260 matches
-
Prosperitatea din Anvers se manifestă în domeniul cărții printr-o înflorire a atelierelor tipografice, dintre care cel mai important este cel al lui Christophe Plantin. Venit din Touraine, el instalează o tipografie în 1555 și își pune presele în serviciul Contrareformei și al coroanei Spaniei. Printre cele 2 500 de ediții pe care le publică în mai puțin de 40 de ani, multe sînt remarcabile; să cităm numai monumentala Biblie poliglotă (1569-1572), coordonată de Arias Montanus și finanțată de Filip al
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
exorbitante, dar nu a avut timp să realizeze acest plan. Această instituție s-a limitat mai întîi la tipărituri de lux, pentru a ridica nivelul editării franceze, și la publicarea colecțiilor mari, care cereau o finanțare amplă. Librari importanți servesc Contrareforma, la Paris (Sebastien Cramoisy) ca și la Lyon (Jacques Cardon). Și alți tipografi parizieni merită să fie citați: Antoine Vitré, care a tipărit o Biblie poliglotă în 10 volume (1628-1645), Augustin Courbé, care a fost editorul la modă în vremea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
uzate. Este totuși secolul de aur al literaturii, epoca lui Cervantes, Gongora, Lope de Vega, Tirso de Molina, Calderon, dar acești scriitori nu se bucură de un tratament mai bun decît clasicii francezi. 6. Geneva. În timp ce colegii catolici lucrează pentru Contrareformă, tipografii protestanți își vînd cu greu producția. În Franța, cei mai mulți vegetează, în afară poate de Saumur. În ce privește prosperitatea editurii olandeze, ea ține de cauze economice și intelectuale. Rămîne Geneva, devenită un important centru de editare în cursul secolului al XVI
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
catolice au restrîns difuzarea. Astfel, tipografii și librarii genovezi abandonează comerțul local cu cărți religioase pentru a publica lucrări din alte discipline, neexpunîndu-se cenzurii și putînd să pătrundă mai ușor în țările catolice; ei ajung chiar să tipărească operele teologilor Contrareformei (Suarez). De altfel, numele de Geneva nu figurează pe aceste ediții; Consiliul nu ține la ceea ce apare în cărțile pe care nu le aprobă pentru folosire locală; de altfel, acest nume ar fi suscitat neîncrederea clientelei catolice. El este schimbat
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Nașterea tipografiei ................................... III. Expansiunea tiparului ............................... IV. Factorii răspîndirii tiparului ..................... DE LA MANUSCRISUL MEDIEVAL LA CARTEA MODERNĂ ................................... I. Forma de prezentare a cărții ...................... II. Ilustrarea cărții .......................................... III. Textele tipărite ......................................... IV. Umanismul și cartea ................................. V. Cartea și reforma ....................................... VI. Oamenii și cărțile ..................................... CARTEA CONTRAREFORMEI ÎN SECOLUL ILUMINISMULUI ....................... I. Noi condiții de editare ............................... II. Evoluția editării europene ......................... III. Dezvoltarea presei .................................... IV. Ilustrația în timpul gravurii taille-douce .............................................. V. Editarea în secolul al XVIII-lea ................. CARTEA MODERNĂ ......................................... I. Revoluția industrială și cartea ................... II. Forma de prezentare și ilustrarea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
profesori angajați, ce trebuiau să respecte recomandările curriculare ale autorităților și chiar să accepte inspecțiile organizate de acestea. În fine, în Europa epocii Renașterii funcționau și școli ecleziastice, organizate de obicei pe lângă mănăstiri sau catedrale. Până în epoca Reformei și a Contrareformei, școlile ecleziastice au fost mai degrabă rare. Indiferent de autoritatea care susținea școlile, acestea erau modeste din punct de vedere material și asigurau educația specifică epocii doar pentru o minoritate de tineri. Școlile erau alcătuite de obicei dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
unde s-a dezvoltat o reacție conservatoare, condusă de Universitatea din Paris. Totuși, curriculumul umanist clasic - bazat aici pe literatura greacă antică, retorică, poetică, istorie și filosofia lui Platon - a fost introdus treptat în universități. În același timp, Reforma și Contrareforma, pe de o parte, și dezvoltarea statelor, pe de alta, au stimulat dezvoltarea instituțiilor de învățământ superior, datorită cererii mari de preoți și de birocrați specializați, dar și transformarea lor în centre intelectuale ale conservatorismului. În consecință, Iluminismul și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
chiar m-a indignat - interpretarea dată de prelați frazei lui Hristos: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, interpretare în care se concentraseră întreaga ipocrizie și aberație ce au caracterizat Biserica în perioada Contrareformei. A fost lăsată să treacă - pe cât de monstruos poate să pară acest lucru - drept moderată, cinică și realistă o frază a lui Hristos ce era în mod evident radicală, extremistă, perfect religioasă. Într-adevăr, sub nici o formă Hristos nu intenționa
