20,540 matches
-
ramuri dure Sporind în greutate, tinzând înspre pământ, Atunci el simte-n oase tăișul de secure Care-i pătrunde-n suflet treptat, tot mai profund Și cade jos și moare pe iarba din pădure. 21 august 1985 Referință Bibliografică: Sonetul copacului semeț / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SONETUL COPACULUI SEMEŢ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1471893299.html [Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264]
-
săptămâna. Din când în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna. Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465667111.html [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
trece omul: Când obosiți trăgându-ne din noroaie- Ne picură pe buze Albul zbor... Valentin Tufan cultivă o poezie a banalității actuale (Shift) unde-și descoperă sinele care are un iz prăfos, monocrom și uitat. Ion Vanghele ne prezintă Povestea copacului trist, în care copacul trecând prin brumele autumnale este asemenea omului care trece prin anotimpuri cu murmur de frunze în glas. Marcela Mocanu în Mușcătură ilustrează o bătrână care nu mai are dinți, dăruindu-i copiilor... Daniela Tiger are ceva
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
trăgându-ne din noroaie- Ne picură pe buze Albul zbor... Valentin Tufan cultivă o poezie a banalității actuale (Shift) unde-și descoperă sinele care are un iz prăfos, monocrom și uitat. Ion Vanghele ne prezintă Povestea copacului trist, în care copacul trecând prin brumele autumnale este asemenea omului care trece prin anotimpuri cu murmur de frunze în glas. Marcela Mocanu în Mușcătură ilustrează o bătrână care nu mai are dinți, dăruindu-i copiilor... Daniela Tiger are ceva din Nichita Stănescu în
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
la fel, crezându-se tot singură, deși poate a mai fost văzută și de altcineva și care poate va umple de vorbe tot satul. ...Au discutat mult timp. Soarele se apropria de miezul zilei iar vițeii se culcaseră la umbra copacilor din marginea pădurii. Liniștea amiezii se așternuse pe valea ce se numea Ogașul Popii, dar care n-avea nici o legătură cu tatăl lui Bebe. La despărțire, când fiecare urma s-o apuce pe drumul ce ducea la satul său, și-
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
Varda, Varda! ca alții să audă și să ocolească acel loc primejdios. În vara când am lucrat și eu la Hasiuc, ca măsurător, se făcea o tăiere rasă, completă, a unui parchet întins. Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau muncitorii care tăiau crengile, decojeau copacul, încât rămâneau buștenii albi, fără coajă. Când
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
să audă și să ocolească acel loc primejdios. În vara când am lucrat și eu la Hasiuc, ca măsurător, se făcea o tăiere rasă, completă, a unui parchet întins. Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau muncitorii care tăiau crengile, decojeau copacul, încât rămâneau buștenii albi, fără coajă. Când era vreme ploioasă, se
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
se făcea o tăiere rasă, completă, a unui parchet întins. Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau muncitorii care tăiau crengile, decojeau copacul, încât rămâneau buștenii albi, fără coajă. Când era vreme ploioasă, se făcea corhănitul buștenilor, încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau muncitorii care tăiau crengile, decojeau copacul, încât rămâneau buștenii albi, fără coajă. Când era vreme ploioasă, se făcea corhănitul buștenilor, încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată era s-o pățesc în meseria mea de măsurător. Tocmai
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
buștenii albi, fără coajă. Când era vreme ploioasă, se făcea corhănitul buștenilor, încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată era s-o pățesc în meseria mea de măsurător. Tocmai măsuram niște copaci căzuți, iar deasupra mea drujbistul tăia alți copaci încurcați. Când a tăiat un buștean, acela pornise la vale, spre mine. Norocul meu a fost că, în ultima clipă, acel buștean s-a oprit într-o cioată. Slavă Domnului! Am avut
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
se făcea corhănitul buștenilor, încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată era s-o pățesc în meseria mea de măsurător. Tocmai măsuram niște copaci căzuți, iar deasupra mea drujbistul tăia alți copaci încurcați. Când a tăiat un buștean, acela pornise la vale, spre mine. Norocul meu a fost că, în ultima clipă, acel buștean s-a oprit într-o cioată. Slavă Domnului! Am avut noroc! De-atunci mi-a fost interzis să
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
celuilalt, la înălțimi diferite. Continuându-mi plimbarea am descoperit în dreapta mea de mers cum se ridica pe o colină un foișor destul de înalt, zidit din piatră dură, ca un bastion al timpului pe când vikingii erau stăpânii oceanului. Au apărut și copacii iar parcul s-a mărit și totodată am întâlnit și primii localnici ieșiți la plimbare. Noi ortodoxii așteptam ca a doua zi să întâmpinăm învierea Domnului Iisus Hristos, ei trecuseră de acest eveniment cu o săptămână mai devreme. La capătul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
înălțimii pe care mă aflam. Cercetând minuțios promontoriul, am descoperit că printre pomi exista o cărăruie marcată cu stinghii din lemn de brad, vopsite la partea superioară cu roșu. Însemna că era o cărare marcată, așa că ținându-mă de crengile copacilor, am început coborâșul spre o zonă necunoscută. După mai multe peripeții, alunecări, murdărit de haine și mai ales de încălțăminte, am ajuns în sfârșit într-un fel de șosea pietruită ce cobora de la înălțimea orașului și de la capătul unei clădiri
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
