223 matches
-
2); nu (2); piper (2); probleme (2); repulsie (2); sîmbure (2); vomă (2); acid; adevăr; adevărat; adevărul; agocalmin; aiurea; alcool; amar; ceva amar; aparență; ars; aspirină; avocado; bere; bonetă; bucurie; cacao; cătină; ceapă; cenușă; ceva; chef; chipăruș; ciorbă; ciudat; coajă; corcodușe; dezamăgit; dulceață; dușman; familie; fierea; ca fierea; fiori; foc; și foc; fructe; ghimbir; gînd; gogonel; grețos; greutate; grimasa; hrean; iad; iar; iarbă; ierburi; indispunere; insuficient; insuportabil; intens; și iute; îndrăgostiți; îndulcit; îndulcitor; înecăcios; jalnic; Karma; lacrimă; lămîia; lene; limbă; lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cireașă (2); creangă (2); gutui (2); înflorit (2); liniște (2); de măr (2); prune (2); ram (2); sănătate (2); soare (2); stejar (2); admirație; afară; baie, curățenie; bananier; bogat; brad de Crăciun; caise; casă; cămașă; cățărat; colorat; conifer; copilărie; corcoduș; corcodușe; crengi; desen; domn; dulce; ecologie; fertilitate; fidel; floare; în floare; cu flori; foșnet; fructe/flori; să fie fructifer; fructifere; frunte; gros; înălțime; încărcat; măreție; mediu; cu mere; de mere; metaforic; meu; mîncare; muguri; nalt; nemaipomenit; odihnă; păr; pere; piersici; portocale
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
locuri celebrate de scriitori. Bunăoară, vorbește de „netulburata urmă a bătrânilor Golești”, de „Râul Doamnei”, de un „sat adunat pe Argeș”, de Nilul care, dacă nu „mișcă valuri blonde”, ca în Egipetul eminescian, „doarme în mâlul lui”, de „Ai Penei Corcodușa Crai trei, de Curtea Veche”; menționează „România pitorească-n frumusețile-i vlahuțe”, evocă anii cu „struguri dulci”, pe „care-i gustă și îi cântă pe la vatra lor țăranii”, invocă, asemeni lui Eminescu în Doină, pe marele Ștefan: „Nu mai sta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
siecle are ceva din fascinul și spectralitatea privirii Meduzei și surâsul Sfinxului" (p. 116). Tonul lui Mitchievici e sigur și calculat, un pic cam sobru, oarecum prețios. Ceea ce însă e în mod evident ocultat e punctul de pornire. Portretul Penei Corcodușa, care se pretează perfect analizei de mai sus, și care, desigur, a generat-o, apare abia o pagină și ceva mai încolo, venit mai mult ca o confirmare a unor teorii mai largi. Procedând astfel, cartea câștigă înălțime critică și
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
excepție: Ficționarii. Refugiat în toaleta unei redacții, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul sare, sfîrîie, zbîrnîie și cîntă, ca într-un iarmaroc inventat
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
Rodica Zafiu În Craii de Curtea-Veche există o comparație atribuită frazeologiei populare, dar deloc comună, ba chiar șocantă prin asocierea contrastantă și prin ambiguitate. În descrierea farmecului apus al Penei Corcodușa, sunt pomeniți ochii „mari verzi, verzi-tulburi, lături de pește cum le zice românul, genați și sprâncenați, cu privirea cam rătăcită”. În stilul caracteristic al lui Mateiu Caragiale, tonul solemn, livresc, de evocare misterioasă, se aliază indisociabil cu deprecierea și cu
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
azi practici banale și admise legal. Cinismul erotic al unui Pirgu nu mai sperie pe nimeni. Nici moartea lui Pașadia în brațele unei ventuze care adora sexul oral, pe numele ei, Rașelica Nachmansohn. În ce o privește pe vestita Pena Corcodușa, ea pare un personaj de-a binelea romantic. Și atunci? Sunt multe deosebiri între moravurile de ieri și cele de azi. Nu mă refer neapărat la cele din romane, deși, cu siguranță, nici ele nu fac excepție. Pirgu și compania
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
al autorului Vieții și opiniilor lui Zacharias Lichter, cu ea încheindu-se, simetric, A citi, a reciti) e aceasta 19 octombrie 1910, exact 33 de ani după trecerea prin București a cortegiului mortuar al prințului Serghie de Lichetenberg-Beauharnais, iubitul Penei Corcodușa ( ipoteză într-un final respinsă), ori 16 noiembrie al aceluiași 1910, praznicul Sf. Matei, protectorul autorului?, trecînd prin ( într-o notă) semnificația zilei de 16 iunie, din Ulysses, rămasă incertă ( ea fiind, probabil, o "sărbătoare privată a lui Joyce și
