190 matches
-
acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre patetism, n-avea vocația ironicului; sau atunci cînd postulează, printr-un determinism teleologic simplist, că „în romanele de început nu se desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput fără o experiență ionică acută”. Mai întîi, e contestabil faptul că viziunea corintică asupra lumii s-ar defini exclusiv prin ironie - potrivit lui N. Manolescu ea implică deopotrivă elementul mitic, metafizic, simbolic, livresc ș.a.m.d, elemente cu
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
sau atunci cînd postulează, printr-un determinism teleologic simplist, că „în romanele de început nu se desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput fără o experiență ionică acută”. Mai întîi, e contestabil faptul că viziunea corintică asupra lumii s-ar defini exclusiv prin ironie - potrivit lui N. Manolescu ea implică deopotrivă elementul mitic, metafizic, simbolic, livresc ș.a.m.d, elemente cu care Eliade e mai mult decît compatibil, dar care nu fac din el, Nota Bene, un
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
asupra lumii s-ar defini exclusiv prin ironie - potrivit lui N. Manolescu ea implică deopotrivă elementul mitic, metafizic, simbolic, livresc ș.a.m.d, elemente cu care Eliade e mai mult decît compatibil, dar care nu fac din el, Nota Bene, un corintic nici pentru autorul Arcei lui Noe. Cît despre necesitatea experienței preliminare a ionicului, cazurile Urmuz-Arghezi arată, frapant, contrariul. Spațiul nu-mi permite să intru în detalii, deși tocmai detaliile fac savoarea acestui volum - un volum care ar trebui să devină
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
G. Călinescu, reconstituire istorică, operă epică populată de personaje care au existat? Roman? Roman, scrie vizibil autoarea pe pagina de gardă a cărții sale, sub titlu. Dar ce fel de roman? L-aș consulta pe Nicolae Manolescu : este ionic, doric, corintic? Este din toate câte ceva, mă gândesc că mi-ar răspunde, dar neîncadrabil cu totul niciuneia din cele trei categorii, oricât de încăpătoare. Nu e, oricum, numai roman, cu toată încredințarea autoarei că este. E reconstituire istorică, este proiecție în oniric
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
bun. E puțin trist. Se va decolora, se ve desprinde de pe un alt perete, știe că va cădea primul. SIESTA Am trecut printre ruine și prin muzee, îmi spuse prietenul meu, m-am hrănit cu resturi de coloane ionice și corintice, am descojit fresce, am gustat picturi - și acum mai simt pe limbă fire din pânzele neîntrecuților maeștri renascentiști -, mi-am potolit setea din cascade și peșteri baroce, m-am lăsat pătruns de praful entuziast și pestriț al velocilor futuriști, am
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
să precizeze că nerespectarea determinărilor nu produce neapărat o „ciulama inmanjabilă” (cum se exprimase Horia Gârbea, „maestru” într-ale bucătărelii, dacă nu știați!), teza aceasta fiind valabilă în romanul de tip realist, nu însă și în alte formule romanești, subsumabile corinticului. Neastâmpăratul Varujan Vosganian (liniștit doar în intervalul în care și-a citit textul despre „Personajele Cărții șoaptelor”) a găsit că o precondiție a romanului ar fi „să scrii despre întâmplări, teritorii ori obiceiuri mai puțin cunoscute, dar pe care tu
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
și poetice, de arborescențele grotești ale unei istorii și ale unei lumi ieșite din țâțâni. Istoria este percepută ca farsă, iar protagoniștii ei, ca niște bufoni - cum bine observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul derepopescian în categoria corinticului. ,Incertitudinea lecturii", după cum explică exegetul în același loc, se datorează imposibilității de a alege între real și simbolic. Estomparea realității se realizează prin includerea unei apreciabile și derutante doze de absurd în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
făcuse negru: intraseră În gară. Gara Grand Trunk, acum o ruină de dimensiuni monumentale, era pe atunci tentativa orașului de rivaliza cu New York-ul. Baza ei era un muzeu neoclasic gigantic, din marmură, care avea În dotare până și coloane corintice și antablamente gravate. Deasupra acestui templu se Înălța o clădire de birouri cu treisprezece etaje. Lefty, care urmărise toate modurile În care America primise moștenirea Greciei, ajunse acum În punctul unde transferul se oprea. Cu alte cuvinte, viitorul. Lefty coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
interioare ale eroilor, dar realizate prin mijloace artistice care țin de tradiția realistă. Ionicul este exemplificat de proza Hortensiei Papadat- Bengescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrăileanu, Anton Holban, Mircea Eliade și se continuă în perioada postbelică prin romanele lui Alexandru Ivasiuc. Corinticul, include scrierile lui Arghezi și Urmuz, romanele lui Max Blecher, scrierile mateine. „Ionicul romanului înseamnă psihologism și analiză: iar reflecția începe să tragă viața de mânecă. S- a observat că reflecția în romanul clasic e numai de natură morală: o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care-l pierduse pe el. Trebuie să mă comport ca un om de știință, Îmi spuneam. Oare vulcanologul ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tînara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tânara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acest nume? — Da, cunosc, răpunse el. De fapt, e mai mult o simplă cunoștință. Există