216 matches
-
stea în cușcă. Nici nu mâncase. Trimisese un om să vadă dacă este vreo corabie în micul liman din apropiere. După vreo două ceasuri, omul se întoarse cu răspunsul că o corabie este, una singură, dar cam șubredă și fără corăbieri. Numai un bătrân mai stătea în ea, paznicul ei, un fost cârmaci. Slujbașul regesc scrâșni din dinți. Nu mai voia să trimită și pe alții după sutaș, ca să nu mai piardă soldați. Într-un târziu îl liniști însă un gând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cele din urmă, sutașul luă corabia cu bătrân cu tot și cu cincizeci de soldați și porni în larg. Afară de bătrân, nimeni nu știa să mânuiască o corabie, și nici bătrânul la vârsta lui nu prea se mai putea socoti corăbier de nădejde. Totuși avură noroc, căci un vânt ușor îi împinse spre răsărit. Un om trimis de sutaș de pe țărmul limanului veni mai târziu la slujbașul regesc să-i spună că i-a văzut plecând pe mare liniștită. Lucrurile păreau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Corabia mare a regelui atlant se afla mai departe de celelalte, într-o scobitură deosebită a țărmului, unde se săpase în malul stâncos și înalt o uriașă firidă. Din fericire, corabia era afară și pe puntea ei se aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină în acel ceas al dimineții. Auta luă pâlnia întăritoare de voce, deschise o ferestruică și din scoica minunatei unelte străine tună glasul lui: - Cârmaci al regelui Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stea de vorbă cu tine. Vino pe punte, zeii au coborât să-ți dea porunci. Oamenii de pe punte abia acum se uitară în sus. Cârmaciul fu trezit (dormea sub punte) și ieși în față buimac, gata să se răstească la corăbieri, apoi, ridicând ochii în sus și văzând pasărea cu creastă de foc, căzu în genunchi și-și lipi fruntea de scândurile ude ale punții. Auta strigă din nou, spre groaza oamenilor de pe corabie. Toți ceilalți din micul liman regesc fugiseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
astfel pluti parcă vrăjită de zborul în cercuri al luntrei străine, până când ajunse la țărmul unde altădată altă corabie îl adusese pe Auta, trimis să afle dacă în câmpia de la miazăzi coborâseră cu adevărat zeii. Același glas tunător le porunci corăbierilor să aștepte, și luntrea zburătoare se opri deasupra unei tabere de măgari. Paznicii asinilor, cutremurați de groază, fură bucuroși că zeii nu le cereau mai mult decât să adune toate frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri nu mai avea răgaz și poate nici nu îndrăznea să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor turn și unde anume îl duc. Corabia pluti întîi spre miazăzi trei zile și trei nopți, apoi tot atâta spre răsărit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe o mare fără prea multe furtuni supărătoare, unde pluti încă șase zile și șase nopți până se apropie de țărmul Muntelui Vulturilor. Împingând cu ajutorul celor o sută douăzeci de vâslași turnul zeilor pe țărmul neted și plin de iarbă, corăbierii plecară înapoi spre limanul regesc, închinîndu-se puternicilor zei argintii și mulțumindu-le că nu i-au ars și nu i-au ucis, cum poate va face regele (fie el veșnic viu, sănătos și puternic) de va afla ce au făptuit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din cap. Mai-Baka îl privi rugător și zise și el: - Știi unde e casa negustorului de pește Sohmet? Este pe a doua uliță spre apus de piață, o casă de piatră albă, cu poartă roșie, spre colțul unde-i cârciuma corăbierilor. Acolo este o roabă, Ntombi. Spune-i să vină cu tine la Mai-Baka. - Știu unde-i casa negustorului Sohmet. Dar nu mă duc. Dacă mă prinde, mă bate. De ce să fiu bătut pentru o sclavă neagră!... Sohmet este prieten cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânul dădu din cap nemulțumit: - Nu știți mai mult decât știu eu. Iscoade! Trebuie trimise iscoade pe urmele lor. Chiar dacă nu le vom afla gândul, îl vom bănui! Un preot se apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și aceasta... - Spune! zise el cu ochii luminați. Spune ce-ai auzit! - Nu eu, slăvite, un învățăcel al meu. Corăbierii hananei spun că în țara Haru ar fi căzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și aceasta... - Spune! zise el cu ochii luminați. Spune ce-ai auzit! - Nu eu, slăvite, un învățăcel al meu. Corăbierii hananei spun că în țara Haru ar fi căzut o stea mare de argint și că zeii au ieșit din ea și se plimbă în munte. Hananeii au aflat de la niște păstori de la care au cumpărat oi. Dacă nu e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marginea câmpului. Voiau să găsească acolo o corabie care mergea spre miazănoapte pe lângă țărm. Marfa, Mai-Baka i-o dăruise lui Lot, pentru găzduire, iar acesta îi dăduse în schimb câteva bobițe de argint, văzîndu-i săraci. Aveau deci cu ce plăti corăbierilor. Corabie găsiră ușor. Nu tot atât de ușor se putură urca însă în ea. După ce se învoiseră cu stăpânul corăbiei, având încă multe ceasuri de așteptat, se așezară aproape de țărm la umbra puțină a unor tufe. Era cald și li se păru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
