1,289 matches
-
Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru care-l face Într-un târziu, să se oprească din năvala asta copilărească, este parfumul discret, amărui răspândit de trupul ei, care-i amintește brusc de parfumul de unor floricele de câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu barbarie la ceafă, fusese îndreptat de una dintre asistente dar rămăsese tot dezordonat și în părți îi ieșeau șuvițe rebele care-i dădeau un aer foarte copilăresc. Mângâia cu mâini nervoase cățelușul de pluș adus de Antonia și ne privea pe rând cu un zâmbet strălucitor, rugător, sfios. Toți ne aplecam asupra ei cu multă bunăvoință. Era a treia zi de la isprava lui Georgie. Stătuse în comă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încrețit ca niște stafide. În acea după-masă de sâmbătă, Între două coroane de trandafiri, am făcut demersurile necesare pentru un loc În cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru Anton. Am reușit să-mi repar și Torpedo-ul. Ce bucurie pură, copilărească, să ung lanțul și să umflu roțile, să lustruiesc apărătorii și să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi se îndreaptă spre bar să-și bea paharul lăsat acolo. Din drumul lui printre mese, Ovidiu este oprit de femeia cu căciulă albă, de sub care o șuviță de păr, ieșită în partea stîngă a frunții, îi dă un aer copilăresc, iar fața mică, rotundă, cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că se afla în plină „convalescență“, cum o numeau cei de la Alcoolicii Anonimi, reacțiile sale sexuale, dacă le putem numi astfel, se înrăutățiseră. Dave 2 îl avertizase pe Dan că ar putea trece printr-o perioadă de o extremă vulnerabilitate, copilărească și sentimentală, pe măsură ce emoțiile reprimate de alcool vor reveni la suprafață. Emoții care ar fi fost perfect normale în adolescență, dar pe care, cu ajutorul berii Lamot, el reușise să le atenueze și apoi să le smulgă din sine. Dintotdeauna, comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bucur că pleci. N-are rost să te amesteci În povestea asta. Și, spre uimirea lui, adăugă: — N-aș vrea să mai suferi. — Bine, dar Îmi cunoști trecutul. Doar ai luat toate informațiile despre mine, zise el, folosind cuvintele ei copilărești. Și eu sînt un om rău. — Domnule Rowe, am văzut destui oameni răi În țara de unde vin, și, crede-mă, nu semeni cu nici unul dintre ei, n-ai semnalmentele corespunzătoare. Te frămînți prea mult În privința trecutului. Se spune că justiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chifteluțe de morun, se schimbau pe văzute și pe nevăzute pahare și semne, mirosurile se amestecau din ce în ce mai mult și asta îl dădea cu adevărat gata. Prințul Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul lui Balbo erau încîntați, poate aici se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să transformi un catamaran într-o piroga, tu singur, în larg? — Viața mea depindea de astă, răspunse. Și nimeni nu descoperă de ce este în stare cu adevarat decât atunci când trebuie să înfrunte moartea. Zâmbi, ca și cum ar fi spus o glumă copilăreasca. Până la urmă, întotdeauna a fost mai ușor să distrugi ceva, decât să construiești. Își schimbă apoi tonul vocii. Cu noua ambarcațiune lucrurile s-au dovedit mult mai simple. Noaptea navigam, iar ziua dormeam. Ploaia îmi asigura apă de băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu vin pe care, cu stângăcie, îl savurau în apartamentul ei, deși încercase să se adune și să se concentreze asupra momentului, el nu reușise să creeze o atmosferă destinsă și plăcută. Se ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii. Chipul frumos din spatele paharului nu-l făcuse să regăsească lumina din ochii jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea și promisiunea ascunsă pe care numai fosta doamnă Escu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doar vorba dulce. Dincolo de punga săracă, e receptiv și dornic de nou. Urmăresc, seară de seară, clipurile publicitare. Aproape toate îmi amintesc acel "V-am prins, vrăjitoarelor!" de acum câțiva ani. Lumea a evoluat. Am trecut de mesajul ilar și copilăresc. E nevoie de maturitate. Și de ce nu, de o nouă gamă de culori. Se înfierbântase. Obrajii roșii și exaltarea din priviri arătau că ea credea, cu ardoare, în tot ceea ce spusese. În urma monologului ei, Bariu rămase mut, incapabil să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridicându-se. Își scosese cămașa și-i legase mânecile În jurul frunții. Cămașa Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În cărți. Era mai Înalt decât ceilalți, iar când vorbea, glasul Îi alterna Între un chițăit copilăresc și un croncănit de bărbat. Ăsta-i orfanul care s-a aciuat pe lângă europeanul ăla. Ești sluga lui, nu? — Nu, i-a răspuns Adam. E tatăl meu. Zdrahonul și-a dat capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amintesc, nu-i el genul de om care să se ridice și să se facă nevăzut când se Îngroașă gluma. Poți să mă crezi, dacă n-ar fi așa, aș ști... — Hm... Nu părea convins. Toată speranța și energia lui copilărească dispăruseră și s-ar fi zis că devenise mititel și fără puteri. A simțit iarăși nevoia să se apropie de el, dar de data asta a șovăit, fără să-și dea seama din ce pricină. — M-am Întrebat adesea, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
foștii ei studenți. Putea să spună foști fără grijă, cursuri nu se mai ținuseră de câteva săptămâni, avea Îndoieli că ar fi reluate cândva. I-a depășit un grup de femei care scandau numele președin telui cu voci monotone și copilărești. Ce mai e cu iubita ta, Bill? a Întrebat ea cu ochii pe fereastră. — Ce vrei să spui? N-am nici o iubită! Ca să se strecoare prin mulțime, Înaintau la pas. — Hai, hai, fata cu care erai acum câteva zile la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din acum? Z s-a oprit și s-a Întors spre ei pe jumătate. Era tot Încruntată, dar expresia i se Îndulcise și părea surprinsă. și-a scuturat capul, părul i-a mângâiat bărbia și i-a dat o Înfățișare copilărească. — Nu știu pe unde poate să fie. V-aș spune dac aș ști. Îmi dau seama că e foarte important pentru dumneavoastră. — N-ai nici cea mai mică idee? a Întrebat Mick. Încearcă, te rog, să-ți amintești! A zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au condiție fizică și numai eu plec pe teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv nervos, și ce-o să se aleagă de capul meu la o adică... Odată ajuns la ușa biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am avut îngrozitoarea și insuportabila idee că a nu privi ar putea fi de fapt mai rău, ar fi un gest mult, mult mai evident decât a privi pur și simplu. Uitându-mă în altă parte îmi afișam oare stânjeneala copilărească pe care ea n-o arăta deloc? Încercând fără speranță să-mi compun o mină goală și neinteresată, m-am întors. Scuturându-și pantalonii de camuflaj înainte să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obosită și încerc să rămân trează și să mă concentrez și, în orice caz, nu e nevoie să mă mai prefac că-mi pasă de tine, nu? Ți-amintești? Așa-i, nu? — Tu ești cea care a mințit. Ce lucru copilăresc am putut să spun! — Cum ar trebui eu să... — Așa-i, pentru că tu știi totul, nu? Știi tot ce gândesc și ce simt. Ceva rece din mine spuse: — Știu care sunt faptele. — Știu care sunt faptele. Împinse cafeaua nefăcută deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
anume ceas al dimineții. Și mă cuprinde un soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot reda atîta mie însămi, Rusaline. Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez o personală și citesc, pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor prăjiți, care figurau pe cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de mâncare necunoscut și luxos: preferau valorile sigure, cum ar fi cartofii fierți în coajă și salata de varză. La comanda unui anume Lee D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]