341 matches
-
muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Impărați Constantin și Elena - Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan). După absolvirea Conservatorului, Vasile Veselovski a fost inspector muzical în Ministerul Culturii (1952-1956), Secretar muzical la Teatrul de revistă Constantin Tănase
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
pentru orgă bazată pe un coral. Compozitori de preludii corale au fost printre alții Dietrich Buxtehude, Johan Sebastian Bach și Max Reger. Un ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese muzicale poartă denumirea de "corală".
Coral (compoziție muzicală) () [Corola-website/Science/325712_a_327041]
-
Ion Șerfezi. După absolvire, în 1952 este angajat ca dirijor și înființează Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice și cele corale. Cu acest cor a desfășurat o activitate concertistică amplă la București, dar și în alte orașe ale țării: Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanța. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creația națională și internațională, colaborările
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
2008 și 2010 cuprinde piese care au fost interpretate în concerte timișorene ale corului „Ion Românu” condus de maestrul Diodor Nicoară, dirijor al Filarmonicii Banatul, în „Festivalul internațional muzical Bemus” de la Belgrad, precum și în concertele de mare prestigiu susținute de „Corala Sursum Corda” la „Festivalul coral internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina”, organizat de Vatican în Catedrala Sant Ignazio din Roma. De asemenea, unele dintre aceste piese au fost prezentate în concert de „Corul Radiodifuziunii” sub conducerea maestrului Dan Mihai Goia, de
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
vieții sale, doar un duce, împăratul Sfântului Imperiu Roman , Otto I „i-a conferit postum [lui Venceslau] titlul și demnitatea regală” și de aceea, în legendă și în cântece, el este menționat un „rege”. Imnul „Svatý Václave” (Sf. Venceslau) sau „Corala Sfântului Venceslau” este unul dintre cele mai vechi cântece cehe cunoscute în istorie. Originea sa datează din secolul al XII-lea și el este încă unul din cele mai populare cântece religioase. În 1918, în perioada formării statului cehoslovac, acest
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
muzicale, instrumentație și orchestrație și Dimitrie Cuclin - compoziție și estetică muzicală. În 1973-1974 frecventează ultimul an la Universitatea de Muzică București, studiind cu profesorul Iosif Csire și își susține examenul de diplomă cu teza: Folclorul muzical românesc în creația cultă (corală) și în spectacolul scenic (ansambluri profesioniste de folclor) - conducător științific Lazăr Octavian Cosma. De-a lungul carierii sale s-a bucurat de sprijin profesional din partea unor prestigioși maeștri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Viorel Doboș, Victor Giuleanu, Florin Comișel
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
baza muzicii cultice și culte. Dupa scindarea Imperiului Roman devenise o necesitate organizarea slujbei muzicale unice pe tot teritoriul controlat de Biserica, lucru vital pentru recunoașterea autorității centrare. Astfel că papa Grigore cel Mare(590-604) alcătuiește cunoscutul Antifonar, colecția de corale pe textele psalmilor biblici în limba latină, care va fii impus cu forța în țările catolice europene. Din ordinul său se înființează la Roma prima școală de cântăreți în care se predă teoria muzicii și se învață repertoriul de cult
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
reformator, acceptă și piesele cu text latin sugerând ca la orașe unde sunt mai mari posibilități muzicale, să se execute, ca și mai înainte, capodopere polifonice cu text latin sau german, iar la sate și la orașe mai mici, simple corale monodice în limba germană. Odată cu reformatorii, enoriașii participă și ei la cântat alături de corul bisericii intonând melodii liturgice. Astfel coralul reprezintă melodiile simple cu ritm constant cântate de enoriași deseori acompaniate de orgă. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul congregațional
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
