9,951 matches
-
metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
televizor derularea acelei vizite își va aminti ușor momentele descrise de Radu Paraschivescu), impresia de autenticitate este maximă, iar proza se naște din unghiurile din care este privită viața reală și din micile broderii de ficțiune cusute pentru a întări contururile realității. Discursul președintelui român este așa cum l-a auzit întreaga națiune, iar, în descrierea lui, stilul scriitorului dobîndește accente sarcastice: „fibra lemnoasă a limbajului prezidențial rămăsese aceeași, iar febrilitatea gesticulației nu pierduse nimic față de aparițiile anterioare. Și dacă totuși, observatorii
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
la noi deconstructivismul a rămas într-un plan secund tocmai în lipsa postindustrializării și, implicit, a unui construct social consumist solid, definit prin bunăstare materială și instituții de deservire impecabil organizate, este adevărat, numai că o estetică postmodernă începuse să prindă contur încă din ultima fază a comunismului, odată cu generația optzecistă. Aceasta este teoria lui Cărtărescu și, practic, punctul în care a și fost cel mai des atacată. Cum am fi putut avea postmodernism în plin național-comunism? Fără postmodernitate cu alte cuvinte
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
personajele precedentei sale cărți, La revoluția română, precum pitorescul Ceaicopschi. În sfîrșit, povestea propriu-zisă a Sabrinei și tot ceea ce se întîmplă în zona cabinetelor psihiatrice glisează spre fantastic, face parte dintr-o lume la limita oniricului și a hipnozei, unde contururile se tulbură, iar faptele ies din zona confortabilă a raționalului. Este lesne de înțeles că în țesătura narativă a fiecăruia dintre cele trei micromane intră de asemenea mai multe elemente - unele disparate. Totul seamănă cu un imens puzzle, ușor de
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
acesta le-a întâmpinat în urma analizei materialului arheologic. Din punct de vedere cronologic, limitele impuse de acesta, sec. I a.Chr.-V p.Chr., coincid cu o serie de evenimente politico-militare, lucru reflectat și în cazul produselor romane. Lucrarea prinde contur odată cu inițiativa propusă de Römisch-Germanischen Kommission de a lansa un proiect ce vizează publicarea unor serii de cataloage dedicate produselor romane din zona europeană, Corpus der Römischen Funde in Europaischen Barbaricum”. Ținând cont de aceasta, Costin Croitoru dă curs întocmirii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
statutul de redactări preliminare ale uneia și aceleiași poezii; alteori, sub titluri diverse, autorul încearcă una și aceeași temă care uneori se alcătuiește ca unitate, alteori nu.“ În frînturile de versuri împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul unor poezii care, la Eminescu, n-au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări: materialul poetic e în întregime al lui
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
inteligenta, emoția lucidă, ideile Îndrăznețe și, probabil mai mult decât orice, vocația ineditului o plasează indubitabil În avangarda actuală a artelor plastice. Să o primim cu iubire, așa cum ne Îndeamnă? Fără discuție. Ea și-a cucerit prin Îndrăzneala tușei, prin conturul care dă mișcare, prin concepție, idei și o binecuvântată tenacitate, un loc promițător În categoria artiștilor autentici. Ideile nu-i lipsesc, talentul nici atâta... E firesc să așteptăm cu interes evoluția viitoare a Maiei. Ziceri de Dorel Schor NU VORBI
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
gust mort al fricii ai plecat m-au vindecat buruienile strigorii îmi omoară zilele turma de pofte mă istovește, îmi plătesc orele le sfâșii în bucăți capul tău cade greu, am senzația că-i lipsește corpul așa strălucește cuvântul fără contur Un fluier, dar nici un cântec Stau în iarbă și-mi visez visul un cap cu ochi umezi păr ud sângeriu îmi beau ceaiul visul plutește în ceașcă neted și sfărâmicios îl înghit visul are gust de miere și lămâie sunt
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