liman, unde corabia lor se pregătea de plecare. Când se aflară pe punte, putură zări pe fugar oprit în câmp, cu o mulțime de oameni în jurul lui. Striga ceva nedeslușit, arătând țărmul. Cei doi prieteni se priviră, apoi cercetară fețele corăbierilor. Dar aceștia aveau alte griji la plecare și nu se uitaseră spre țărm. Liniștindu-se în sfârșit, Auta și Mai-Baka se culcară într-un colț al punții. Drumul corăbiei se petrecu în liniște, fără necazuri pentru cei doi călători, ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi văzut, oricât de târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi văzut, oricât de târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
despre acest Sfânt că era mare nevoitor și-i slujea lui Dumnezeu cu multă râvnă și mult zel. Era foarte smerit, umbla tot timpul desculț. O dată trebuia să treacă pe mare de cealaltă parte, cu diferite treburi și rugase pe corăbier să-l ia și pe el în corabie dar corăbierul n-a vrut văzându-l desculț și cu rasa învechită, așa sărăcăcios era. L-a refuzat. Dar cuviinciosul David sa dezbrăcat de rasă, a pus-o pe apă, a facut
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
lui Dumnezeu cu multă râvnă și mult zel. Era foarte smerit, umbla tot timpul desculț. O dată trebuia să treacă pe mare de cealaltă parte, cu diferite treburi și rugase pe corăbier să-l ia și pe el în corabie dar corăbierul n-a vrut văzându-l desculț și cu rasa învechită, așa sărăcăcios era. L-a refuzat. Dar cuviinciosul David sa dezbrăcat de rasă, a pus-o pe apă, a facut semnul crucii pe ea, și s-a urcat pe ea
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ca o torță. Nimeni nu știa nimic precis. Probabil că, de sub plăcile de piatră crăpată, mormintele își eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în coada plutonului, cum e soarta tabacherelor, că așa le e porecla acestora, a scunzilor, dar săritor și ambițios, la o adică Deci, se încumetară ei către gura nișei, să cerceteze care este situația, năind și plutărind ei, așa, precum corăbierii cei vechi, de pe Bistrița ori de pe Marea cea mare, unul pe pluta din față, legată cu o frânghie și pe care o ține cel de pe pluta din spate Și când au ajuns ei la gura nișei, n-au putut descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce firavă: ce faci, Bade Ștefane, că nu ai astâmpăr? Iar eu i-am răspuns că Ali Străilaș se teme să nu ne întreacă foamea și să facem precum corăbierii rătăciți de soartă pe mare, care răbdând ei, dincolo de puterile omenești și răzbiți fiind de nemâncare, se hotărăsc a-l trage, pe cel mai gras dintre ei, la sorți și omorându-l îl taie și-l mănâncă, așa izbutind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și capul lui Tudor, pentru a se măcina din ele acea imundă făină ce hrănește o pătură superpusă de străini, străini de aceeași origine cu Simeon Mihălescu, de aceeași origine cu aciia cari au vândut vertebrele materiale ale soldaților noștri corăbierului englez. "Milowie" ar trebui să se cheme gazeta " Romînul" după douăzeci și cinci de ani de activitate. În adevăr măreață operă! Sărac și pribeag, având drept unică zestre viclenia și cinismul, aruncat prin cine știe ce întîmplare pe pământul nostru, străin pentru el, d.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceea ce văzum astăzi". Și când zise preotul: "Pentru cei ce umblă pe mare și călătoresc", într-acel ceas văzu împăratul marea învăluită cu valuri mari și groase și corăbiile pățind mult rău și cu cuvintele preotului se alină marea, mulțumind corăbierii lui Dumnezeu. Iată o proză scrisă de mai bine de o sută de ani pe care desigur oricine o va înțelege. Cam acesta e tonul limbei prozaice și poetice înainte de Eliad. Oricât de lumeț ar fi fost cuprinsul prozei sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
locală părăsind orașul, după care nu mai avem nicio știre despre aceștia decât în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare (s.IV dHr.), când Tomisul înflorește din nou, construindu-se ziduri de apărare, bătând monedă proprie, având și o asociație de corăbieri. În această perioadă s-au executat și amenajările necesare realizării portului Tomis și a depozitelor respective de mărfuri. Aspectul natural al terenului pentru lucrările ce urmau să fie executate, prezenta o pantă pe diferența de nivel de cca.20m între
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
Raphus cucullatus) a dispărut din Mauritius în anul 1680; bourul (Bos taurus primigenius) a dispărut din Europa în anul 1627. Vaca de mare (mamifer din Ordinul Sirenieni), descoperită în 1741 lângă arhipeleagul Comandore din Marea Behring, a fost stârpită de corăbieri (pentru carnea ei) în numai 27 de ani. Ultimul exemplar a fost găsit în 1768. Circa un milion de specii sunt amenințate cu dispariția în cursul acestui secol. Numai în secolul al XIX-lea au dispărut 71 specii de mamifere
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
aceste țări nu există învățământ superior în limba maternă. Al III-lea Simpozion: Învățământul pentru minorități în România Iași 1993 Cuvântul reprezentanților minorităților 1. Minoritatea italiană din România (Romeo Alberto Simionescu, președintele Comunității Italiene). Se cunoaște faptul că genovezii vestiți corăbieri și negustori aveau în sec. al. XIII-lea o puternică colonie în peninsula Crimeea, la Caffa. În 1475 orașul este cucerit de turci, o ambarcațiune cu italieni ajunge la Cetatea Albă unde se stabilesc dând localității numele de Mon Castro
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]