469 matches
-
pe ea. Fetița asta este o adevărată nenorocire. Noi, cei de la Fondul de împădurire ne dăm sufletul și alte eforturi pentru a crea o opinie de păstrare, de cruțare, de protejare a fiecărei frunze și flori, a celui mai mic copăcel. Și vii dumneata cu această poveste imposibilă și ce le bagi în cap tinerelor elemente care sunt în creștere? Că e voie să rupi, să-ți faci cheful risipind flori și rămurele. E antimoral! - O.K., am oftat. Important este
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
un alt tânăr din satul Pîțîligeni, de care-i plăcea tare mult. Acesta poate și că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului șăgalnic de primăvară. Așa-i tremura și ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeș și îndrăzneț, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înțelesuri, numai de ei pricepută. Poate că Elisaveta și l-ar
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
tomnatică, pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpa de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam că-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipa de ieri, azi, decupată din neuitate veri. S-au scurs șuvoaie- n plasa anilor cum se strecoară-un vis țesut cu dor clipe- nchise-n suflet cu
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpă de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam ca-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipă de ieri, azi, decupata din neuitate veri. S-au scurs șuvoaie- n plasa anilor cum se strecoară-un vis țesut cu dor clipe- nchise-n suflet cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
noaptepe care le-ocoleam și-atunci, abilsă nu-mi păteze talpă de copil.În poartă casei noastre, un dud marene dăruia umbră, alean, răcoare,nu bănuiam ca-n viața mea de omvoi fi captivă-ntr-un simbol, un pom,un copăcel plantat demult cu dorrămas în suflet, viu, nemuritorîntr-un poem iubind clipă de ieri,azi, decupata din neuitate veri.S-au scurs șuvoaie- n plasa anilorcum se strecoară-un vis țesut cu dorclipe- nchise-n suflet cu toptanul,încă-i fac jocul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de tipar A mare de tipar Totul se întâmplă ca la carte Mă rog Ca în ABECEDAR Geneza Exodul Împărați și proletari Revoluție revoluție revoluție Bibicule bibic ai fost bibic ai să mori Moartea te-a pus deja la microscop Copăcel fantoma lui pește Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ (II) Referință Bibliografică: EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282, Anul IV, 05 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate
EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374426_a_375755]
-
Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară vesele, ușoare. Ghiță este fascinat, Tot ce vede-i minunat, Cât și-ar mai dori și el Să fie un copăcel!... Referință Bibliografică: LIVADA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1563, Anul V, 12 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
Vrei să te joci cu noi? Mingea roșie cu buline albe, părea o ciupercă desprinsă din paginile cărții ilustrate cu Scufița Roșie. Se rostogolea de la un copil la altul, făcând ca în mișcarea ei bulinele să se încurce între ele. Copăceii abia plantați anul trecut, nu cu mult mai înalți decât statura majorității copiilor, fuseseră transformați în porți, iar pe ramurile lor firave, copiii își agățaseră, înfierbântați de joc, hainele care îi încurcau. - Am cheie, vezi? Dănuț atinse cu vârful unui
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
pierdut două chei până acum și nu am plâns deloc. - Mă ajuți s-o caut? - Of... bine! Dănuț chemă restul copiilor și porniră să scotocească prin iarbă, ca o armată de gândăcei porniți în căutarea hranei. Mingea-ciupercă, uitată lângă un copăcel, încremenise cu ochii ei albi ridicați spre albastrul năucitor al cerului fără pată. - Încearcă să îți aduci aminte pas cu pas pe unde ai umblat. Dora îl îmbrânci pe Horică, deși băiatul roșcovan care locuia în blocul alăturat o întrecea
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
Dora scoase limba în urma lui, deși, la vederea copiilor care părăseau locul de joacă urmându-l pe băiat, în gât i se adună dureros un ghem de lacrimi, sufocând-o. - Nu plânge, spuse Dănuț, așezându-se sub cel mai apropiat copăcel cu picioarele strânse sub el, mai bine să așteptăm să vină ai tăi, le spui și gata! - Mi-e sete și trebuie să merg la baie! Nu am cu ce intra! - Poți să mergi la mine. Sora mea e acasă
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