Monica Pillat Tu, Doamne Tu, Doamne, care te-ai lăsat Descris în cărți, pictat în fresce Cu chip de om - te smulgi din zid, Ieși din contur, scapi din cuvinte... Atunci de mine se apropie De pretutindeni fiara albă Și mă pândește la tot pasul, Dar când mă-ntorc înfricoșată, Tu Te prefaci că nu mă vezi, Ori poate nu e încă Ceasul. Iar când îmi vii
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
sugerate de poemul eminescian, George Popa distinge Între cele terestre și ideale, văzând În aspirația Cătălinei de a-și depăși condiția, ”elanul structural ființei umane către dezmărginire”. Participarea umană la cosmic este posibilă numai prin eliberarea „din condiția sa de contur”, dar ea nu se produce decât la nivelul sentimentelor. Mai mult decât În alte studii consacrate acestei probleme, George Popa recurge la idealitatea Cătălinei, reinterpretând de fapt dichotomia formă/fond propusă de Eminescu În cazul acesteia. Din sublimările lui George
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
plini Ca tu să treci cu mocasini Din piei de ren, mic eschimos. Iar vara versul meu aspiră, În chioșcuri cu mari păsări-liră, Să-ți scoată rochia frumos 2. O, lasă-mă să-ți pipăi pe mătase, Ca unui țărm, contururi mătăsoase Și-așa cum cad, și-așa cum mor pribegii, Înzăpeziți în fragede Norvegii, Dă-i voie c-un surîs iubirii mele, După ce-a străbătut cu pașii lini Coapsa de-Azur și sînii Apenini, Să naufragieze-n Dardanele...
Madrigalurile corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9420_a_10745]
-
Vopseaua se scorojise, pete mari, negre, cenușii, roșcate dezveleau barele de fier ruginit. Dar pe fotografie petele nu se vedeau. Ea stătea cu spatele la balustradă, cu coatele sprijinite pe bara superioară și zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici brun, nici blond ci, probabil, castaniu. Sub briza mării o șuviță de păr îi căzuse
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng Curioși care privesc înăuntru Cu mâna streașină la ochi. Contururi, pași Diminețile sunt tot mai năucitoare: Pun mâna pe clanță să ies Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din fotoliu
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
mâna streașină la ochi. Contururi, pași Diminețile sunt tot mai năucitoare: Pun mâna pe clanță să ies Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din fotoliu întoarce liniștit pagina ziarului într-o lumină caldă. Totul foșnește blând. Deasupra casei un stol de păsări zboară ca una Și din aripile lor Se-mprăștie în jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
intra la ora 11 și rămânea în fața biroului său, strângând doar ușor din buze, făcându-le astfel aproape să dispară și gura să-i fie numai o linie subțire, subțire de tot, pusă în evidență discret pe sub nas de un contur negru ce, fără îndoială, era pufulețul de la mustăcioara ce marca devenirea întru vârstă și funcție a Marfei Stanilova. Atunci, Ivan Mihailovici se ridica de la biroul său, mergea la un fișet, descuia lacătul, extrăgea un dosar, mergea la alt fișet, repeta
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
spinarea yoginului la lotusul aprins lumile dintre interstițiile vizionarilor sunt iuți și strașnice o sectă de corpuri luminoase cu dinți pitici din zahăr candel fac din frumusețe și urâțenie niște muște supte între labele unui păianjen cum își mențin obiectele conturul când imaginarul le redesenează după ultimul stil inclusiv cel acvatic venit de la psihicul central din sfera neagră unde se întâlnesc și se îngroașă cele mai năpraznice visuri oare ce-nseamnă să fii străin și nefericit sau zglobiu și răcoros ca
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
ci doar să fie mai blînde în copilărie așteptam dospirea globurilor cu aburi risipite de tren Eu îmblînzeam și balaurii locomotivei - cu cît se înfuriau mai tare cu atît puterile slăbeau mai mult Mă fascina lumea plină de mister a contururilor estompate prin care nu conteneam să alerg, să sar ca personajele Turnului cu ceas din Berna Glasul din poză a învăluit totul Nimic nu mi-e clar... Cascade Răsaduri de cascade purtînd parfumul disperării iau în pînda lunii mesajul scris
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
