200 matches
-
Ajuns în țară, se oprește la Ploiești la Gherea, stă câteva zile la locuința lui Vlahuță, apoi merge la Dragosloveni. În aceste împrejurări se remarcă o stare de degradare fizică la omul atât de vioi și vivace, sclipitor, agil și conviv extraordinar. Caragiale nu mai era același pe care îl știau, deși se străduie să fie cel știut. Tot atunci, poate ca o sumbră prevestire, Caragiale și-a manifestat dorința de a-și revedea prietenii încercând să fie vesel, destins, dar
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu desăvărșire. Pentru ei, Satanovski nu era decât un gând, o adiere... O fantasmă oarbă care avea menirea de a semăna sămânța zâzaniei În mintea omenească... Văzând că provocarea nu prinde rădăcini În sufletul convivilor, inginerul Edward Își Îndreptă atacurile Într-o altă direcție. „Sunteți asemenea păsărilor cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp...” spuse el, făcând aluzie la vorbele pe care i le aruncase la plecare lui Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceste frustrări și această ură Îl Împingeau spre acte de canibalism. PAGINĂ NOUĂ VII. Izgonirea din paradis Aici filmul evenimentelor Începea să se volatilizeze. Noimann Își amintea acum, ca prin ceață, de o discuție ce se Încinsese Între cei doi convivi aflați la masa lui și de un rămășag stupid la care-i provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i spusele, într-un simulacru de susținere, Iuga Panțâru hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi: Așa e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la Goldana se ridicară, lărmuind cu parapon și ingratitudine: Mai rămâneți sănătoși! cuvântară bărbații, cu aparentă bună-cuviință, morocănoși și grăbiți nevoie-mare, deși, până la asfințit, mai era vreme de petrecut. Vezi, Nicanor, cum faci cu Pepenoaica! Să te ascunzi cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un chip de rebel, și (cum avea Vladimir să constate mai încolo) cu temperament sangvinic și cu o accentuată teamă de singurătate. Solitarul îl strigă: Domnule, alo, domnule, poftiți la masa noastră! Identificând în el pe băutorul de clasă și convivul interesant, Vladimir ocupă scaunul pe care i-l oferea amabilul personaj solitar. Își așeză maleta dreptunghiulară, cu sutele de milioane de lei vechi lângă piciorul mesei, sprijinind-o cu genunchiul. Intră abrupt în subiect, interesându-se: Oare ăștia or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnule, nimic... Evoluție, cum zice Darwin? Vax, evoluție, la bobor! Privi cu indiferență la bărbatul brun și uscățiv, în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându-și simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Prințesa părea, de fiecare dată, fericită să mă vadă, corespondența țesuse Între noi o complicitate În care n-ar fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu eram niciodată singuri, existau, la fiecare reuniune sau la fiecare masă, zeci de convivi. Se discuta la nesfârșit, uneori se glumea, dar fără exagerări. Familiaritatea nu e niciodată tolerată În Persia, acolo politețea este prețioasă și grandilocventă, oamenii au adesea tendința de a se declara „sclavii umbrei măreției” persoanei căreia i se adresează, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă trimite la prudență și la „lungul nasului”. - A patra miniatură Da, tăcerea a fost întotdeauna de aur. Și dacă nu ți se aud cuvintele, nu înseamnă că nu le și gândești în sinea ta. Dacă nu sunt înțelepte, în fața convivilor de ospăț rămâi totuși un înțelept... Dacă sunt adevărate și nu le-ai rostit poți să le scrii mai târziu și în speță să fii un modest... A cincia miniatură „Între Da și NU stă îndoiala, chibzuința, experimentul... Sigur că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
una? Una numai, pe care o să te rog s-o bei ca lumea! - Una, vă rog, că-nchidem, sare fata de la tejghea, deodată supertrează. Tudor își revine și el. În semiobscuritatea roșiatică, își privește lung ceasul de pe mână. Auzi (către conviv), n-ai cumva un ceas?... Al meu văd c-a rămas la zece fără. - Păi, cât credeai că e? râde grosier tipul. Când te-am văzut că lingi cinci ore la o bere, mi-am zis că ceva nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conducător de spirit modern, o instituție informală și unul dintre factorii coagulanți ai primului nostru modernism postsimbolist. Imaginea sa se țese, retrospectiv, din mărturii. Iată cîteva: B. Fundoianu: „Bogdan-Pitești și-a pus geniul în viață. A fost unul din puținii convivi vrednici de banchetul lui Platon. (...) nu putea gusta elevația morală. Era un simplu Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. (...) Izolat de ceea ce imbecilii continuă să numească cu venerație «opinia publică», Bogdan-Pitești a avut cea mai aleasă societate ani de-a rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie la nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era omul exceselor: nici gurmand, nici potator. Avea de apărat faima de longevivi a celor din familia Șendrean și făcea totul pentru a duce la Îndeplinire această nobilă misiune. Mari primejdii nu avea de Înfruntat. În afară de Iolanda. Pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