unic și de domeniul fantasticului. Trebuia să iau cu mine aceste imagini, să rămână ca dovadă că pașii mei bătrâni, au călcat acest tărâm de vis, plin de istorie și fantasmagorie, în scrierile literare. Zăpada încă mai era așezată printre copacii crescuți pe panta dintre fiord și oraș chiar dacă se apropia sfârșitul lui aprilie. În zare se vedea poarta de intrare în ocean ca o chemare spre drumurile necunoscute străbătute de mii de ani de neînfricații vikingi. Ne cunoscând zona și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
când te desparți sau pierzi pe acel cineva”. Noaptea următoare am petrecut-o la mine acasă. Mai întâi ne-am plimbat pe malul mării, sub luminile multicolore ale falezei din Saturn și am servit cina într-o grădină-restaurant, amenajată printre copaci, în spatele hotelului Cupidon, cu mese rustice, din bușteni despicați, cu fețe de mese brodate cu motive naționale și servețele din hârtie colorată în roșu-carmin. Ne-am delectat cu melodiile, atât în limba română, cât și din repertoriul internațional ale lui
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților”. De data aceasta, simțeam eu pe spate denivelările terenului pe care eram așezat, dar cine le mai dădea importanță? Cu o mână îmi apăsa pieptul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mai pătrunsese de mult timp o speranță, o bucurie, un pic de dragoste... A fost farmecul zorilor, în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat apartamentul meu onest cu prezența ei diafană, cu acele momente de iubire, de dăruire și de pasiune, cum nu am mai întâlnit la nicio altă femeie. Și-acum? Iar sunt
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mele sunt legate cu frunze de brusturi unse cu mierea albinelor sălbatice secate de pudibonderii atârnă perplexe la ferestre spălate temeinic alunecă plescăind ca-ntr-un iaz unde roata morii cerșește grăunțe iar pești saltimbanci rup diguri înoatând în seva copacilor trainici trupul meu evanescent exorcizează ore letargice drămuiește harpagonic lumina de vineri până sâmbetele trăind minimalist frust febril salba zilelor din bob de orez cu miros de scorțișoară Referință Bibliografică: Pagode / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309
PAGODE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1406915388.html [Corola-blog/BlogPost/342281_a_343610]
-
și în numele credinței au făcut să răsune aici, pe pamant american frumusețea muzicii și poeziei românești. Când am plecat din România, am luat cu noi mai mult decât un bagaj de cunoștințe și sfaturile de bine ale mamei, am luat copacul din fața casei, curcubeul, petecul de cer, lumina și speranța dimineții, ploaia ce aduce uitarea, dangătul duios al clopotelor din biserică, si am mai luat și...poezia. Poezia care să ne dea speranța, curaj și alinare când viața da navală peste
POEZIE, MUZICA SI SUFLET de MARA CIRCIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_muzica_si_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/350792_a_352121]
-
Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sibyllă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat Să traverseze în pace pădurea Cu sufletul deschis, neîntinat. E început de drum sau început de Lume Palatul iernii de cleștar? Oare, copacii i-s prieteni sau martori înghețați Ce-i însoțesc cărarea spre Înalt? Zăpadă pură, alb-albastră O-nvăluie-n lumină de hermină Și calea din pădure prinde viață Scăldată-n frumusețea ei divină. Din rouă târzie și raze de soare E plămădită albastra
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1396028722.html [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
de uscături ori arbuști crescuți anapoda, pădure situată la periferia orașului pe drumul ce duce spre Paris. Este « plămânul « orașului ne precizează V de câteva ori, subliniind frumusețea ei și grija pe care o poartă primăria orașului pentru buna întreținere. Copacii sunt drepți, falnici, încă îmbrăcați în straiele toamnei, veșmântul ei are nuanțe de galben deschis și ruginiu. Totul este umed, pământul mustește de atâta apă. Iarba verde și « grasă » care se vede cresută de-a lungul marginii drumului aproape că
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Waterloo_elena_armenescu_1357737384.html [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
suflete încă pâlpâind, decât niște trupuri destinate să clădească abataje în celebrele mine ucrainene. Cei doi frați Pintilii au fost repartizați în formații de muncă diferite. Truda lor de prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau capcane care
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
singur, dar nu a rezistat. Am pus al doilea set de semințe. L-am ținut în seră de policarbonat și era viabil, chiar dacă avea doar cinci centimetri. A crescut, a rezistat, e mândria mea”, povestește Angela Tudorache. „Ciopleam trunchiuri de copac cu briceagul pe prispa cabanei” Cu părul cârlionțat, ochii luminoși și unghiile date cu ojă verde, vorbește cu drag despre grădina ei, unde fiecare piatră și fiecare buturugă are o poveste. A adunat de la Sinaia, în pauzele unui congres de
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului ai strâns în tine grația nopții. firele de iarbă au amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma unui vers, a unui sunet, primit în brațe de-un artist nefericit. ai strâns în
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Cerc_deschis_anne_marie_bejliu_1332449339.html [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > UVERTURA PLOII DE APRIL Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La-ntrecere unii cu alții, În rotocoale de lumini, În floare-au explodat copacii Din mugurii de sevă plini. Ceară se picură-n grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1461393540.html [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]