441 matches
-
acțional, se poate exercita în mod esențial ca integrare, utopiei îi revine dificila sarcină de a se rupe de o realitate căreia i se opune. Cu alte cuvinte, ideologia consolidează prezentul, în vreme ce utopia creionează un viitor artificial, spre a-l contrapune unui prezent real: "Acolo unde ideologia consolidează ceea ce tânărul Marx numea viața reală, praxis, utopia duce la pierderea realului însuși în favoarea unor scheme perfecționiste, la limită irealizabile"264. În viziunea istoricismului utopic, istoria este un veritabil organon. Istoricismul, cu deosebire
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o societate, configurarea simbolică a acestuia, în sensul unui element-cheie al imaginarului, ce servește proiecției colective asupra socialului, are ecouri importante în teoria contemporană. Aceste ecouri permit ca semnificației negative, marxiste, alocate conceptului în istoria sa intelectuală să-i fie contrapusă o semnificație pozitivă sau socio-culturală, după cum rezultă din tabelul de mai jos: Tabelul 3. Ideologia, de la sensul negativ la sensul pozitiv Semnificația negativă Semnificația pozitivă Definire prin funcțiile de distorsiune și disimulare Ca în cazul tuturor reprezentărilor sociale, existența distorsiunii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Respingerea pretențiilor pozitiviste, discutată în capitolul anterior, reintră aici în scenă, odată cu raportarea critică susținută de pe poziții anti-metodologice. Aceasta deschide posibilitatea conturării unui model interpretativ de analiză a ideologiei, care permite conceptului să iasă din dihotomia sterilă în cadrul căreia e contrapus științei și să-și valorifice potențialul pe care, inclusiv din punct de vedere politic, i-l conferă funcția sa primară, aceea de integrare-identitate comunitară, la care se adaugă, din plan secund, cele de legitimare și de distorsionare. Modelul interpretativ de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ordinea democratică În subdomeniul teoriei politice a cărui preocupare centrală este democrația, și anume teoria democratică, există voci de o rezonanță deosebită care subliniază "mizeria ideologiei"424. Identificând ideologia, la modul fundamental, cu marxismul, teoreticieni ai democrației precum Giovanni Sartori contrapun prezenței acesteia în politică "mentalitatea pragmatică", iar prezenței sale în sfera cunoașterii "adevărul" sau "știința". O asemenea poziționare față de problematica ideologiei deține în subsidiar nu numai un reducționism nejustificat (pe urmele căruia conceptul riscă să nu poată semnifica nimic altceva
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
neștiințific" ca și cel pe care urmărește, în permanență, să-l confere ideologiei înseși. Drept urmare, respingerea pretențiilor pozitiviste a deschis posibilitatea conturării unui model interpretativ de analiză a ideologiei, care permite conceptului să iasă din dihotomia sterilă în cadrul căreia e contrapus științei și să-și valorifice potențialul pe care, inclusiv din punct de vedere politic, i-l conferă funcția sa primară, aceea de integrare-identitate comunitară, la care se adaugă, din plan secund, cele de legitimare și de distorsionare. Am arătat apoi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificînd Însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cît mai depărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingînd logica, poetul se poate vedea atunci, fără contradicție, coborînd de pe un alt munte Sinai „cu tablele logicei noi În mîini”, Întemeind o proprie ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care, datorită vântului, transcende contingentul. Că în interiorul unei mise en abîme întreaga experiență face parte dintr-un tablou mai amplu, creionat pe firul amintirii, asadar proiectat în trecut. Această experiență, similară cu cea din Infinitul, se plasează sub auspiciile tinereții, contrapuse exilului și suferinței actuale: aspru e exilul. Fericirea clipelor petrecute în compania prietenilor la Tìndari și contrastul dintre această și anxietatea din prezent sunt de sorginte pascoliano-leopardiană: căutarea ce-nchideam în tine (...) se schimbă-n dor de moarte. Alături de cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aspecte sunt evaluate actualele tendințe de evoluție, eșecurile și succesele în diferite momente din istoria modernă, modul în care se coagulează în final produsul de intelligence și cum evoluează relațiile dintre furnizorii de informații și beneficiarii acestora. Cartea încearcă să contrapună tendințele și orientările care au prevalat în istoria serviciilor americane de informații și să extragă și o serie de lecții sau învățăminte din acestea. Astfel, predilecția pentru sursele tehnice și extinderea exponențială a domeniului, de la mijloacele clasice de interceptare la
