59,281 matches
-
care intervin în fiecare etapă a procesului efectiv de comunicare din cadrul operei. În continuare propun un model de tip emițător-receptor pentru ilustrarea mecanismului de funcționare al teatrului liric. Pe parcursul procesului de comunicare (figura 1), se delimitează șapte etape cărora le corespund versiunile operei (V1-V6) cu grade tot mai mari de determinare a variabilelor. Acesta începe atunci când emițătorii (compozitorul și libretistul) prelucrează anumite elemente din realitate formând prima versiune a operei (V1). Pentru a putea fi transmisă prin canalul reprezentat de partitură
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
2, segmentul E cuprinde răspunsurile care se referă la ideile stabile din partitură; segmentul T este format din răspunsurile care au rezultat în urma receptării soluțiilor la variabile care au fost propuse de către transmițători, iar segmentul R indică procentul răspunsurilor care corespund soluțiilor intuite de către receptori pentru anumite variabile. Inevitabil, anumite variabile au rămas nedeterminate și au fost trecute în grafic ca pierderi. Graficul arată că variabilele determinate de către punerea în scenă sau de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
oupata de armată română asemănător cu cel al evreilor sau poate și mai lugubru! După terminarea Institutului Teologic Reformat , s-a aranjat să fie reformat și de armată! Nu ne spune cu ce parte a trupului sau al spiritului nu corespundea serviciului militar și nici dacă God, sau altcineva mai mic în rang, l-a scutit de armată. Trece direct la stagiatura pastor pe care o face la Brașov, unde face cunoștiință, zice pentru prima dată, cu securitatea, ce era supărată
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
fi cucerită de același spirit, de același ideal: a da artei un sens filozofic și un sprijin științific, imaginației inovatoare, un suport tradițional. Complexitatea ritmică și frazeologică demonstrabilă în exemplul muzical pe care l-am analizat puțin, în cîteva rînduri, corespunde unei egale complexități lăuntrice, adică sufletești și spirituale. Ea nu se poate găsi decît poate într-o fază foarte redusă în dansurile de dinaintea pronunțării tendinții „suitei” de a evolua în „sonată”; și e ușor de înțeles dedce: În ele, aproape
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
cărții In Canticum canticorum, Sfântul Grigorie ia în discuție relația sa cu celelalte scrieri biblice atribuite lui Solomon (Proverbele, Ecclesiastul) Și am putea observa Și diferența față de perspectiva lui Origen. Fiecare carte exprimă o etapă a procesului de desăvârșire, fiecăreia corespunzându-i o formă a acestui avânt, care determină dezvoltarea capacității sufletului de participare la bunurile dumnezeiești<footnote Această împărțire a diverselor etape ale vieții spirituale nu este singura la Sf. Grigorie; foarte apropiată de viziunea asupra cărților lui Solomon este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
cele mai arzătoare se numește ἔρως. Este un fel intensificat de dragoste aprinsă de către dorința interioară de a-L vedea pe Dumnezeu, mereu nesatisfăcută, mereu însetată, mereu implorând pe Dumnezeu să-i fie dăruit mai mult. Dar această dragoste desăvârșită corespunde unei stări de connaturalitate, fără de care nu poate exista: căci această dragoste nu se poate realiza decât între subiecți egali, ceea ce presupune ca sufletul să fie deja transformat în Dumnezeu, îndumnezeit<footnote J. Daniélou, op. cit., p. 207-208; Părintele profesor Dumitru
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
footnote> și Florin Bucescu<footnote Bucescu, Florin - Cântarea psaltică în manuscrisele moldovenești din sec. al XIX-lea, Ghidul manuscriselor psaltice - Moldova, sec, XIX, vol. I și II, Iași, Editura Artes, 2009; footnote>, ultimii doi propunând sinonimul aproximativ - psaltic - ce nu corespunde realității muzicale propriu-zise, ci doar semiografiei. Ulterior numărul celor care au depășit aceste granițe ale reformei hrisantice s-a înmulțit, pentru a putea susține teze de doctorat ale căror subiecte țineau seama de o anumită zonare a fondurilor, sau de
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
este legată de botez; aceasta rezumă credința și Învățătura comunității În care este mărturisită. Tertulian (De praescript. <footnote L. Goppelt, L’età apostolica e subapostolica, Brescia 1986, pp. 173-174. footnote>) oferă o schemă detaliată pentru aceasta, ordinea și conținutul său corespunzând simbolului roman din veacul IV, În fapt fiind schema Învățăturii ce li se dădea catecumenilor. Aceasta este denumită În diferite feluri: regulă a adevărului, regulă a credinței, regulă a pioșeniei etc. Prin urmare avem două tipuri de profesiune de credință
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