poate privi În față, pentru a recăpăta controlul asupra ei. Într-un univers ficțional În care lumea nu mai are nimic pur, ideal, superior, cu valențe spirituale, condamnarea este repetabilă pentru fiecare exponent al umanității. Este un cerc vicios pe conturul căruia vor continua să se Învârtă toate personajele prozelor scurte ale Gabrielei Adameșteanu, absorbite de meschinăria unei vieți ce nu permite transcenderea, glisarea pe verticală spre cucerirea unor forțe sufletești accesibile prin cultură, prin autocunoaștere, prin meditație și creație. Este
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
conștiință”. Fiind un document al consemnării trăirilor În fața existenței, textul are o construcție narativă complexă și arborescentă, prezentul fiind pretext pentru evocarea unor momente ale trecutului, spațiul fix În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton Merzian și Krikor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Fiind un document al consemnării trăirilor În fața existenței, textul are o construcție narativă complexă și arborescentă, prezentul fiind pretext pentru evocarea unor momente ale trecutului, spațiul fix În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton Merzian și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
brutală a unei femei. Ele par niște agenți ai destinului prin care acesta acționează, având acces la substanța și adevărul universal datorită vederii lor esențiale: „Poate a contat că Îmi doream să văd ca bufnițele, În beznă, dincolo de forme și contururi.” Pe tot parcursul narațiunii se conturează cuplul călăuzăneofit sau maestru - discipol, În care călăuza nu acționează mereu pe cale directă, ci și prin intermediul jurnalului său, un fel de „jumijuma, calea de mijloc, regula de aur În viață”: „În timp, Emil nu
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
lăuntric (din-interiorul ființei ce sunt/suntem) este un propriu al (sau chiar fiindul) sufletului, aflat într-o necontenită stare de vibrație. Această stare este conținutul care, printr-un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi nuanțat muzical cu un anume contur/figură melodică. Melodicitatea sau melosul denumește așadar aspectul general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca fond (modosonie). Pe analogia (intuitivă) suflet - muzică, diferitele melo-modosonii corespund unui fel sau altul de trăire sau emoție sufletească. Termenul de vocal/vocalizare
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
liniște, respectiv de inefectivitate sonoră. De aceea considerăm câmpul ca fiind un aspect de fond al Vf, peste care se pot nuanța una sau mai multe înfățișări simultan/succesive, de suprafață. o Reprezentare grafică: formă de undă - proiecție (chip); cuprindere (contur); surprindere (moment) Pe planul unei reprezentări grafice, Vf poate fi imaginată ca formă de undă. Ea se desfășoară deopotrivă: ca din-una (monadic), într-un contur de continuitate sau cuprindere ondulară; și ca din-mai-multe (pleiadic), într-un șir de momente sau
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
multe înfățișări simultan/succesive, de suprafață. o Reprezentare grafică: formă de undă - proiecție (chip); cuprindere (contur); surprindere (moment) Pe planul unei reprezentări grafice, Vf poate fi imaginată ca formă de undă. Ea se desfășoară deopotrivă: ca din-una (monadic), într-un contur de continuitate sau cuprindere ondulară; și ca din-mai-multe (pleiadic), într-un șir de momente sau surprindere secvențială. Astfel, unda și secvența sunt reperele generale de punere într-o perspectivă proiectivă a Vf, ca imagine grafică sau chip. Pe planul coordonatelor
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
aspectate astfel diferite calități ale relației TA - OS. Credem că ele sunt nenumărate. Ne propunem clasificarea a doar câtorva, sub șase aspecte (vezi tabloul 1, coloanele numerotate roman): I. Atributivitate - stare (în adâncime); II. Nominalitate - identitate (pe suprafață); III. Spațialitate - contur/relief (din profil); IV. Direcționalitate - orientare (la orizont); V. Durabilitate - formă (de expresie); VI. Sonoritate sau materialitate - estetică (ca limbaj). Puse în act, aspectele relației TA-OS sunt și funcții, numite în înșiruirea de mai sus după fiecare cratimă, termenii dintre
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]