280 matches
-
descentralizării propus de vicepremierul Liviu Dragnea. El consideră că în urma acestui proces directorii instituțiilor care vor trece în subordinea administrației locale vor fi mult mai aproape de oameni, ceea ce va duce la un sistem "mult mai funcțional și care poate fi corijat". "Descentralizarea cred că este extraordinar de bună. Directorii instituțiilor din subordinea primăriei sau ai regiilor (...), când populația apreciază că este ceva în neregulă, voi ziariștii imediat săriți, îl chemăm pe director aici, este în fața Consiliului Local, dă explicații. În momentul
Mazăre laudă descentralizarea lui Dragnea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35012_a_36337]
-
sesizăm noi, constatăm, oricând poți să-l chemi și el răspunde în fața consiliului local, nu mai poate să se ascundă. Este mult mai aproape de oameni. Și tot ce este mult mai aproape de oameni este mult mai funcțional și poate fi corijat", a spus, miercuri, Radu Mazăre, la finalul unei ședințe a Consiliului Local Municipal.
Mazăre laudă descentralizarea lui Dragnea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35012_a_36337]
-
voi sub ursa bleagă/ ca un contabil vizitat de-o stea/ ce-i trebuie norvegului norveagă/ și lupului ce-i trebuie cățea”, scria Dinescu într-un poem din Rimbaud negustorul (1985). Pentru ca, în acest Femeile din secolul trecut să se corijeze neinspirat: „de n-o să poți vin eu să ți-l culeg/ din golfulețul dalb și chiar pe bune/ o să-mi înfig harponul de norveg/ în chitul cufundat în goliciune.” (p. 33) Încă un neajuns: tentația libretului. (Probabil încurajată de buna
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
recâștigă dreptul sacru al tigrului sfâșiind căprioara... Speranța în viața de apoi, ca și într-o lume dreaptă, pașnică, s-a dus. Încheieturile moralei au slăbit. Înțelepciunea devine un mod de a scuza, de a explica și, eventual, de a corija existența... Până și apetitul sexual, osândit de creștini, exaltat de păgâni, crește... Au fost și sunt bătrâni, ca Victor Hugo, al căror potențial viril atinge culmi comice... La cărturari, îndeosebi, mult mai puțin la țărani și la oamenii simpli, se
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
sau altul, care rămîne de identificat, lumea reală. Există discipline, precum economia, istoria, științele politice, psihologia, care trebuie situate într-un context social și politic imediat, fie pentru că misia lor este de a-l analiza, ori de-al anticipa, recupera, corija etc. În clipa în care studiile literare își arogă dreptul, sau fie și putința de a-și lăsa amprenta asupra realității, ele deviază din matca lor disciplinară și sînt înglobate în alte domenii. Suprema erezie a noului istorism sau a
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
ceasul morții să-i conving: nu scriu jurnal intim"; N-are rost s-o fac pe niznaiul". Dar n-are rost s-o mai lungim. Să consemnam doar tactică autorului de-a câștiga, prin rostirea debutonată, o simpatie care să corijeze "acreala" corecțiunilor aplicate lui Cioran și nu numai. Pe scurt: deși al ține mereu an șah pe Cioran, dl Livius Ciocârlie nu izbutește niciodată a ajunge la sah-mat. Jocul d-sale e strălucitor, subtil și...instructiv, necesar vieții postume, celei
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
socială general acceptată". Potrivit unui comunicat remis Ziare.com, prevenirea actelor violente și antisociale, se poate face prin educație și consiliere, "prin conlucrarea între școală, părinți si elevi". Comunicatul adaugă faptul că doar o relație bună în structura școală-părinți-elevi poate corija atitudinea elevilor. "Sistemul de educație, prin instituțiile și reprezentanții săi, este chemat să propună și să identifice direcții constructive pentru beneficiarii acestuia, elevii", se mai transmite în comunicatul Ministerului Educației.