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că ar fi destinată unei folosiri aristocratice în mediul mănăstiresc (în acea atmosferă de spiritualism magic drag lui Zolla). Mi se pare mai degrabă că este o carte de catehism, ad usum delphini: teroristă, represivă, văicăreață, de-a dreptul de dinaintea Contrareformei. Este adevărat, proza sa este bazată în întregime pe reguli ce nu pot fi încălcate, cu caracter profund medieval: ars dictandi a sa pare aplicată cu șablonul, iar în materie de cursus este atât de tipică, încât alunecă în comic
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antologie (deși cartea se datorează unui singur autor, este un compilator ce manipulează, fără deosebire, un catehism curent momentului redactării și vechile texte religioase ce stau la baza acestuia). Limbajul religios este insuportabil de secole întregi, cel puțin în Italia. Contrareforma a fixat până în zilele noastre un astfel de stil insuportabil. Printre altele, s-a adăugat sentimentalismul odios al subculturii tradiționaliste ale secolelor al XIX-lea și XX. Limba italiană liturgică vorbită astăzi în cadrul Bisericii este aproape respingătoare. O asemenea lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Trento (1545-1563). Dar „curățirile”, operate printr-o sită ale cărei spații libere se extindeau pe măsura trecerii vremii, priveau mai cu seamă aspectele morale proprii scrierilor celor vechi. Dincolo de aceste precizări, valabile în genere pentru raporturile dintre u. și ideologia Contrareformei, trebuie menționat că foarte mulți cercetători admit între sarcinile pe care și le-a asumat u. în Europa de Est și pe aceea a continuării - în învelișuri artistice modificate și într-o altă etapă a dezvoltării europene - multora dintre procesele și tendințele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
continuării - în învelișuri artistice modificate și într-o altă etapă a dezvoltării europene - multora dintre procesele și tendințele inaugurate de Renaștere, promovând pe aproape întreg continentul o cultură atentă și sensibilă la valorile generoase ale u. Chiar purificările operate de Contrareformă (și difuzate printr-un sistem bine articulat de instituții școlare) au fost departe de a amenda fondul inventarului clasic. Bunăoară, Miron Costin, care învățase la iezuiți, a nutrit o admirație statornică pentru scriitorii Antichității; este adevărat că nu îi trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
cu creștinismul. Asimilarea de tip nonconflictual pe care circumstanțele o asigură lămurește conviețuirea în cultura noastră a elementelor laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
termeni ce crează mozaicul structurat din istoria socială (zeciuială, dijmă, iobag), istoria politică (personalități, lupte antiotomane, monarhie, regate, imperii, conferințe de pace), istoria culturală (cronică, cronicar, manuscris, tipografie, academie domnească, universitate), și chiar a ortodoxismului românesc (creștinism, biserici, mănăstiri, Reformă, Contrareformă), constituindu-se într-un ansamblu informativ, într-un instrument de lucru ce cu modestie este dedicat de autoare elevilor din ciclul primar. Claritatea și corectitudinea vocilor, alcătuirea fiecăreia pe tiparul informației generale, corectă și completă, nicicum detaliată obositor și excesiv
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
lui Ferdinand I (vezi Ferdinand I, regele României), 1938, în timpul domniei lui Carol al II-lea (vezi Carol al II-lea, regele României), cele adoptate sub regimul comunist: 1948, 1952, 1965, și cele post-comuniste: 1991, 2003, adoptate prin referendum real. Contrareformă - ansamblu de măsuri luate de Biserica Catolică, pentru a se proteja, ca urmare a declanșării Reformei (vezi Reformă). Au fost măsuri foarte nepopulare. creștinătate - termen prin care erau denumite țările europene care adoptaseră religia creștină (vezi creștinism) și făcuseră alianțe
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Pace de la Paris (Versailles), 1919-1920). Principatele Dunărene - nume dat pe plan internațional Moldovei și Țării Românești între 1774-1859. protestantism - mișcare de contestare, apărută în interiorul Bisericii Catolice (vezi Biserica Catolică), în secolul al XVI-lea, ca urmare a Reformei (vezi Reformă, Contrareforma). Din Biserica Catolică s-au desprins mai multe religii protestante (vezi religii protestante). provincie romană - parte a Imperiului Roman, în care a fost instalată administrația și armata romană, în care funcționau instituțiile statului roman (vezi Dacia). psaltire - carte religioasă, cu
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
considerate benefice, pro-gresiste, pentru țara/provincia respectivă. Reformă - mișcare religioasă, declanșată în secolul XVI în interiorul Bisericii Catolice, în țările din centrul și vestul Europei, în urma căreia din Biserica Catolică s-a desprins religia protestantă. Biserica Catolică a declanșat Contrarefor-ma (vezi Contrareforma). În interiorul Bisericii Protestante s-au creat mai multe curente numite astăzi neoprotestante. Principala nemulțumire a reformiștilor o constituia scrierea Bibliei în limba latină (vezi limba latină), efectuarea slujbelor religioase în această limbă, inaccesibilă populației neinstruite, și corupția din interiorul Bisericii