El nu poate fi creatorul răului, al păcatului, căci El nu voiește răul, fiind bunătatea absolută, Binele suprem, pe care îl exprimă prin interdependența față de orice lucru ce se cheamă ispită și prin voința Sa de a face numai ceea ce corespunde ființei Lui. În dese rânduri, păcătosul încearcă să se desculpe și să arunce vina păcatului pe ceilalți sau chiar pe diavol, neștiind că aceasta este tot o uneltire vicleană a Satanei care „dorește foarte ca noi să aruncăm asupra lui
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
nuanțabile vocal, din perspectiva unei percepții sensibile (psiho-afective). Astfel, în genericul fenomenului de substanță sufletească (articulat printr- un fapt imaginar-intuitiv și de limbaj artistic), DMz se circumscrie valoric unei expresii de cânt, inspirabilă prin ascultare contemplativă ca stare creatoare, ceea ce corespunde spiritual unei verbalizări de reflecție critică, pornind de la datul simbolic al unei imagini de sens către un înțeles tematic. Din această ultimă perspectivă DMz poate fi integrat unui fapt ideatic. Pe plan instrumental, valorizarea DMz constă în execuția unui proiect
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi nuanțat muzical cu un anume contur/figură melodică. Melodicitatea sau melosul denumește așadar aspectul general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca fond (modosonie). Pe analogia (intuitivă) suflet - muzică, diferitele melo-modosonii corespund unui fel sau altul de trăire sau emoție sufletească. Termenul de vocal/vocalizare indică un mod subiectiv al caracterului de fapt artistic, ca atribut specific persoanei-anume. Un melos vocal este un melos personal în cheie vocală. Pe relația cu sunetul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret continuitatea sonoră, pe un aspect sau altul. De exemplu, o piesă pentru pian se derulează cert în câmpul continuității timbrale a respectivului instrument. Adesea, diferitele moduri de instrumentare muzicală, în aspectele de: articulare instrumentală (staccato, legato); dinamică (p, f
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
o nuanță de omosonie; c) dacă înfățișările Vf sunt diferite absolut sau (doar) ritmic, se relevă nuanța de polisonie; d) dacă înfățișările Vf alternează între unisonie și polisonie, comportă o nuanță de eterosonie. Toate cele patru nuanțe definite mai sus corespund generic categoriei de polifonie, care se definește ca atare - mai multe voci (vocale și/sau instrumentale) ori înfățișări formale - exclusiv în registrul plurivocal. Datorită univocității termenilor nu am mai adăugat explicit prefixul pluri. Observăm că în raport cu registrul masei Vf am
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sau mai multe variațiuni ale ei. O Vf cu orizontul interior nuanțat în tipul de monodie acompaniată comportă simultan două aspecte, în același cadru de structură sintaxică. Însă, dacă termenul de monodie indică o categorie sintaxică, cel de acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea a ceva, de regulă a unui cântec<footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil (reperabil) ca/prin melodie, ritm și expresivitate sau sens
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
perspectivei de abordare a operei sale, între (totdeauna) nimic și (totuși mereu alt)ceva. Identificăm deci autorul-în-fapt prin/cu temporalitatea actului său. Toate aspectele relaționale menționate le-am clasificat în parcursul a opt stadii, ordonate convențional (ceea ce, în tabloul 1, corespunde încolonării rândurilor), pe criteriul unei scalări intuitive (între două stări extreme, inconturnabile), referite însă și propriei experiențe de autor. Numerotarea (cu cifre arabe) am făcut-o începând cu zero, atât în tabloul 1 cât și pentru capitolele din text. Literar
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
OS se extinde ca un mănunchi cuantic. Liberă de substanțialitatea TA, ea se propagă instantaneu-indefinit, ca pretutindeni neunde/oriunde și necând/oricând. Mai mult chiar, propagarea nu are un moment limită, de început și/sau de sfârșit, dar nici nu corespunde unei stări de acum, neavând un impuls (accent) de referință. Astfel, TA este innominal ca moment, indeterminabil ca loc ori inimaginabil ca profil și acardinal ca orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată sintactic prin conceptul de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
urmă a) unei treceri virtuale. Mentalul vizionar se comportă ludic (spontan) și inocent (liber de responsabilitatea proprie conștiinței, aducător-dătătoare de sens). Din perspectivă rațională, imaginea viziunii pare ca o rețea împrăștiată (fără noduri și sens), ceea ce, pe plan emoțional, ar corespunde unui fior indefinit și totuși inspirant (înfiorător). Oricum, caracterul ludic-aleatoriu și atemporalitatea prin instantaneitate rămân proprii acestui stadiu. În relația cu OS, conștiința se simte menită să iasă din staticitatea de ne-sine (principiu pasiv), spre a se putea afla
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