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
Și cum, tocmai în momentul acela, o femeie în vîrstă, sărăcăcios îmbrăcată, ca o cumătră de la noi din Balta Albă și ținînd în mînă un carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o Pena Corcodușa locală; ori vreo sectantă. Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se dusese la femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Pirgu își arată declasarea preferînd vinului bun cîte o poșircă infamă, acră și trezită, de prin cîrciumi periferice. Cînd Povestitorul întîrzie puțin, îi găsește pe amici la a doua - a treia țuică. Memorabila vorbă "Crai de Curtea-veche" îi iese Penei Corcodușa tot într-un acces etilic care o preface într-o "fiară", cu limbaj ce-l stupefiază și pe Pirgu. În schimb, la Preda, la beție, un personaj din secta "streliților" aude voci. Bere bea Vitoria Lipan, dar la Hanu Ancuței
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în ființa căruia se răsfrîngeau întrunite strălucirile a două
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
celălaltul iar cinci și cu cinci fac o mie de sfinți așezați goi de gardă lîngă stăpîna peștilor trăitoare în marile lacuri ale bucureșcilor iubiți din fiu în fiu din fiică în fiică din pirgu în pirgu și din pena corcodușa în bunicul și bunica scurt pe doi toamnele care se vor prăvăli peste noi nu vor mai fi de soi vor fi de beznă și noroi vor fi de gripă și pelagră de ploaie sărată și de ploaie acră scurt
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
ruinele visate fagii lungiți sub picioare sub foiala târgoveților zidării venețiene și turnuri turcești printre palate altoite mărgele pe lună capul plânge în Bosfor în dealul Mitropoliei vinul sfințit pe cai domnești crai de curte veche după paravane de Pene Corcodușe și Dinu Păturici portretul din cuie paie și coji de ouă: blestemul IV. în țările de sus în țările de jos în mațele turbanelor: țepele purpurii în foalele lentilei: vătafi bulbucați în burta de cimpoi: viclenia și trădarea Domnul surprins
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul de gheață al morții Consolarea Formelor...
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
Ce frumos cap avea totuși.” Se non e vero, e ben trovato. Ineditul documentar al acestor analogii e remarcabil și nu-l pot rezuma în spațiul unei cronici. Nu la fel de bine se descurcă Radu Cernătescu când în cauză sunt Pena Corcodușa (asemănată cam din condei cu amanta lui Alexandru Bogdan-Pitești) sau Poponel (îndărătul căruia, aproape arbitrar, e plasat cronicarul monden Claymoor, alias Mișu Văcărescu.). Elanul detectivistic îl împiedică însă să-și amintească cu ce evlavie decentă e invocat acesta din urmă
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
le-au revărsat asupra instituției monarhice. A doua analogie am pomenit-o deja: istoria unei țări cere o plastie mnezică tot atît de migăloasă ca șirul actelor de chirurgie plastică. A treia analogie privește „moșmoanele“, fructe mici de mărimea unor corcodușe, cărora uzul limbii le-a conferit aura malefică a vrăjilor și superstițiilor, de unde și expresia: „să nu umbli cu moșmoane“. Pentru Doina Uricariu, intelectualii români se bănuiesc reciproc de umblatul cu moșmoane, republicanii fiind încredințați că monarhiștii se află sub
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
egală măsură, Andrei Pleșu vine însă și din lumea "Crailor" mateini. E de-ajuns să asculți cele patru CD-uri ce conțin textul pentru a-ți da seama cât de dinamice sunt vasele comunicante care-l leagă de lumea Penei Corcodușa, a "adevăraților Arnoteni" și-a păcatelor scufundate în hăuri de crepuscul balcanic. Partitura lui Pirgu, interpretată în mii de nuanțe de levanto-exhibiționism, arată în ce măsură personalitatea lui Andrei Pleșu e capabilă să naveteze grațios-amenințător între sferele de neatins ale angelismului și
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