Ce a decis Ministerul Educației cu privire la școlile de corecție by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80187_a_81512]
-
nu e decît o manevră a "inteligenței", a "gîndirii", a "subtilităților", a "livrescului", care, ajunse la suprasaturație, se revoltă părelnic împotriva propriei naturi. Ele nu sînt expulzate, ci doar amendate, puse în situația de-a se purifica, de a-și corija orbita. În fond, N. Steinhardt țintește o "reumanizare" a criticii. În perspectiva sa, înțelegerea poeziei implică "o stare de bunăvoință din partea receptorului, de ospitalitate, de mărinimie și de încredere: din partea sa în aceeași măsură ca din partea poetului". Textul se lasă
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
acesta trimitea la fabula cu musca la arat. Și, dacă e totuși să le dau un sfat tinerilor critici, este să rămână calmi în fața izbucnirilor de mânie a căror țintă sunt din când în când. Exprimă o mentalitate greu de corijat, pentru că e transmisă prin generații. Deci să rămână calmi tinerii critici și să aștepte domolirea de la sine a furtunii. - Ați polemizat cândva cu regretatul Laurențiu Ulici, care afirmase că, dacă nu-si va revizui metodele si instrumentele de lucru, critica
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
unei prospețimi inaugurale: „n-ai învățat suflet al meu să te bucuri pentru mieii/ din casa lîngă care te-ai strîns în ierni friguroase/ pentru drumurile străbătute desculț spre dimineți/ cu soare îngropat în struguri” (De îndărătnicie). Regretul îndepărtării e corijat de promisiuni așijderea în materie campestră ori silvatică: „s-a stins pe lume ultima făclie/ mă-ntorc la tine mamă/ cum se întoarce firul de iarbă-n/ rădăcini” (Reîntoarcerea). Explicabil, satul apare marcat de o stare critică. Ea e indusă
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
artă" -, Ion Bogdan Lefter pledează pentru "voința de subiectivitate" a criticului. Acesta s-ar cuveni să-și extindă aria de manifestare apelînd la moduri "necanonice" în sistemul retoric al profesiei sale, capabile a-i asigura o prezență personală, care să corijeze codurile transpersonale ale studiului de istorie literară, protocolul comparatist ori "tehnicismele" teoretizării în exces. Eventual prin intermediul scriiturii de tip jurnal, ce-și asumă confesiunea, precum și elemente de narațiune (în completare, ne întrebăm dacă și "critica de întîmpinare", înțeleasă în acest
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
acest punct de vedere un fel de ascetism liric în care culoarea vie (...) dispare în favoarea semnificațiilor. Aceasta (...) nu trebuie s-o atribuim unei lirici (...) cu care avea de luptat poetul, cât unei inclinații native spre reflecție" - poate fi completat și corijat după numărul menționat din revista "Gândirea", an II, 1993, nr. 3, p. 3, astfel: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un fel ascetism liric în care culoarea vie a lucrurilor dispare în favoarea semnificației lor. Această ariditate formală nu
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
prezent în sală. De altfel, n-am avut știință, nici atunci, nici mai târziu, despre o asemenea dezbatere. Am aflat de ea abia zilele trecute, din Portrete fără ramă. Rostul acestor precizări de subsol nu e decât cel de a corija o informație eronată. Țin să fiu corect înțeles: nu m-a deranjat și nu m-a bucurat citarea mea aici. Atâta doar că ea nu corespunde realității.