prin instantaneitate rămân proprii acestui stadiu. În relația cu OS, conștiința se simte menită să iasă din staticitatea de ne-sine (principiu pasiv), spre a se putea afla ca timp în extensie sau devenire. În cele din urmă, rostul viziunii corespunde tocmai acestui îndemn-ademenire, de a trece din inconștient în conștient (ignoranță → cunoaștere), din inerție în fapt (nesine → sine), din oricum ca nicicum într-un cum anume, din relativ în absolut, din primitor în dăruitor. 1. Timp evenimențial (impresiv) = corespunde TA
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
viziunii corespunde tocmai acestui îndemn-ademenire, de a trece din inconștient în conștient (ignoranță → cunoaștere), din inerție în fapt (nesine → sine), din oricum ca nicicum într-un cum anume, din relativ în absolut, din primitor în dăruitor. 1. Timp evenimențial (impresiv) = corespunde TA în plinătatea forței sale. Astfel, el atrage OS prinzând-o la margine și, totodată, incubându-se ei. Această ermetică poziționare a TA în OS, îi anulează farmecul oricărei extensii spațiale sau respirații temporale. Conform acestei percepții, OS se identifică cu
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
aici, calitatea de doar-acuma TA, lipsit de înainte și după, relativ unei OS unicrone, incomparabilă cu orice (altceva din unicitatea propriului moment) și, prin urmare, nereperabile valoric (ireferențiale), ca fiind una cu sine (monadică). Pe plan formal, durabilitatea OS corespunde stării de-o clipă, pe coordonata unei simultaneități tip cluster negru, ca pluralitate compactă, inevaluabilă, fără reverberație, precum un zgomot surd. În acest stadiu, OS apare ca materialitate incidentă, fenomenală și unică. Ca atare, este reperabilă sensibil prin prisma senzațiilor
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ca imagine (înregistrare, amintire), asemenea exponatelor dintr-un muzeu. În acest caz însă, devine imposibilă receptarea sub impresia de eveniment, căci momentul producerii/manifestării actului sonor este deja petrecut, față de cel în care este receptat. Pe plan estetic, evenimențialitatea OS corespunde unui conglomerat sonor brut, extrem de dens, conceptibil prin noțiunea de clastrosonie. Considerăm că materialitatea sonoră este determinabilă pe două coordonate: timbralitatea (conformația spectrală), ca materialitate grosieră, reperabilă global; înălțimea (frecvența), ca materialitate subtilă, reperabilă punctual. Clastrosonia indică un conglomerat de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
fi parțial conservată și, prin aceasta, livrabilă unei abordări instrumentale (adică și alta decât aceea a autorului, din momentul unic al actului său). Timpul metric poate fi elaborat componistic, anterior proiectării OS în cadrul lui, sau ulterior datului ei compact, ceea ce corespunde perspectivei interpretative de factură analitică (decompozițională). Metrizarea OS ne-o putem imagina ca pe o atârnarea masei sonore într-o plasă. Greutatea ei nu doar o orientează către adâncimea TA, dar face să scape prin ochiurile plasei toate acele “resturi
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
este mai complex cu atât OS va pierde mai puțin din totalitatea sa. Pe cât metro-timpul este mai constant pe atât OS se menține în monotonie. footnote> ). În cele din urmă, strict din perspectivă metrică, OS va avea atâta sonoritate câtă corespunde formei texturale a plasei. Mai precis, exclusiv mărimii efective a nodurilor (punctelor de articulare/delimitare), căci liniile din a căror intersecție se localizează punctele, comensurează doar conținutul, tocmai absorbit în latura atractoare a timpului (neavând, deci, nici o relevanță metrică). În raport cu
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
loc (de aici-acum). Repetarea lor stratifică adâncimea (în plan vertical, a) aceluiași moment (unic), sub aspectul uniformității sale. Se constituie astfel instrumentul pulsației de adâncime. Rostul acestuia constă în posibilitatea inerțierii/susținerii în durata reală a unui moment măsurat, ceea ce corespunde aspectului de conservare a energiei de instrumentalizare. Este o funcție proprie acompaniamentului, a cărui pulsație de adâncime constituie latura sa tehnică, de armătură temporală. Pulsația este de fapt un șir monoton-static de margini punctuale sau limite elementare, exprimabile ca unități
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un plan orizontal, de suprafață. Deocamdată: elementul, unitatea și/sau formula, stratificarea (rimarea) și/sau ponderea sunt reperele de descriere și cuantificare a volumului de pulsație, ca metrosonie. În fapt, prin metrosonie, OS se aude doar acolo și atât cât corespunde acelor puncte (noduri ale plasei) de articulare metrică. Numai acest lăsat are o sonoritate metrizată temporal, fiind deci redabil de la nivelul oricărui strat (unități de pulsație). Din acest motiv, prin împlăsarea metrică se procedează și la o ajustare (reglare, nivelare
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]