162 matches
-
Încântări pe care numai ochii nevârstnicului de mine, la 17 ani câți aveam În 1904, le putea simți cu putere; zeiță cu o sută de glasuri, pentru care Richard Wagner, la ai săi 57 de ani, se cățăra ca un copilandru prin copaci și pe ziduri, de dragul ochilor ei. „Nu vă mai mirați atâta de el - Îi sfătuia Cosima Wagner pe oaspeții uimiți, Judith Gautier, Catulle Medșs și Villiers de L’Isle-Adam -, că nu știți de câte mai este capabil să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bună cu stabilirea locului viitoarei șezători. În șirul tradițiilor frumoase ale satului de altădată, Dumitru Dascălu include și claca - o formă de într-ajutorare prin muncă, având adânci rezonanțe etice și umane, la care participau persoane de diferite vârste, de la copilandri până la cele încărcate de ani, meseriași sau simpli pălmași, prieteni sau oameni cu suflet mare, sensibili la nevoile altora. Făceau obiectul clăcii construcția unor case sau a unor anexe gospodărești pentru tinere familii cu posibilități materiale reduse; reparațiile ample ale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sandale și o sabie pe care la șaisprezece ani le-am luat, urnind stîncă, și am plecat În căutarea părintelui meu. De atunci nu m-am Întors niciodată la stînca aceea. Nu am ce găsi sub ea decît amintirea unui copilandru. Destinul meu e să ridic o singură dată fiecare stîncă. În clipa cînd am lăsat-o să cadă, a Închis ca Într-un mormînt o parte din mine. Mormîntul meu nu va fi unul singur, ci În toate Întîmplările pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
matale de ce întreb de Emilia. în Pungești a venit de curând un nou croitor, îl cheamă Gică Gruia. E de loc de prin părțile mele, suntem din sate vecine, el este din Valea Oanei dar a învățat croitoria când era copilandru, la București unde avea el niște rude. A lucrat acolo până l-au luat militar. Cunosc foarte bine familia lui, sunt oameni cinstiți și buni gospodari. El a căzut prizonier în timpul războiului și când a fost liberat, a venit la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Moshe, maseurul, este un tip delicat că persoan); mâinile lui au Ins) forță pe care doar puritatea scopului o poate da. Vine Înghețat de-afar), Îmbr)cât În trenciul lui, ros pe alocuri. Arăt) că un preot, dar și ca un copilandru, un canadian idealist Între dou) vârste. Pare c) viața nu l-a schimbat. Când oamenii spun c) viața „nu l-a schimbat”, ei Înțeleg adesea c) cineva a tr)it - nu totdeauna din rațiuni demne de laud) - În genere f
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
în pribegie, mereu fugar, orfan, umilit, flămând și singur, ca un câine al nimănui. Soarta mi-a hărăzit puține bucurii și... și, arareori când mi le-a dat, s-a grăbit să mi le ia. Și nu eram decât un copilandru... De mic a trebuit să învăț să mă apăr, să mușc, ca fiara încolțită. Și, tot apărându-mă, am învățat al naibii de bine să lovesc. În orice rău e și puțin bine. Poate ar trebui să-i mulțumesc sorții vitrege că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câțiva în București, mai aveau și alte câteva case, printre ele și răposatul PetroviciArmis, marele bogătaș al vremii. Astăzi, la 1927, acest spectacol s-ar părea teatral. În spatele trăsurii, pe un scaun ridicat, stătea cu mâinile la piept un negru copilandru. Arapul lui Suțu era o ființă populară în București. Obiceiul de a avea negri sau arapi ca un semn de mare lux nu era pierdut cu totul. În anul 1884, când am fost arestat 5 zile la Văcărești în urma mișcărilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de invenție epică, romanul Gheorghe I. Marin (1937) e, în fond, memorialistică deghizată. Puiul de oltean dintr-un sat care nu poate fi decât Izvoru (ediția a doua, din 1946, s-a intitulat Viața unui băiat de țară) e un copilandru cu personalitate mijindă, care și-a pus în cap să reușească în viață. Îndărătnic, stăruitor, el compensează absența bucuriilor vârstei prin satisfacția reușitei. Dar frustrarea afectivă îl secătuiește lăuntric, resursele lui de emotivitate fiind și așa scăzute. Poate că romanul
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
teatrală, neobosită și cu meniri importante în promovarea teatrului românesc cutreieră aproape toată țara. ""Bătând provinciile Românești, duce printre primii fiorul neaoșei vorbiri în Bucovina și Transilvania. Are parte, o vreme, să-i "șoptească" din cușca privatistul fugit de la Cernăuți, copilandrul Mihail Eminescu, viitorul Luceafăr"". Cât a activat la Craiova, acest ""actor chipeș, distins, elegant, talent nativ, care rupe în orice rol, cu mare simpatie în public (...), mult mai înzestrat decât fratele său Alexandru Vlădicescu "", a interpretat cu mare succes roluri
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Această "mioară năzdrăvană" e tocmai răsplata istovitoarelor etape de inițiere, adică sfințenia, curățenia și înțelepciunea. Deocamdată cel mic e un mus, un adolescent. Oaia oacheșă apare mai degrabă în compania păcurarilor maturi sau bătrâni și prea rar (sau deloc) a copilandrilor. Ulterior textul evoluează spre generalizarea acestui episod al mioarei. O particularitate a sistemului de texte mioritice este vârsta și ipostazele în care se află eroul: - mus, copilandru, aspirant - în variantele nord-transilvănene; - adolescent, îndrăgostit, încă aspirant - în variantele din centrul Transilvaniei
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
degrabă în compania păcurarilor maturi sau bătrâni și prea rar (sau deloc) a copilandrilor. Ulterior textul evoluează spre generalizarea acestui episod al mioarei. O particularitate a sistemului de texte mioritice este vârsta și ipostazele în care se află eroul: - mus, copilandru, aspirant - în variantele nord-transilvănene; - adolescent, îndrăgostit, încă aspirant - în variantele din centrul Transilvaniei; - adult, matur, proprietarul unor turme de oi, un inițiat, curat, nevinovat, capabil să dialogheze cu mioara năzdrăvană - în versiunea-baladă din Muntenia și Moldova. Fiecare regiune geografică i-
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi consacră lui Bacchus în secolele XVI și XVII un loc în festivitățile campestre, în mijlocul țăranilor, de pildă în "Nunta țărănească" a lui Johann Liss (Szépmüvészeti Múzeum, Budapesta). Acest
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]