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
lăsat o porțiune din divizie în est, Kampfgroup Das Reich, cunoscută oficial ca Kampfgroup Lammerding. Restul diviziei a fost transferată în vest pentru reînzestrare, și făcând asta, a participat la operațiuni anti-partizane în Franța. În iarnă, 1943/1944, o altă contraofensivă majoră sovietică a reușit să încercuiască trupe germane în centrul frontului. Kampfgroup-a lăsată în urmă a fost una din unitățile încercuite de ofensiva sovietică , și un asalt condus de corpul de tancuri al 2-lea SS a reușit să salveze
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
a scăpa spre vest. După pierderi substanțiale în timupul campaniei de vară a aliaților, Wehrmachtul a fost împinsă până aproape de granița cu Germania la sfârșitul anului 1944. În a doua săptămână a lunii decembrie, 1944, armata germană era pregătită pentru contraofensiva menită să recucerească portul Antwerp, și să reia inițiativa în vest. Das Reich a jucat un rol în bătălia bulge-ului. Au fost înregistrate progrese, dar la 25 decembrie, ofensiva a fost oprită. Orașul asediat Bastogne nu a fost capturat, în ciuda
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
colțului Barkmann, unde a distrus numeroase blindate americane în încăierări minore. După dezastrul Ardennes, divizia SS Das Reich a fost retrasă din nou, de data aceasta în Germania, pentru reînzestrare. Criza din sud-est a văzut Das Reich în mijlocul ei. Nereușita contraofensivă germană în jurul Budapestei a văzut divizia retrăgându-se în Germania, după luptele purtate în Viena și Praga. Rămășițele diviziei în sud s-au predat americanilor în mai 1945. A doua SS și-a început operațiunile din Polonia, Franța și Iugoslavia
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
aflându-se litoralul, iar la sud o depresiune imposibil de traversat de tancuri, cu un front relativ scurt, mai ușor de apărat. În această zonă, Aliații au oprit înaintarea Axei la începutul lunii iulie în timpul primei bătălii de la El Alamein. Contraofensivele Armatei a 8-a din timpul lunii iulie s-au încheiat cu eșecuri în fața trupelor lui Rommel, care se trecuseră la defensivă în tranșee bine apărate de câmpuri minate. La sfârșitul lunii iulie, Auchinleck a ordonat încetarea ofensivei, și a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
din Deșertul Vestic de până atunci, niciuna dintre tabere nu avusese suficientă forța ca să poată exploata în mod decisiv victoria într-o ofensivă. Tabăra învinsă a avut de fiecare dată până atunci capacitatea să se retragă, regrupeze și pregătească pentru contraofensivă odată cu apropierea de bazele sale de aprovizionare. După o perioadă de pregătire, Armata a 8-a era gata de atac. Montgomery concentrase 220.000 de oameni, 1.100 de tancuri, față de cei 115.000 de soldați și 559 tancuri ale
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
au putut fi atinse. Între timp, pentru a salva pozițiile din sud, Oberkommando der Wehrmacht a hotărâr să abandoneze punga de la Rjev de lângă Moscova, ca să elibereze suficient de multe trupe cu care să dea o ripostă victorioasă în răsăritul Ucrainei. Contraofensiva lui Manstein, în sprijinul căreia au venit unități SS Panzer bine antrenate și dotate cu tancuri Tiger, s-a declanșat pe 20 februarie 1943 și și-a deschis spre Poltava și înapoi la Harkov, după care operațiunile militare au fost
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
25 ianuarie 1945), a fost o puternică ofensivă inițiată de Germania ("die Ardennenoffensive") împotriva Aliaților, la data de 16 decembrie 1944. Aceasta se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante al Germaniei înainte de capitulare. Ea a fost o contraofensivă prin care Germania a căutat să împiedice înaintarea trupelor aliate ale SUA și Marii Britanii. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munților Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot
Ofensiva din Ardeni () [Corola-website/Science/322254_a_323583]
-
române îl foloseau pentru trecerea Dunării. Eșecul de a sparge frontul dobrogean, culminând cu lupta infanteriei în vecinătatea Flămândei pe 3 octombrie, îl face pe generalul Averescu să anuleze întreaga operațiune și să își concentreze forțele pentru a lansa o contraofensivă la ofensiva Puterilor Centrale din Transilvania. Dunărea rămâne o barieră pentru operațiunile militare până ce jumătate din armata lui Mackensen o traversează la sfârșitul lui noiembrie 1916.
