1,710 matches
-
mai vorbim că, în timp, regimul, odată asigurat, și-a pierdut din ferocitate, a îmbătrânit prematur, pierind într-o decrepitudine ce l-ar scuti de vreo condamnare. în Parlamentul României, condamnarea crimelor comunismului s-a produs cu prelungite tropăituri de copite în podele. Conțin vreo exagerare asemenea rânduri, vizând atmosfera din 1946?: Am lăsat curând în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poartă și cu straneitatea înspăimântătoare a noilor lui ocupanți și m-am regăsit pedalând
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
floarea de cais. Fata ce poartă ciuboțica cucului ̀în chip de conduri mlădiindu-și grațios trupul de silfidă ̀în mersu-i de cadână... În drumurile noastre vom fi însoțiți de multe ori, de ancestrala muzică, scrisă și interpretată de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori mai mare, coama-i de oțel flutura zăngănind ca un mănunchi săbii, copitele argintii scoteau scântei când loveau pământul și coada părea să se întindă spre capătul drumului, până la orizont, ca un fuior alb de zăpadă... calul părea de fildeș, iar ochii lui fulgerau spre noi, aprinși în flăcări. Ajuns în fața noastră, s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dat la o parte din drum să i facem loc să treacă, însă Portocala a rămas în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată. Stai așa, nu mai da din copitele alea, că faci praf! Calul a nechezat din nou și a scuturat din cap. Din coama lui s-a ivit o ploaie de scântei aurii. Apoi a trecut pe lângă Portocala și a continuat să alerge, îndepărtându-se într-un nor
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
musculare din regiunea pieptului sunt dezvoltate și proieminente în exterior. Mamela este voluminoasă, formată din țesut muscular bogat, acoperită la exterior de o piele subțire și elastică. Membrele sunt relativ scurte și groase, depărtate, osatura puternică și cu aplomburi corecte. Copitele au cornul tare, rezistând astfel drumurilor lungi. Producția de lână Corpul, în ansamblul său, este bine acoperit cu lână fină albă, deasă, lungă, uniformă, cu aspect exterior de pătrate încheiate. Șuvițele din cojoc au forma prismatică, aspectul interior al acestora
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
pentru producția de lapte. Capul este golaș acoperit cu jar și are profilul drept la femele și ușor convex la berbeci. Urechile sunt lungi, acoperite cu jar și purtate orizontal. Membrele sunt de mărime mijlocie, însă cu osatura fină, cornul copitei este negru și rezistent la parcurgerea unor distanțe lungi. Coada este lungă, depășește frecvent nivelul jaretului și este acoperită cu jar. În cazul ovinelor adulte, greutatea corporală medie are următoarele valori medii: 83 kg la berbeci și 58 kg la
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
prezintă inferior un smoc de păr de lungime 6 - 8 cm denumit barbișon. Gâtul mijlociu ca lungime, potrivit de gros, ușor turtit în părțile laterale și purtat oblic. Membrele sunt lungi, cu schelet uscățiv, puternice, aplomburi în general corecte, cornul copitei dur, facilitând astfel parcurgerea unor distanțe mari în căutarea hranei. La caprele adulte greutatea corporală variază între 35 și 58 kg, media fiind 45 kg. Tineretul caprin aparținând acestei rase, datorită gradului ridicat de precocitate caracteristic, atinge maturitatea sexuală la
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
locul. Peste zvârcolirile vieții, vine vremea nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton-monoton ca însuși mersul vremii./ Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde pe șoseaua cea mare și fără început..." Șoseaua
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte.Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca însuși mersul vremii. Drumul trece prin Jidovița,pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început." Și finalul finalurilor
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
negru al lui Ucsnit Sedescu (onomastica din F e un capitol aparte), la moartea Mariei, este de o remarcabilă complementaritate realist-fantastică; și anunță, totodată, finalul lui Tică și al cărții. De fiecare dată când acest cal "nebun", straniu își bate copitele de caldarâm, nechezând, moartea dă târcoale, sfârșitul unui om este iminent. Moise știe cum să povestească trecutul, astfel încât să diminueze, în el, participarea sa malefică. Dorința lui imperioasă e să se facă ascultat (acum, când nu mai poate stăpâni prin
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
direcție și erau alți adversari... Frumos adusă din condei. N-am ce spune - a reflectat Costăchel cu voce tare. Uite că am început să facem politică. Dar ce știm noi ce se poate întâmpla?... În timp ce inginerul punea această întrebare, sub copitele armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând amarnic - pietrele caldarâmului din târg. Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
preocupări cotidiene, minore, fără substanță, și altele asemenea, colorau viața oamenilor. Dar grijile celor mai mulți locuitori, care de fapt ocupau locul prioritar, era aprovizionarea cu alimente. Prin vecini, rude, gestionari ori vânzători, oamenii se interesau când anume se vor aduce adidași (copite de porc) sau tacâmuri. Unii dobândiseră deja o experiență tristă; deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de tracțiune, caii și boii, într-o aglomerație zilnică și pașnică. Caucia lui Pascal, cel mărinimos cu sportivii, aflată în drumul nostru spre stadion, ne era locul de întâlnire dinaintea mult doritelor antrenamente sau meciuri. Toți căscam gura la curățatul copitelor de unghiile crescute în exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stadion, ne era locul de întâlnire dinaintea mult doritelor antrenamente sau meciuri. Toți căscam gura la curățatul copitelor de unghiile crescute în exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-a materializat cu o bătaie de pumni, iar la sfârșit a culminat cu zvârlitul pietrelor de pe drum, una din ele nimerindu-l și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zis că cel mai potrivit ar fi să Încerc o tărie (visul acesta Îngrozitor se repeta aproape regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat, Într-o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind orașul; teama de a nu auzi picioarele câinelui răsunând în fața prăvăliei măcelarului, precum copitele unui cal; înfiorătoarea teamă de-a nu-l auzi pe bătrânul negustor de mărunțișuri izbucnind în râs în fața mărfii sale, incapabil să se mai poată opri. Teama ca viermele din havuzul casei noastre să nu devină șarpe de India; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al lui Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sănătos!... Ia să vedem noi cum îi băiatul cuminte și ascultător?” Fără alte pregătiri, a pus mâna pe acul cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit. Pe urmă a început să bată omătul cu copita și să clatine din cap, sforăind...Trebuie să vă închipuiți voi ce frică îmi era să nu se smucească și să sară cu picioarele pe noi...Așteptam cu sufletul la gură ca mama să puie capăt cusutului...În cele din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi bun de călărie cum l-am văzut. Și cum l-ai ghicit, mă rog frumos? Calul bun de călărie are el un fel anume de a te privi. Parcă te îmbie: „Sus în șa, băiete! Hai că mă mănâncă copita!” Pe-al meu l-am luat pentru că are picioare vânjoase. Îi bun și de călărie, dar și de ham - nu s-a lăsat mai prejos Pâcu. Dacă-i s-o luăm pe cea dreaptă, apoi am făcut o afacere bună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
naturală, locuitorii Milanului credeau că, atunci când șaptezeci de tone de bronz vor umple platonica idee de cal, În fața ochilor li se va Înfățișa „cel mai frumos obiect văzut vreodată“. Erau convinși că armăsarul chiar va necheza și va zvârli din copite, nefiind exclusă nici aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]