blestem devenit imposibil: mînca-i-ai coada! Trebuie să regretăm că cele mai cumplite injurii și blesteme ale literaturii noastre ne rămîn necunoscute. Exact prin arta prozatorului - Mateiu Caragiale - de a le descrie fără să le numească. Le rostește, la beție, Pena Corcodușa. Ce va fi spus ea încît să-l lase pe Pirgu însuși cu gura căscată nu vom afla și probabil nu-și imagina nici măcar autorul. Pirgu îl face pe Pașadia nebun, iar acesta replică prin bufon abject. Cam atît, sîntem
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Niculae Moromete o va face, intrînd în partidul comunist. Frații se înjură între ei fără reținere (boule, plăvane, tîmpito, țestosule). Un blestem inedit e adresat lui Niculae de soră-sa: stare-ai bumben. Ilie însuși e siderat, precum Pirgu de Corcodușa, de expresia care îi este tradusă: să fie bolnav și să stea cu dosul în sus. Marin Preda are și un fragment, în Viața ca o pradă, unde teoretizează asupra diferențelor de înjurături între regiunile istorice. Călca-te-ar vaca
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Al. Graur - că ar trebui ca pluralele cireși, căpșuni să fie rezervate substantivelor masculine cireș, căpșun, care denumesc planta, iar pluralul în -e (feminin) să desemneze exclusiv fructul. De fapt, o asemenea diferențiere există în mai multe cazuri (pruni - prune, corcodușă - corcodușe), dar nu în toate: piersici și nuci (unde consoana din final a favorizat trecerea la i ) sînt formele de plural masculin (de la piersic, nuc), omonime cu pluralul feminin (de la piersică, nucă). În limbă se găsesc mai întotdeauna atît argumente
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
Graur - că ar trebui ca pluralele cireși, căpșuni să fie rezervate substantivelor masculine cireș, căpșun, care denumesc planta, iar pluralul în -e (feminin) să desemneze exclusiv fructul. De fapt, o asemenea diferențiere există în mai multe cazuri (pruni - prune, corcodușă - corcodușe), dar nu în toate: piersici și nuci (unde consoana din final a favorizat trecerea la i ) sînt formele de plural masculin (de la piersic, nuc), omonime cu pluralul feminin (de la piersică, nucă). În limbă se găsesc mai întotdeauna atît argumente, cît
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
Pantazi -, alegerile din 1911 soldate cu căderea conservator democraților lui Take Ionescu, războiul balcanic aflat la orizont, anumite personaje atestate documentar precum Pena, teozoafa Papura Jilava alias Bucura Dumbravă alias Fany Seculici...) e dublată de cea bibliografică." (pag. 86) Pena Corcodușa, atestată? Fie, dar s-o știm și noi! Probabil că Paul Cernat se bazează pe ipoteza lansată de Mircea Anghelescu în Textul și realitatea. Numai că acolo, prudența onestă a cercetătorului care descoperă o Pena într-o scrisoare a lui
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
exclus ca autorul Modernismului retro să fi dus prea departe teza unui eseu al meu, de curând apărut în revista sibiană "Transilvania". Stabileam în paginile lui o legătură destul de relevantă în plan psihologic între frumoasa Hortense Paciuris și planturoasa Pena Corcodușa. Legătură, nu autentificare! Dacă e așa, lucrul mă măgulește. Dar, o dată în plus, nu mă convinge.) Apropiindu-mă de finalul cronicii, îmi mai rămân două vorbe de spus despre stilul lui Paul Cernat. De obicei neutru, arid, fără răsuciri memorabile
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
frontieră, stigmatul căreia-l purtam, în buletin, în chipul unui triunghi roșu, - semnul că, dacă poposeai în Severin, urma ca,-n 4 ore, să dai de știre la Miliție. L. N.: Orașele dunărene au mitologia femeilor frumoase. Cu ochii Penei Corcodușa. Ș.F.: „Lătură de pește”, vorba lui Mateiu. Craii... a fost prima carte care, citită într-o noapte,-n cvasitransă, m-a făcut să nu mă duc la școală, a doua zi, căci voi fi fost sedus (pe totdeauna). Nu știu cum
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
ei, într-o după-amiază erau cu toții în gradina din spatele casei: mătușa L. avea lecție cu una din multele lor fine de la țară, unchiul Gh. trebăluia undeva, ba în casă, ba afară, iar ea citea în șezlong, cu o farfurie cu corcodușe în poală. O atmosferă mai pașnică nici că se putea. Dinspre poartă s-a auzit lătratul furios al câinelui, însoțit de zgomotul lanțului, care se freca în mișcare de sârma de care era fixat. Se gândise că niște copii din
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]