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
o înaintare de aproape 1.650 km spre granița egipteană, dar când au ajuns atât de departe, proviziile lor erau aproape terminate și capacitatea de reaprovizionare era redusă. Britanicii, aflați foarte aproape de bazele lor de aprovizionare, au organizat rapid o contraofensivă victorioasă în Libia. După sosirea germanilor în Africa, frontul s-a mutat din nou spre est, pentru ca înaintarea forțelor Axei să se oprească din nou din cauza spraîntinderii liniilor de aprovizionare. Situația s-a schimbat radical în 1942. Deși în Mediterana
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
iar din punct de vedere politic Franța nu dorea ca britanicii să opereze în sfera lor de influență, poziție pe care Regatul Unit o acceptase în 1912. Până la sfârșitul lui 1914, însă, războiul de pe Frontul de Vest ajunsese în impas; contraofensiva franco-britanică din prima bătălie de pe Marna luase sfârșit și britanicii suferiseră numeroase pierderi în prima bătălie de la Ypres din Flandra. Se săpaseră tranșee de ambele părți, de la frontiera Elveției până la Canalul Mânecii, războiul de manevră luând sfârșit și lăsând loc războiului
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Se deplasează la cartierul general grec la Hadji Beylik și încearcă să-l convingă pe rege să ceară pacea. Constantin însă dorește o victorie militară decisivă și refuză. Între timp, forțele bulgare se organizeză și încep atacul la 29 iulie. Contraofensiva lor este puternică iar relieful din Cheile Kresna este nefavorabil grecilor astfel încât a doua zi, trupele elene sunt la un pas de anihilare totală. Regele a trimis o telegramă primului ministru prin care îi cere să plece la București și
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
fost anunțată cu privire la punctul de vedere al Aliaților în august 1919, punct de vedere pe care Varșovia l-a ignorat de altfel. Armata poloneză a început marșul spre vest, cucerind Kievul în mai 1920. După acest succes a urmat o contraofensivă sovietică puternică, care l-a obligat pe premierul polonez Władysław Grabski să ceară sprijinul Aliaților occidentali în iulie. Presiunile politice și militare i-au obligat pe polonezi să accepte retragerea la vest de linia stabilită de aliați în 1919 și
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
sovieticii erau dispuși să acorde condiții mai bune polonezilor decât cele oferite celor din urmă de către ministrul Curzon. În august, polonezii au obținut o victorie răsunătoare împotriva sovieticilor în fața porților Varșoviei, iar bolșevicii au fost obligați să se retragă. În timpul contraofensivei care a urmat, guvernul polonez a declarat nul acordul semnat de Grabski cu privire la linia de încetarea focului pe motiv că aliații occidentali nu au asigurat nici un fel de protecție. Sovieticii au acceptat în timpul negocierilor de la Riga din 1921 existența unei
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
Acest lucru a dus la concentrarea treptată de forțe la granița dintre Rusia și Ducatul Varșoviei, un satelit al Imperiului Francez, fapt ce permite la rândul său, în contextul războiului peninsular, forțelor britanice și celor portugheze să declanșeze o nouă contraofensivă în Spania la începutul anului 1812. Din cauza aceasta, resursele francezilor din peninsulă vor fi întinse la maximum. De asemenea, Imperiul Rus încheie un tratat de pace cu Imperiul Otoman, fapt ce îi permite să aducă mai multe trupe la granița
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul pontic, context asociat atât cu refluxul autorității bizantine ca urmare a unui conflict cu genovezii, cât și cu refluxul ulterior al autorității mongole stabilizatoare sub presiunea unei contraofensive creștine. Ca efect al tulburărilor politice și al conflictelor militare precum și al noului status quo instalat, s-a produs regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - treptat părăsită de către populația creștină și aflată într-o