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
se împotrivește umanismului și pătrunderii păgînismului în artă. Abia după 1560, arhitectul Juan de Herrera, însărcinat cu ridicarea mănăstirii de la Escurial, se inspiră din lucrările lui Bramante, în timp ce pictorul Domenico Theotocopoulos, zis El Greco, introduce la Toledo manierismul italian și spiritul Contrareformei (1577). Fiică a umanismului și a idealului său neoplatonician de apropiere de Dumnezeu, Renașterea eșuează deci în tentativa de a reface prin artă și cultură unitatea pierdută a lumii creștine. Acesta este un eșec intelectual în măsura în care știința umanistă a fost
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
spre funcția episcopală și exercitarea acesteia sînt riguros controlate (obligația de rezidență, interzicerea acumulărilor de beneficii, delimitarea strictă a diocezei). în schimb, pe planul dogmei, Sinodul refuză orice inovație aparținînd Reformei protestante. În acest domeniu ne găsim în prezența unei Contrareforme. Astfel, revoluția spirituală inaugurată de umanism sfîr-șește cu explozia Europei creștine. Pe lîngă o Europă orientală, cîștigată de ortodoxie și amenințată de islamism, o Europă nordică reformată se opune unei Europe meridionale rămasă fidelă catolicismului. Pe de o parte, Germania
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
neregulată". Prin extensie, termenul francez se referă la tot ce este ciudat, chiar șocant. Dezvoltarea artei baroce se explică mai întîi prin evoluția Bisericii romane după Sinodul din Tyrol. La început, arta barocă apare într-adevăr ca o artă a Contrareformei. Aceasta, înlăturînd toate aspectele păgîne ale artei renașterii, își alege drept scop să combată erezia protestantă și să afirme sus și tare dogmele întocmite de Sinodul din Tyrol. Pentru a răspîndi doctrina într-o societate în majoritate analfabetă și prea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aduc speranța unei lumi mai bune. Monarhiile se folosesc de somptuozitate, de decorul luxos și de fastul cu care se înconjoară acțiunile regale pentru a-și justifica puterea. Aceste caracteristici sînt cele ale Europei catolicismului roman, în care triumfa spiritul Contrareformei. Cîștigată de partea reformei, Europa de Nord-Vest, cu societatea ei urbană burgheză și comercială, rămîne reticentă față de exprimarea sensibilității baroce și îs. manifestă în schimb preferința pentru clasicism, în Europa anilor 1560-1660 triumfă totuși barocul cu nuanțe naționale, care ții
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sfîrșitul secoldui al XVI-lea îmbină maniera artistică cu dorința de dogmatizate, de punere în scenă și de spectaculos. Judecata de Apoi (Capela Sixtină) a lui Michelangelo ilustrează perfect această revoluție. Continuînd activitatea papilor din timpul Renașterii, cei din epoca Contrareformei fac din Roma capitala artei baroce. Terminată în 1612 de Carlo Maderna, bazilica Sfîntul Petru servește drept ilustrare acestei evoluții. Caracteristicile stilului baroc sînt realizate în modul cel mai expresiv în decorația in.erioară, de către arhitectul, pictorul și sculptorul Bernini
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
evlavie exasperantă, care va șoca adesea pe contemporanii săi, dar va avea o profundă influență asupra întregii picturi europene din secolul al XVII-lea. Ca odinioară arta Renașterii sau manierismul, barocul se răspîndește destul de mult în Europa catolici din perioada Contrareformei. În afara Italiei, barocul cunoaște cel mai mare succes în Spania. Mai puțin exuberant, mai puțiti superficial decît barocul italian, barocul spaniol se caracterizează prin sobrietate (arhitectura Escurialului) și spiritualitate. După sfirșitul secolului al XVI-lea, devine mai realist, mai pasianat
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tendințele originale. La începutul secolului al XVII-lea, la rîndul său, Europa Centrală este influențată și ea. Barocul se va dezvolta aici după războiul de treizeci de ani. Venit din Italia de nord prin Germania de sud, acesta triumfă odată cu Contrareforma la Praga, Viena, München. Arta italiană este susținută aici de o aristocrație rurală care construiește castele și biserici destinate să-i arate puterea, și de iezuiți și capucini care, în construcțiile lor, folosesc din plin arsenalul simbolic arhitectural și imaginile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
teoreme eretice poziția centrală a Soarelui, ideea că Pămîntul nu stă nemișcat în centrul universului , el este condamnat (1633) și își salvează viața semnînd o declarație de abjurație. Astfel, nașterea unei mentalități științifice se izbește de concepțiile dogmatice ale clasicismului Contrareformei, preocupat să înlăture cea mai mică urmă de erezie. În 1637, francezul Rene Descartes publică o lucrare care reprezintă o adevărată revoluție intelectuală și pune bazele filosofice ale științei moderne: Discurs asupra metodei pentru buna îndrumare a gîndirii și căutarea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]