CD - Muzica Sacră, Placa Music, USA, 2006; CD - The Recital, January 1983- Cristian and Mariana Caraman, Kebba Muzic, USA, 1999; CD - The Puzzle, Trans World Radio, București, 2003; CD - Great Romanian tenors, Kebba Muzic, 2003; DVD- Centenarul Richard Wurmbrand, Dirijorul Coralei, Master Media, 2009; CD - Arii și duete din Opere și Operete, Placa Music, 2010 "Genuri ale Muzicii Protestante" "Muzica Protestantă Modernă", "Repere Istorice ale Muzicii Protestante"
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Cântată' 'rustica); Concerte pentru diferite instrumente (vioară, flaut, fagot, flaut); trei cvartete de coarde; suite de dansuri (jocuri) populare din diferite zone ale țării (Maramureș, Bihor, Banat, Crișana, Transilvania, Brașov); 12 Marșuri pentru fanfara, ulterior orchestrate pentru orchestră simfonica; muzică corala (Cântece din Năsăud, "Floarea soarelui" - 12 Coruri pe versuri de Monica Pillat, Cântece din Maramureș, Colinde maramureșene, volumele de coruri: "Dragu-mi la veselie...", "Vino, bade, joi la noi...", "Badea-i cu două drăguțe...", Coruri bărbătești); 12 Psalmi pentru voce și
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
„Nicolae Lungu” este o formație specializată în muzică sacră. Corul poartă numele compozitorului Nicolae Lungu. Cantarea corala armonico-polifonica După ce multă vreme muzica din Biserica noastră a fost exclusiv monodică (psaltică), începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, asistăm la apariția unui fenomen nou: cântarea corală armonico-polifonică. Demn de remarcat este faptul că această muzică polifonică
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
asistăm la apariția unui fenomen nou: cântarea corală armonico-polifonică. Demn de remarcat este faptul că această muzică polifonică a intrat în România pe ușa sfintei Biserici, primele încercări corale fiind de sorginte bisericească. De la Arhimandritul Visarion la Gheorghe Cucu (1836-1912) Corala catedralei Sfintei Patriarhii - trecută până astăzi prin diferite metamorfoze - își află originile în însuși începutul fragil al coralisticii românești din Muntenia. Domnitorul Alexandru Ghica va aduce de la Silistra pe Arhimandritul Visarion, preot rus, cunoscător al notației pe portativ, dar și
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Activitatea sa în Țara Românească ajunge până pe la 1865 când tipărește „Canonicile îndatoriri ale preoților”. Este o prelucrare din limba slavă, pe care o face la îndemnul Mitropolitului, după ce pleacă din postul de la Curtea Veche. O altă etapă în istoricul coralei de la Mitropolie va fi semnată de Atanasie Verzeanu. Fără să ne informeze asupra datei exacte (deși bănuim că este anul 1865), M. Poslușnicu spune că acesta a înlocuit corul Arhimandritului Visarion la Mitropolie,venind cu corul său de la Biserica Sfântul
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
România musicală”, corul trecând și prin perioade mai rele din punct de vedere profesional; sub tirul criticilor se afla și Eduard Wachmann, directorul Conservatorului și „supraveghetor” al corului Domnița Bălașa și al corului Sfintei Mitropolii. Revista „România musicală” acuză conducerea coralei Sfintei Mitropolii că a lăsat formația să ajungă într-o „stare deplorabilă”, determinându-l pe Mitropolitul Primat să apeleze la corul lui G. Musicescu pentru sfințirea Capelei Române din Paris, declarând că „nu poate merge corul domnului Wachmann”. Pe la 1885
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
în cor pe care nu le cunoaște și nu le poate plăti”; replica lui Gheorghe Cucu: „un amestec nepermis în atribuțiile (sale)”. De fapt, Gheorghe Cucu se confrunta cu o situație universal-valabilă pentru toate perioadele istorice prin care a trecut corala Catedralei. El mărturisea că „personalul unui cor bisericesc este flotant, schimbător de multe ori de la o lună la alta”, iar „lefurile coriștilor diferă după calitatea vocii lor, iar numărul e variabil, fie prin concedierea, fie prin retragerea sau achiziționarea unor
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
o piesă muzicală de referință în uz până în zilele noastre. Într-o cerere - datată 25 ianuarie 1931 - adresată Întâiului Stătător al Bisericii, Patriarhului Miron Cristea (1925-1939), Gheorghe Cucu face o introducere prin care arată realizările sale, după venirea la conducerea coralei Catedralei: „Am reușit a îmbogăți prin compozițiile mele repertoriul nostru atât de sărac, compoziții care se cântă nu numai în toată țara dar și în străinătate - Răspunsurile mari, Nu pricep curată”; mai adaugă prezența sa la serviciile oficiale: 1 ianuarie