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
înalt al SHAEF, în timp ce zvonurile s-au propagat în scurt timp până la avanposturile americane. Vestea masacrului a provocat revolta soldaților și le-a înzecit hotărârea de a lupta. Răscrucea de la Baugnez a rămas într-un "no man's land" până la contraofensiva aliată. Aceasta a avut loc la 14 ianuarie 1945; atunci, americanii au reușit să scoată cadavrele înghețate și acoperite de zăpadă ale victimelor. Această operațiune a fost efectuată cu multă meticulozitate întrucât indiciile relevate de medici aveau să servească drept
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
Naționale a României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Încă din luna iulie 1944, guvernatorul BNR (Banca Națională a României) luase măsuri ca să se transporte și să se depoziteze aurul BNR la Mănăstirea Tismana, datorită contraofensivei sovietice care ajunsese în Basarabia, teritoriu românesc. Mai întâi a fost ascuns în una din pivnițele din subsol. Considerându-se loc nesigur, s-a amenajat un spațiu în Peștera Mănăstirii, în ciuda evenimentelor de după 23 august 1944 când sovieticii instituiseră o
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
intrarea în port. Luptele au luat o turnură favorabilă garibaldiștilor susținuți de localnicii sicilieni: aceștia au ieșit victorioși în fața trupelor lui Francisc al II-lea în din 15 mai 1860, au ocupat Palermo la 27 mai și au rezistat unei contraofensive napolitane pe malurile strâmtorii Messina, la Milazzo, în ziua de 20 iulie. Începând cu luna mai, Garibaldi s-a proclamat "dictator" (în sensul istoric roman al cuvântului) în numele lui Victor-Emmanuel al II-lea și, în iunie, a format un guvern
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Ricciotti a produs o înfrângere prusacilor generalului la Châtillon-sur-Seine, dar teatrul de operațiuni principal rămânea Dijonul. La 26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la 21 ianuarie 1871 Garibaldi s-a instalat la Dijon, evacuat de prusaci la 17 decembrie, aceștia din urmă fiind informați de sosirea dinspre nord a trupelor regulate franceze conduse de generalul . La 21, 22 și
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Manstein a reușit una din cele mai importante victorii moderne când, în pofida superiorității numerice și materiale sovietice, el a reușit să stopeze ofensiva Armatei Roșii, care continua să avanseze după victoria de la Stalingrad, reușind chiar să cucerească orașul Harkov prin contraofensiva sa proprie. Cu toate că niciodată nu a contestat autoritatea deținută de către Hitler în poziția sa de comandant a armatei germane, von Manstein deseori a depus rezistență la unele decizii a lui Hitler, chiar în prezența statului major. Cu toate că aceste acțiuni ar
Erich von Manstein () [Corola-website/Science/302361_a_303690]
-
Solomon și insule Noile Hebride (Vanuatu). În această locație, portavioanele aveau sarcina de a păzi linia de comunicare dintre cele mai importante bazele aliate de la Nouă Caledonie și Espiritu Sânto, sprijinirea forțelor terestre aliate la Guadalcanal și Tulagi împotriva oricăror contraofensive japoneze, apărând circulația navelor de aprovizionare la Guadalcanal, si atacarea și distrugerea navelor de război japoneze, în special portavioane, care ar fi intrat în raza lor de acțiune. Zona din ocean, în care forțele de portavioane americane operau era cunoscut
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a adunat o armată pentru a-i reda verișorului său regatul. În martie 1689, Iacob a debarcat în Irlanda, care nu încetase să-l considere suveranul legitim. La puțin timp după sosirea la Dublin, Iacob controla aproape întreaga insulă. Prima contraofensivă engleză s-a sfârșit cu un dezastru: ultimele fortărețe engleze au fost capturate și armata nu a reușit să debarce. În iunie 1690, William a reușit să debarce cu o armată de cincisprezece mii de soldați la Belfast și s-
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]