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
ce se respectă printr-un soi de cavalerism liric nu reprezintă decît un echilibru fragil. Căci realul izgonit, trăirea ca atare, din afara cadrei scriptice, așteaptă să-și ia revanșa, să se întoarcă protejate de acea imprescriptibilă lege a compensației ce corijează excesele. Suprarealismul a intuit acest proces de flux-reflux al lirismului sedus de mirajul purist, propunînd un punct de atracție (point de mire), după spusa lui Breton, conținută în cel de-al doilea manifest, în care, contrariile cooperînd, termenii de real
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
spre o decență burgheză, spre respectarea tiparelor convenite ceea ce l-a determinat pe un comentator să-i aplice epitetul de "maiorescian". Să trecem în revistă cîteva din aceste trăsături ce poartă o încărcătură a ethosului, menită parcă a restrînge, a corija, a "scuza" flamboaianta aderență a autorului Răscoalei la crizele unor elementarități ce-și ies din matcă, de facto un substrat al demoniei pe care se străduiește a o disimula. Mai întîi "discreția". Grija de-a nu-și face publice chestiunile
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
altereze, în transliterarea latină, textul chirilic original al epopeii. Eugen Pavel, cu o migală care merită semnalată și apreciată cum se cuvine, a reluat lectura, vers cu vers, a manuscrisului versiunii B, aflat în Biblioteca Academiei Române, și a îndreptat versurile „corijate” de Florea Fugariu. De asemenea, a corectat și erorile de lecțiune și transcriere ale edițiilor anterioare, oferindu-ne un text curat și fidel, pe cât este omenește posibil, față de manuscrisul rămas de la autor. O epopee al cărei model poetic - căutat multă
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
destrăbălării civice" la care am asistat și continuăm a asista! Dar dacă nu ne mai putem întoarce în trecut, dacă nu mai putem face ceea ce nu s-a făcut la momentul potrivit, în nu mai mică măsură sîntem datori a corija mentalitatea defetistă, refuzînd bunăoară o insidioasă preconcepție (amuzant așezată la antipodul ideologiei comuniste), care a devenit, intempestiv, o emblemă a postideologiei, și anume "puritatea" esteticului. Adică, vezi Doamne, "abaterea" esteticului de la anomaliile socio-politice care au produs propriile sale anomalii oportuniste
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
din partea dreaptă a desenului." (pag. 31) Dacă în prima povestire domnul misterios rămâne într-o umbră a propriei ficțiuni, în cea de-a treia, însă, el atrage întreaga realitate în ițele sale onomastice. Substituie tot ce e de substituit și corijează toate titlurile de proprietate care trezesc suspiciuni. Puse cap la cap, Revanșa și Saliera nu s-ar respinge, de fapt, ca polii, tocmai secționați, ai unui magnet. Scenariul celei dintâi e cu bună știință realist în timp ce consistența celei de-a
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
să-și întindă substanțial rujul de un roșu avid de recunoaștere. Ne-o putem imagina în fața oglinzii lăcrimând și trăgând un strat de ruj gros, mai lăcrimând puțin și frecându-și buzele să se întindă rujul, lăcrimând din nou și corijând un rest ieșit indisciplinat în afara conturului buzelor și toate acestea ieșindu-i minunat căci și durerea trebuie să aibă eleganța ei chiar și când doamna ratează de puțin tramvaiul alergând pe tocuri pierdută însingurat în mulțimea indiferentă a metropolei. Se
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
și oriunde: în recreații, în clasă, pe stradă. În lupta lui pentru purificarea limbii române, în cancelaria dascălilor n-a reușit mare lucru. Numai un singur cuvînt a fost introdus definitiv. Toți spun complet, și, de ești nou venit, te corijează disprețuitor oricare dintre profesori. Pentru restul cuvintelor luptă dl Berechet singur și poți pune rămășag că oricînd, de cîte ori pe zi vrei, poți să-l faci să exclame: "Ignorant. Nu-i așa.". Și apoi explicațiile. Pentru asta nu trebuie
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
de-valorizată, ca într-una lipsită de soare, într-o demonica beznă ce anulează omenescul. Astfel utilizat, absurdul ni se prezintă că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard, care socotea că ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
Mihai Zamfir La Philippide, monotonia tematică se corijează prin desfășurarea unei palete multicolore de mijloace stilistice, prin introducerea unei fericite dezordini lingvistice, imagistice și prozodice. Tehnica autorului pare desăvârșită încă de la primele poezii. Aur sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
umărul stîng. Nici/ În valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare ce aglutinează fiziologia, viciul, civilizația, istoria: "Am cunoscut tirania mirosului animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
de femei, și-a cîștigat prietenii temeinice - atîtea și atîtea motive operante ca pînă la urmă să nu se dea pe nimeni - și să se neurastenizeze!" Evident, nu! Deoarece nu e vorba decît de eforturi corective, de strădanii de-a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecuația romantismului.) Cum rămâne însă cu sinteza epică ? Trebuie spus că aici s-au arătat deficitari cei mai mulți dintre istoricii literaturii române. Manolescu însuși i-o impută indirect, alături de alte culpe accesorii, lui Negoițescu
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]