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de informații de influențele și presiunile politice de moment, dar conectând-o la agenda politică și la interesele perene ale securității naționale. Conectat acestor perspective, Războiul tăcut se termină cu o încercare de sinteză teoretică a fenomenului intelligence în care contrapune două mari direcții de înțelegere a acestui domeniu - cea deschisă cu milenii în urmă de Sun-tzu privind cunoașterea pură și cea legată de relativismul posibilităților actuale de a opera cu concepte absolute în acest domeniu supus atâtor tipuri de constrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
peste două pagini, într-o manieră care nu relevă decât partea tradiționalistă a abordării autorilor, fără a analiza chestiuni fundamentale în momentul de față, cum ar fi emergența principiului nevoii de a împărtăși informațiile (need to share, complementar, și nu contrapus față de need to know), formele de networking intraservicii, intraguvernamental sau între autorității naționale (politice, de informații) și alte segmente ale societății (private, academice). În prelungirea acestor limitări, apare relativ încifrată unui nespecialist - mai ales neamerican - secvența tematică dedicată controlului legislativ
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
prin crearea Oficiului Directorului Național de Informații). Cu un simț al gradării tensiunii destul de apropiat de cel al unui romancier, autorii ridică însă cota de interes și suspans a cărții în ultimele capitole. „Două perspective asupra lumii informațiilor” (capitolul 7) contrapune viziunea „tradițională” asupra lumii informațiilor, în care sinonimul perfect al activității acesteia este „spionajul”, tratat în general pe coordonatele milenare ale Artei Războiului a lui Sun-tzu, și care se bazează pe cunoașterea secretelor altor puteri în scopul câștigării bătăliei (competiției
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
alias Genépin) - care inițiază un discipol (Mircea Trestianu) în tainele naturii. Acest traiect inițiatic nu ajunge să se transforme în mistică teozofică a naturii, precum în Cartea munților a Bucurei Dumbravă, unde U. apare ca personaj - Marele Urs -, nici nu contrapune figura întreprinzătorului (tot inginer francez, Bernard) imaginii unui arhaic templu al naturii (codrul Borzei), precum în Nopțile de Sânziene de Mihail Sadoveanu. Modelul pare să fi fost mai degrabă profesorul francez J.-A. Vaillant de la „Sf. Sava”, pe care de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
preexistente, ci este o religie cu profil propriu, original, o religie cu un conținut radical diferit în raport cu cele europene pe care le-a înlocuit. Învățătura creștină a răsturnat fundamentele ideologice și morale ale lumii vechi, în care omului i se contrapunea din afară obiectivitatea silnică a naturii, căreia trebuia să-i facă față și s-o îmbuneze tot prin elemente obiective, fizice, precum jertfele. Această învățătură a venit cu o altă lume, întemeiată pe un principiu interior, subiectiv, prin comunicarea (= comuniunea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Augustin S. Deac, redactor: Eugen Bianu. În numărul 4-5, se precizează că „V. E. Moldovan a predat direcțiunea unui grup de bărbați mai ales tineri, în frunte cu redactorul dr. Eugen Bianu”. Strategia publicației vizează deșteptarea conștiinței naționale prin cultură, contrapunând soluții pragmatice efectelor politicii de deznaționalizare: concentrarea forțelor intelectuale asupra edificării instituțiilor culturale și educaționale, necesare emancipării populației românești. O. r. preferă tactica pașilor mărunți, cu rezultate pe termen lung, și își declară loialitatea față de dinastia de Habsburg-Lotharingia. În articolul-program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
de interese în cadrul comisiilor parlamentare este dată, pe de o parte, de impactul asupra membrilor pe care îi reprezintă, a industriilor care vor fi afectate, precum și a modului în care afectează întreaga societate. Unui grup cu interese economice i se contrapune un grup cu alte interese economice sau un grup cu interese ecologice. În cadrul comisiilor se încearcă asigurarea unui echilibru al intereselor. Unele grupuri pot fi foarte puternice încât să-și impună fără dificultate interesele în detrimentul altor grupuri sau chiar în detrimentul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
care savantul de la Tübingen le denumește diferențe diatopice (adică "diferențe în spațiul geografic"), diferențe diastratice (adică "diferențe între straturile socio-culturale ale comunității lingvistice") și diferențe diafazice (adică "diferențe între tipurile de modalitate expresivă"). Cu toate acestea, diversității amintite i se contrapune deopotrivă o unitate pe care o putem constata pe aceleași paliere: o unitate sintopică (în cadrul "vorbirilor locale" și al "limbilor regionale"), o unitate sinstratică (în cadrul ""nivelurilor" culturale ale limbii": "limbaj cultivat", "limbaj mediu", "limbaj popular" ș.a.) și o unitate sinfazică