restaurantele, barurile și cârciumile cu tonomat de pe Western, Normandie și 3rd Street. Tipii cu care am stat de vorbă erau majoritatea obișnuiți ai barurilor, sugative diurne gata să se gudure pe lângă autorități sau să flecărească și cu altcineva în afară de obișnuiții convivi din crâșme. Când le-am cerut detalii, am obținut doar pure fantezii: practic Betty Short încercase să-i agațe pe toți, exact ca-n textele din presă sau de la radio, în perioada când ea era de fapt în Dago, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai târziu această mare axiomă a toaletei: „Ca să te situezi bine, nu trebuie să fii remarcat”. Bryan Brummell a avut mijloacele necesare, un bucătar excelent și un salon (de parcă ar fi fost o doamnă care scrie). Dădea dineuri extraordinare, unde convivii erau tot atât de minuțios aleși ca și vinurile. Îi plăcea să bea până la Îmbătare, ca de altfel mai tuturor bărbaților din Anglia și precumpănitor celor din epoca sa1. Limfatic și nervos, În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși. Aflat În calea lui George, a rezistat cu o dureroasă constrângere. Vechiul conviv de la Carlton-House l-a privit fără acea brumă de emoție ce apare atunci când Îți revezi tovarăși din tinerețe, cu acel regret surâzător al trecutului, poezie pentru uzul celor mai vulgare spirite. Nimic din toate acestea la Brummell. Cu același prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul pentru a i-o umple iarăși ochi. Dinaintea convivilor se înghesuiau sumedenie de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu crezi În iad, nici acolo n-o să scapi de el. Iguana Oberlus se ridică În picioare liniștit. Își goli pipa, lovind-o de o piatră, și făcu un ușor gest cu mîna, ca și cum s-ar fi despărțit de un conviv plăcut. - A fost un discurs frumos, bătrîne, spuse el. Foarte frumos. Dar nimic din ce-ai spus nu mă afectează, pentru că știam asta dinainte - dădu din cap pesimist. Aveam vreo șase ani cînd m-au luat pe sus vreo patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reprezentând lacuri germane. Nimeni n-a propus să se facă fotografii. Un tânăr cercetător venit la Începutul anului, un bărbos cu un aer stupid, dispăru după câteva minute pretextând probleme cu mașina. O stinghereală tot mai perceptibilă se răspândi printre convivi; se apropia concediul. Unii plecau la o casă de vacanță, alții practicau turismul ecologic. Cuvintele schimbate pluteau cu Încetineală prin aer. S-au despărțit rapid. La ora nouăsprezece și jumătate, totul era terminat. Djerzinski traversă parcarea Însoțit de o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amorului eteric. Și iată-mă ajuns la vârsta la care „sex“ e, teoretic, doar un prefix În reprezentarea deceniului de viață pe care-l traversezi, marinat cu vopsea de păr și diferite pomezi, Împănat cu minciunelele pe care distanța dintre convivii virtuali nu numai că le acceptă, dar le și Încurajează (pe rețelele de socializare aveam doar patruzeci și nouă de ani), așezat apoi În tava verticală a monitorului spre a fi prezentat doamnelor singure și jucăușe din toată lumea. Și ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Clona s-a-ntors acasă, iar fata, sub atenta mea Îndrumare, s-a pus cu burta pe carte, devenind o studentă eminentă. Nu În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de la mormântul lor, „înfrigurați în haine cenușii", prinde o idee într-o groapă cu lei și o aruncă într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, satul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi pentru a-i citi la ureche cum: „învălurau cu chiot băutura/Holtei pizmași albiți în țintirim/ Și sărutau hoțește prea plăcute/ Femei cu buzele muiate-n vin". Sarabanda versurilor rupte din viile ce îmblănesc colinele Iașilor va
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
profesor să conchidă indubitabil: „Monografia Boțești-Gugești îndeamnă la meditație.” La meditație și acțiune, adăugăm noi, care valorificând colaborarea pe text dintre Constantin Botez, atunci profesor la universitate, și Constantin Buzatu, directorul Editurii „Litera” din București, am reținut și părerile primului conviv: „Ioan Costache Enache a trudit mult pentru cercetarea și adunarea documentelor, dar rezultatele îl satisfac iar pe noi ne călăuzesc la aprecieri pozitive.” Alături de cei citați, un alt specialist, prof. Adrian Pricop, atunci directorul Arhivelor Statului Iași , nu-și putea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Iar când treci, să ți se plece Cârciumarii de-orice fel, Plimbă-te cu Păstorel!” -Sper să știi, dragă ieșene, că Păstorel era căpitan de artilerie în rezervă. Am să-ți citesc câteva rânduri scrise de Traian Ulea, unul din convivii lui: „La insistențele familiei, căpitanul Teodoreanu din artilerie, a fost supus unui consult medical... S-a stabilit că avea pietre la ficat, și pentru eliminarea lor trebuie să urmeze o cură de ape minerale cum sunt cele de la Karlsbad. Domnule
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]