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
și fixat din bună vreme. Coriștii să fie disciplinați, să cânte cu evlavie și artă în același timp, să aibă o ținută cuviincioasă, și să fie totdeauna exacți, atât pentru execuțiuni, cât și pentru repetițiile ce le veți găsi necesare”. Corala Catedralei Patriarhale a funcționat sub conducerea profesorului Nicolae Oancea între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
exacți, atât pentru execuțiuni, cât și pentru repetițiile ce le veți găsi necesare”. Corala Catedralei Patriarhale a funcționat sub conducerea profesorului Nicolae Oancea între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire a patriarhului Nicodim este cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire a patriarhului Nicodim este cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală să cânte un cor bărbătesc. Pentru concretizarea dorinței sale îl
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
și artă dramatică din Chișinău, cu activitate artistică de 22 de ani în Basarabia. Cererea din 8 aprilie 1940 venea după ce postul fusese ocupat de Pr. I. Popescu-Runcu; drept urmare, solicitarea sa a fost respinsă. Așadar, cel care va conduce destinul coralei Sfintei Patriarhii - deși nu pentru mult timp - va fi Pr. I. Popescu-Runcu. Profesorul Nicolae Oancea nu s-a bucurat de încrederea noului patriarh care dorea un cor bărbătesc și a dat girul său părintelui Runcu, chiar dacă acesta venea cu câteva
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Timpul și România un anunț prin care angaja -„cu bună plată”- coriști: tenori, baritoni și bași pentru corul Catedralei, audierea făcându-se în zilele de 29 și 30 martie la Cancelaria Sfintei Arhiepiscopii. Se pare că activitatea preotului Runcu la corala bărbătească a catredalei nu va fi de durată; fiind și slujitor al altarului și-a luat colaborator la pupitrul coralei pe Remus Țincoca, profesor la Școala militară de muzică cu funcția de sergent în armată. Cele mai multe memorii, cereri și referate
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
făcându-se în zilele de 29 și 30 martie la Cancelaria Sfintei Arhiepiscopii. Se pare că activitatea preotului Runcu la corala bărbătească a catredalei nu va fi de durată; fiind și slujitor al altarului și-a luat colaborator la pupitrul coralei pe Remus Țincoca, profesor la Școala militară de muzică cu funcția de sergent în armată. Cele mai multe memorii, cereri și referate sunt semnate în această perioadă: „prof. Remus I. Țincoca - dirijor”. Nu știm care au fost motivele, dar corul bărbătesc nu
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
dar corul bărbătesc nu a avut continuitate. Se pare că implicarea preotului Runcu nu a fost de durată, poate din motive pecuniare, fie pentru că era slujitor al altarului și duminica slujea ca preot și nu ca dirijor, sau că membrii coralei, fiind soldați au fost disponibilizați spre noi „ascultări”, apropiindu-se războiul. Din punct de vedere profesional „corul s-a achitat onorabil”, deși era format din persoane instruite a cânta o cu totul altă muzică, departe de ceea ce ar fi fost
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
onorabil”, deși era format din persoane instruite a cânta o cu totul altă muzică, departe de ceea ce ar fi fost necesar și firesc într-o Catedrală patriarhală. Preot I. Popescu-Runcu nu a renunțat la paisunea sa pentru corul bărbătesc, organizând „Corala Preoților” din Capitală, alături și în concurență pemanentă cu Pr. Alexandru Delcea, formație care a avut prestații excepționale, multe în scopuri caritabile. Iată că „minunea” corului bărbătesc nu a rezistat la Catedrala Patriarhală decât 2 ani (aprilie 1940 - mai 1942
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
dirijor al Catedralei Sfintei Patriarhii a devenit vacant din 1 martie 1942. În interesul de ocupa acest post au prezentat cereri și acte următorii: Ștefan Stoicescu - dirijor la Biserica Kalinderu, N. Catino - dirijor la Biserica Slobozia, N. Lungu - dirijor al Coralei România, Gh. Constanțiu - profesor la Liceul Șincai și I. Baston - dirijor la Biserica Sf. Spiridon Nou. În mod surprinzător cel acceptat în funcție a fost Ștefan Stoicescu, dirijor la corul Bisericii Kalinderu, în acea vreme și conducătorul Societății Corale Gavriil
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]