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție a devenit o fundamentare teoretică a teatrului acestei perioade, care a contrapus realismului "grosolan" anumite legități specifice ale teatrului, care presupun înlocuirea adevărurilor vieții cu efecte de frumusețe externe și o armonie susținută a formelor [v. Levbarg, 1984, p.62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
hipnotizat de "exhibiționismul ei spectral", care îl anihilează. Poziția pălăriei, a cărei simbolism este bine-cunoscut în limbajul viselor, trădează starea de excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o postură de rușine ce se contrapune virilității (1998: 293). Urmează actul sexual violent, simbolizat în tablou prin furca înfiptă în pământ, și moartea fiului - nici un element pictural nu trimite la moartea acestuia, dar Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este în raport cu el însuși, cel de până la 1944"26. În continuarea acestei afirmații, Tudoran rememora imaginea intelectualității de dinainte de instaurarea puterii comuniste, o categorie socială având "vocația baricadei", un curaj civic exemplar, însă decimată în închisorile comuniste 27. Aceasta era contrapusă imaginii triste a intelectualității de după 1944, a cărei îngenunchere de către regimul comunist, în urma valurilor de represiune, a făcut-o incapabilă de "a-și mai pune în mod serios problema reînvierii clasei sale, punerea în drepturile firești"28. Astfel, cu rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
iar în urma acestor activități pot fi realizate venituri sau pierderi. Economia financiară este economia banului, a instituțiilor și regulilor sale specifice. Conceptul de economie financiară nu poate fi și nu trebuie confundat cu cel de economie monetară, concept ce se contrapune celui de economie naturală sau economia autarhică în care nu exista schimbul. Economia monetară are la bază schimbul și moneda ca susținător al proceselor de schimb. Economia monetară sau monetizată este economia ce are în centrul său schimbul de mărfuri
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
mărfurilor. Mărfurile fiind înțelese ca bunuri materiale destinate schimbului. Economia reală este o economie cu finalități ce pot fi atinse, bunuri care nu au caracter material palpabil. Economia reală are la bază moneda și funcționează prin intermediul monedei. Economia reală se contrapune conceptului de economie financiară, în care moneda este marfa schimbată, dar moneda este și mijlocul și etalonul de schimb. În economia financiară moneda este totul, fațetele sale fiind numeroase. Economie naturală → Economie monetară Economie financiară → Economie reală Existența economiei financiare
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
definitive a statului din economie funcționează până la capăt. Ei nu-și pot imagina o lume în care cineva calculează și dozează exact, după anumite criterii, câți bani să intre sau să iasă din economia "statului inerent inflaționist"814. Rothbard îi contrapune un stat retras definitiv din economie și viața economică. El adaugă, vorbind despre Milton Friedman: "Unii cititori ar putea obiecta că Milton Friedman nu crede atât în politicile monetare și fiscale de tip manipulator, cât în augmentarea automată a ofertei
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
În realitate raporturile individ - societate erau mult mai complexe bazate pe o morală acumulată în mii de ani și pe care socialismul, deși a atacat-o pe fundamentele sale, nu a reușit niciodată s-o înlăture și nici să-i contrapună o alternativă. Plecând de la aceste raporturi dintre individ și societate, socialismul a făcut iarăși un pas greșit instituind ceea ce se cheamă lupta de clasă 1146. În spatele acestei sintagme se va afla toată ura declarată împotriva celor care dețineau averi sub
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
și mirodenii. Nașterea omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 2001, p. 154. 496 Ibidem. 497 O exprimare corectă ar fi "Crizele economiei dominate de moneda metalică". Am rămas la acest titlu pentru sugestivitatea sa și pentru că se contrapune ideatic altui capitol despre crizele monedei de hârtie sau în acest caz "Crizele economiei dominată de moneda de hârtie". 498 Max Weber, Introducere în sociologia religiilor, Editura Institutul European, Iași, 2001, p. 287. 499 Vezi Ilie Marinescu, Prețul, moneda, creditul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
cultural care adună scriitorii cei mai importanți ai Începutului de secol, deciși să se lepede de formulele străine și să pună În evidență peisajul și sufletul românesc. În arhitectură, clădirilor de tip parizian ale sfârșitului de secol XIX li se contrapune un „stil românesc“ (Înglobând elemente și motive ale arhitecturii rustice tradiționale), variantă sui-generis de art nouveau, promovată de arhitectul Ion Mincu (1852-1912) și de discipolii lui. Tendința aceasta continuă În perioada interbelică, chiar dacă se exprimă și puncte de vedere opuse
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]