2,716 matches
-
ferestre o să ne cadă nouă în cap dacă nu se potolesc. Dacă nu-i trage cineva înăuntru, o să fie luați la țintă ca niște rațe. În primele rînduri agitația e tot mai mare, studenții noștri tocmai au început să bruscheze cordoanele, barajul, pentu că despre asta e vorba aici, asta e marea miză, să-i facem să se dea la o parte, să le ocupăm pozițiile, să luăm noi locul milițienilor, scutierilor și armatei. N-a mai rămas nimic din tridentul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Roja zîmbind pe sub mustață, dacă ai impresia că printre nenorociții ăia s-a aflat vreun revoluționar adevărat, să mi dai numele lui ca să-l găsesc și să-l pup în cur. În condițiile în care eram păziți de un cordon de derbedei, ca Sena și toți ceilalți care aveau la piept stații de emisie-recepție să poată comunica nestingheriți cu centrul. Dacă spuneți că n-au fost revoluționari adevărați pe Baricadă, înseamnă că Dendé, Gulie și Tîrnăcop au avut și ei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus Maria. Așa vroiau să o cheme. Antoniu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat după ce am tras o gură de aer rece și înecăcios de afară. Am privit pe fereastră. Mult sub nivelul meu, Lowndes Square dormita în ceața felinarelor prin care se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ah, acum îmi dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acolo. — N-ai regretat niciodată? Dora Își aprinse țigara pe care o pusese deoparte, apoi Începu să studieze Întunericul de afară. Trecu mult timp până să se Întoarcă spre mine și să-mi explice că fusese băiat. După ce au tăiat cordonul ombilical, l-au ridicat. Țipa, țipa, În continuu. Am crezut că nu se mai oprește! Dar până la urmă s-a oprit - brusc, de Îndată ce i-am arătat animalul de jucărie din lemn și-a pe care i-l cumpărasem. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul aplecat peste un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
film american, cu o față albă, curată, o gură conturată de un ruj sidefat, cu buza de jos puțin răsfrîntă, de forma unei petale; cizme negre, o blană gri, tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
supărat. Am glumit. Știi doar că ești teribil. Un teribil obosit. Las' că dă el Dumnezeu să intri pe mîna unuia care-o să te facă ferfeniță, că prea o faci pe... Pe? întreabă sec Paula ridicată în picioare, strîngîndu-și cordonul capotului. N-ai impresia că mă jignești? N-ai impresia că împingem gluma unde nu trebuie? Cîndva îți făcea plăcere să fii provocat. Cîndva nu dădeai nas tuturor puștanilor. Cîndva, chiar dacă aceleași erau relațiile între noi, n-aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Adu-mi-l aici, te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-o mînă telefonul, iar cu cealaltă vîntură cordonul. Se apleacă lîngă perete, aproape de tatăl ei, bagă cordonul în priză, întinde aparatul lui Săteanu, apoi iese, murmurînd un "mă iertați c-am venit așa, dar tocmai probam..." Da, vă rog! spune Săteanu în receptor. A, sărut mîinile! Ce s-a-ntîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-o mînă telefonul, iar cu cealaltă vîntură cordonul. Se apleacă lîngă perete, aproape de tatăl ei, bagă cordonul în priză, întinde aparatul lui Săteanu, apoi iese, murmurînd un "mă iertați c-am venit așa, dar tocmai probam..." Da, vă rog! spune Săteanu în receptor. A, sărut mîinile! Ce s-a-ntîmplat? Sînt cu un prieten la o cafea... Da, spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndului că a doua zi, la unsprezece, am fost așteptat. Banii... Banii s-au dus. Ba m-am ales cu Istoria... lui Călinescu, să mă umilesc uneori că-s un nimic în ale criticii. Deși, cîndva gîndeam... Păcat de nodul cordonului care a rămas nedesfăcut, nod pe care l-aș fi tăiat, precum Alexandru Macedon, dacă ea s-ar fi dovedit o sadică, deși nu cred că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o pe doamna Muraru să moară? Maria se retrage un pas, cîntărindu-l îndelung cu privirea: Știi cum arată soția lui Muraru? Nu știi, mi-ai spus ieri. E... era blondă, înaltă, frumoasă, într-o haină de blană, tunsă scurt, cu cordon negru, lat..., cumpărase o revistă la ieșirea din lift... Doamne, femeia de la hotel! tresare Mihai. Da, Mihai. Pentru una ca asta voia să mă lase Theo. Deși știa că, imediat ce deschide acțiune de divorț, nu mai rămîne prim-vice. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care Ribbentrop negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de frumusețe: câștigătoarea trebuie să fie înaltă, cu pielea bronzată, ochii mari cu gene lungi, nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători, luptele sunt un mare eveniment. Băieții, cu o eșarfă albastră-albă pe umeri, purtând un cordon colorat la brâu și o pălărie din bambus cu ciucure roșu pe cap, se adună să stabilească cine este cel mai bun la luptă. În timpul sărbătorii au fost adoptate și alte manifestări pe lângă cele tradiționale, ca de exemplu luptele cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din zare. Alții, bătrâni, femei muncite, copii sărmani, înghesuiți unii în ceilalți, sunt ținuți deoparte cu ajutorul unor garduri din țevi metalice și cordoane de sepepiști, ca la demonstrațiile de protest. Mă simt complet idiot circulând pe lângă ei cu ecusonul meu de zonă zero. Oamenii aceștia, și nu „ecusonații” sunt cei care i-ar fi privit pe Teoctist și pe Daniel ca pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
faci treaba asta În fiecare dimineață! — Fără dispoziție nu fac nimic. — Spune-i domnului Johns c-aș dori să-l văd. — Bine, domnule. Johns, Însă, nu veni, iar Digby avea impresia că În jurul camerei sale fusese creat un fel de cordon sanitar. Așteptă Încă o jumătate de ceas, fără să facă nimic, apoi se dădu jos din pat și merse spre raftul de cărți. Cărțile, Însă, nu promiteau cine știe ce distracție - Îndeosebi Înțelepciunea dogmatică a unor Învățați bătrîni: Crezul meu de Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului Forester. Și cum Închidea fiecare ușă În urma lui, Digby avea senzația că-și taie orice posibilitate de retragere. Atent la orice zgomot, Își auzea inima bătînd cu putere În coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]