primi o ceartă zdravănă și o pedeapsă pe măsură și va trece mult timp până când i se va mai oferi șansa de a purta la gât o nouă cheie. Amărâtă, se ridică din iarbă, sprijinindu-se cu mâna de trunchiul copăcelului la umbra căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți copii lucrurile. O scoase de pe ramură, își petrecu panglica peste cap și, fără să mai simtă setea, o luă la fugă printre blocuri în căutarea celorlalți copii. Referință Bibliografică: CHEIA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
preot catolic, cu numele său complet: Don Justo Gallego Martinez. Mejorada del Campo este un orășel, la prima vedere, liniștit și parcă... adormit; era defapt ora la care locuitorii Spaniei își făceau... siesta; pe străduțele înguste, pline de flori și copăcei am simțit o liniște sufletească, o mulțumire lăuntrică împletită cu emoție și stângăcie. Doream așa de mult să vorbesc cu acest om deosebit, să-l ascult și să-i înțeleg mesajul care se ascundea în zidurile construite de mâna acestui
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
n-am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță... ,,...Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță... ,,...Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i faci
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
Să fiu mlădiță în pădure iar, Nu frunză galbenă în vie. Să merg de-a bușelea-n țărână, De câte-o floare să m-apuc, Să-mi cânte greierii în iarbă, Nu graurii în vârf de nuc. Să mă ridic iar copăcel, Să trec sfioasă-al casei prag, Ținând pe mama de o mână, Nu sprijinită-ntr-un toiag. Să râd la soare dimineața, Pe față să mă spăl cu rouă, Să număr zilele, nu anii, Să nu cerșesc o viață nouă
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
îi afâna pământul de la rădăcini. Îi făcu și un gărduleț, să nu-l calce vitele sau oamenii care treceau pe drum. Făcea toate acestea cu o mare bucurie în suflet. Pentru el devenise o preocupare aproape sacră, căci acest mic copăcel în devenire îi amintea de bunătatea fetei, de chipul ei de înger. Își făurea felurite vise, dorindu-și ca acest copăcel să crească înalt, cât mai înalt, și să rodească. Își imagina ziua aceea când, fără de veste, va trece pe
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
Făcea toate acestea cu o mare bucurie în suflet. Pentru el devenise o preocupare aproape sacră, căci acest mic copăcel în devenire îi amintea de bunătatea fetei, de chipul ei de înger. Își făurea felurite vise, dorindu-și ca acest copăcel să crească înalt, cât mai înalt, și să rodească. Își imagina ziua aceea când, fără de veste, va trece pe acel drum Hannah, fetița cea cu inimă atât de bună, împreună cu părinții ei, în drumul lor spre o nouă sărbătoare a
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
bună ocazie să-i ofere smochine coapte din pomul pe care acum îl îngrijea. Într-o zi dinspre Ierihon, Hannah va trece pe drum, iar el o va invita să stea la umbra smochinului și să-i ofere fructe minunate. Copăcelul creștea încet. Nici după doi ani nu ajunsese la statura unui copil. În schimb, creștea armonios. Frunzele sale erau mai frumoase, mai lucioase, decât la toți pomii din jur. Anii treceau, pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
sale erau mai frumoase, mai lucioase, decât la toți pomii din jur. Anii treceau, pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească. Asta în ciuda grijii deosebite pe care o avea din partea stăpânului, care nu găsea răspuns la acest lucru. Copăceii din pădurea din pustiu, de vârsta acestuia, deja rodeau de mult niște smochine sălbatice. Doar pe acest pom atât de îngrijit nu apărea măcar un singur mugur de rod. Bătrânul căzu în descurajare. Nu mai știa ce să facă pentru
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
ANTHOLOGY - DANIELA ANDRONACHE'S POETRY Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului CIREȘE ÎN PÂRG Am venit pe lume când primul rând de cireșe dădea în pârg. pe la al doilea, eram deja copăcel, beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi simt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
cu glasul stins, De-o vreme nu țin minte De a plouat sau de a nins Și uit multe cuvinte... - Trăia cândva, ca-n rai, pe-un lac, Precum toți brotăceii, Un mic și mai naiv brotac... Prin stuf și copăceii Urcând spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SCÂNTEI ÎN NOAPTE Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În fiecare om e-un copăcel Ce-a jinduit cândva și el să zboare Ei, tu și eu, noi toți suntem la fel: Atingem cerul numai în visare. Dar vine timpul când, în mod fatal, Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc Sub vreun topor ce
SCÂNTEI ÎN NOAPTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372941_a_374270]