un Otto Rahn în SS. Vechiul Hotel Prinz Albrecht Strasse era o clădire cu patru etaje obișnuită, cu ferestre arcuite și o tentativă de coloane corintice, cu două balcoane lungi, mari, pe gustul unui dictator, aflate la primul etaj, deasupra cărora se găsea un imens ceas ornamentat. Cele șaptezeci de camere ale sale însemnau că nu fusese niciodată în aceeași ligă cu mari hoteluri precum Bristol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am tot timpul senzația că autobuzul se poate răsturna. Sus, pe culme, e exact ceea ce am presupus. Ziduri ruinate, din piatră ordinară și câteva coloane de marmură, în mod evident, "aranjate". Golurile au fost umplute cu ipsos. Capitelurile sunt aproximativ corintice, dintr-o epocă în care stilurile nu mai erau pure. Ruinele ― câte sunt ― au fost "sistematizate". Trecut, în bună măsură, contrafăcut, Printre pietre a crescut iarbă și se plimbă pisici. Pergamul e util doar industriei turistice. Văd că pe crengile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lichidează, într-o parte a literaturii moderne, pe cel al simbolizării. Un examen al problemei și o teorie a textului se găsesc în studiile din Negru pe alb ale lui Livius Ciocârlie. Aici e vorba de consecințele care privesc romanul corintic” (1998, p. 532). De notat lovitura subtilă, subliminală: invocarea lui Livius Ciocârlie, un „precursor” inclusiv în raport cu Marin Mincu pe terenul autohton al teoriei textului... Ceea ce se remarcă imediat este faptul că atît Marin Mincu, cît și N. Manolescu manevrează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de specie și gen: pentru Marin Mincu, textul urmuzian nu e a fi nici roman, nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstract al manipulării universale, în interiorul căruia individul este redus la statutul de obiect. Discutînd raportul dintre mecanic și organic în cadrul poeticii avangardiste, criticul avansează ideea caracterului protetic (de „proteză mecanică”) al personajelor urmuziene, în care vede o expresie „non-umană” a „corinticului”: „Sacrificată e, în primul rînd, ideea de evoluție organică (...). Automatul e anorganic. E lipsit nu numai de viață, dar și de biografie sau psihologie. E un extraterestru, precum Ubu imperator al lui Ernst” (p. 527). Spre deosebire de cazul pictorilor suprarealiști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1997), Dan Culcer stabilește o paralelă între Urmuz și Harms, văzînd în ei „autori de metaliteratură”. În 1983, odată cu apariția celui de-al treilea volum din Arca lui Noe, Urmuz e consacrat ca... romancier — întîiul nostru romancier de tip „corintic”. Ideea unui Urmuz-autor-de-romane fusese deja enunțată de către Mihai Zamfir în studiul despre Poemul românesc în proză (Ed. Cartea Românească, 1981, ed. a II-a, Editura Atlas, 2000, p. 298). Criticul vede în scrierile urmuziene niște „romane concentrate”, contes philosophiques cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbind, era sau nu bărbat. Dar Corintienii? Pur și simplu, un alt nume dat acelorași tineri londonezi fashionables, care vizitează pe la 1770 nu Italia, ci Grecia. Din acest Sud strălucitor ei se Întorc În mohoreala Nordului cu nostalgia unui stil, corinticul, de-o eleganță sofisticată, gata să scoată din apatie lumea saloanelor și a cluburilor. Îi distinge felul de a pronunța cuvintele, cu o emfază și prețiozitate care-i apropie de les Incroyables ai Franței. Ce poate fi mai de bon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era confuză: să fie oare o copie a Romei antice? Dar ce era structura aceea care le domina pe toate celelalte, din marmură solidă și de trei ori mai mare decât orice altă clădire, cu intrarea încadrată de patru coloane corintice, fiecare aurită la capătul de sus, ducând către un acoperiș care părea să arunce văpăi datorită metalului său prețios? O clipă mai târziu înțelese. Acesta era modelul vechiului Ierusalim, iar acela era Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la ora respectivă, îngenunchind Grecia și Asia, supunea și religiile gata pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau fidel originalele din cele trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate că nici trăsăturile zeităților cu pricina: puterea, demnitatea, grația feminină, etc.” 4. Luni, 10 noiembrie ‘80. De dimineață, Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmat și susținut de stilul ionic, elegant, și finalizat cu stilul corintian, elongat și înflorat. Este interesant de ce ultimul stil folosit în decorarea băii regale este cel corintian. Depănând istoria apariției acestui stil arhitectonic descoperim un mesaj apocrif simbolic„Ordinul corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine de arhitectură al antichității grecești. Evoluția sa începe în jurul anului 400 î.Hr., dar abia peste vreo trei secole ajunge la forma sa canonică. Cel mai vechi edificiu care prezintă un capitel corintic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine de arhitectură al antichității grecești. Evoluția sa începe în jurul anului 400 î.Hr., dar abia peste vreo trei secole ajunge la forma sa canonică. Cel mai vechi edificiu care prezintă un capitel corintic este Templul lui Apollo din Bassai (c. 400 î.Hr.). Alte edificii construite ulterior conțin elemente corintice fie în arhitectura interioară (Tholos din Delphi, Tholos din Epidauros, Templul Atenei din Tegea), sau doar detalii ornamentale (Monumentul lui Lysicrate, Ptolemaion din Samotrace
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]