238 matches
-
izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450 și care au un indice terapeutic mic ( de exemplu , astemizol , terfenadină , cisapridă , pimozidă , chinidină , bepridil , triazolam , midazolam , administrate oral ( pentru precauții referitoare la administrarea parenterală a midazolamului , vezi pct . 4. 5 ) și alcaloizi din secară cornută , în special , ergotamină , dihidroergotamină , ergonovină , metilergonovină ) ( vezi pct . 4. 5 ) . REYATAZ nu trebuie utilizat în asociere cu medicamente care conțin sunătoare ( Hypericum perforatum ) ( vezi pct . 4. 5 ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Pacienții trebuie avertizați asupra faptului
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
CYP3A4 . Acesta inhibă CYP3A4 . De aceea , este contraindicată administrarea asocierii REYATAZ - ritonavir cu medicamente care sunt substraturi ale CYP3A4 și care au un indice terapeutic mic : astemizol , terfenadină , cisapridă , pimozidă , chinidină , bepridil , triazolam , midazolam administrat oral și alcaloizi din secară cornută , în special , ergotamină , dihidroergotamină ( vezi pct . 4. 3 ) . Alte interacțiuni Interacțiunile dintre atazanavir/ ritonavir și inhibitorii de protează , alte antiretrovirale decât inhibitorii de protează și alte medicamente non- antiretrovirale sunt prezentate în tabelele de mai jos ( creșterea este indicată prin
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
Comuna prezenta următoarea situație agricolă:241 gospodării țărănești, 6745 jugăre de teren, din care: 1961 - pământ agricol, 146 - grădină, 1 - vie, 388 - pășune, 3271 - pădure, 198 - pământ neproductiv, 603 - pomi fructiferi și un lot de animale format din: 449 - vite cornute, 117 - cai, 350 - porci, 489 - oi, precum și 1780 - păsări și 36 de stupi. 1890 - Moșnița Veche era reședința de comună, făcea parte din Comitatul Timiș, districtul Timișoara și avea 1175 de locuitori 1900 - Documentele de arhivă certifică existența a 1180
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
coroană. Ca județ de munte, agricultura a fost slab dezvoltată în Brașov. O bună parte a terenurilor județului erau acoperite de culturi de cartofi, iar în zonele deluroase erau plantate livezi. O îndeletnicire de seamă era și creșterea animalelor (vite cornute, porcine). Industria județului se concentra în orașul Brașov. În 1925 acesta avea centre de producție în industria chimică, metalurgică, de construcții, alimentară, textilă, de mașini, farmaceutică și ușoară. Zonele înconjurătoare excelau în industria metalurgică, extractivă, de construcții, alimentară, textilă și
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
ar afla un izvor, simetric cu izvorul Popii (Laza Miron, a Vuchii) Ocupații: Agricultură, cultivarea cerealelor: grâu și porumb. Cultivarea cânepii pentru producerea firelor necesare țesăturilor din cânepă(trama) și a celor din cânepă și bumbac (misir) Creșterea animalelor: vite cornute, pentru tracțiune, carne și lapte și caii, pentru tracțiune. Oile erau în număr mic și mai mult pentru carne. Din bătrâni se știe că erau oameni care coseau cojoace și bitusi din piele de oaie argăsita(dubita). Petrea lu’Visilic
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
elevi. Dintre adulți știu ceti și scrie românește 106 (65 bărbați și 41 femei), iar românește și ungurește abia 10. Hotarul comunei este de 2513 jugăre, dintre cari 1643 sunt în mâna românilor. Prețul unui iugăr este 400 cor. Vite cornute sunt peste 400. Toți locuitorii se ocupă cu plugăritul. Alegători sunt 62, dintre cari 15 știu ceti și scrie romanește, iar 2 românește și ungurește." La recensământul din 1910, satul avea 1.057 locuitori, dintre care 1.001 greco-catolici, 37
Bocșa, Sălaj () [Corola-website/Science/301777_a_303106]
-
de monahul Teodosie și de sora sa Eudochia mănăstirii Voroneț. ...Comuna posedă 959 hect. pământ arabil, 155 hect. fânațuri, 45 hect. grădini, 450 hect. islaz, 3 ari vii, 209 hect. pădure, 11 ari heleștee. Se găsesc 135 cai, 886 vite cornute, 731 oi, 709 porci, 116 stupi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drăgoiești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,4%). Pentru 2,09
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
brune și regosolurile și subsolurile argiloiluviale. Terenuri arabile valorificate agricol. Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura, cu ramurile ei conexe. În anul 1892, comuna avea o moară cu abur, cinci cârciumi. Efectivul de animale era de 560 vite mari cornute, 1.569 vite mici, 114 porci. În anul 1928, în comună erau o bancă populară "Tesluiul" (înființată în 1907), o moară cu abur, trei cârciumi. În anul 1892, comuna avea 735 locuitori; în anul 1928 - 1.385 locuitori; în anul
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
sculpturii se găsește pe tot întinsul arhipelagului, fiecare provincie având stilul propriu, iar diversitatea și formele sofisticate ale sculptorilor sunt cu adevarat remarcabile. Foarte multe sculpturi au semnificații spirituale, casele din Batak sunt protejate de către ("singa"),un cap de leu cornut sculptat în lemn, sau bizonii în Toraja reprezintă prosperitatea, la fel si șerpii sau câinii mitologici în Dayak, Kalimantan. Sculpturile și statuile în insulelele indoneziene semnifică o expresie importantă a spiritelor. În Sumba și Nias, statuile strămoșilor fac parte integrantă
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
între valea Gaura și hornul Țapului; în afara de acestea, se mai găsesc câteva exemplare pe creasta nordică a muntelui Bucșoiu, deasupra văii Mălăești, la circa 1700 m altitudine. Dintre asociațiile de tufărișuri pitice se pot aminti: firuța, vițelarul, salcia pitică, cornutul, garofița, afinul, merișorul. Asociația se întâlnește mai ales pe versanții nordici sau vestici, unde zăpada se așterne tot timpul iernii, dar se topește relativ repede primavara, pe soluri de tip podzol alpin. La altitudini mai mici sau pe versanți mai
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
exemplu, monopolul vânzării de grâu creștinilor, activitate interzisă musulmanilor. În 1764, sultanul "Mohammed ben Abdellah" decide instalarea la Essaouira a bazei sale navale, de unde corsarii plecau să pedepsească locuitorii din Agadir revoltați contra autorității sale. Sultanul face apel la "Théodore Cornut", un arhitect francez aflat în slujba britanicilor din Gibraltar. Sultanul îl primește cu toate onorurile datorate unui mare artist și-i încredințează realizarea noului oraș «"în milocul deșertului și al vântului, acolo unde nu era nimic"». Cornut, care fusese folosit
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
apel la "Théodore Cornut", un arhitect francez aflat în slujba britanicilor din Gibraltar. Sultanul îl primește cu toate onorurile datorate unui mare artist și-i încredințează realizarea noului oraș «"în milocul deșertului și al vântului, acolo unde nu era nimic"». Cornut, care fusese folosit de Ludovic al XV-lea, la construirea fortificațiilor de la Roussillon, a lucrat 3 ani la edificarea portului și "kasbah"-ului, al cărui plan original se păstrează la "Biblioteca Națională a Franței" de la Paris. Se pare că a
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
lucrat 3 ani la edificarea portului și "kasbah"-ului, al cărui plan original se păstrează la "Biblioteca Națională a Franței" de la Paris. Se pare că a doua centură de fortificații și "medina" au fost desenate cu mult după plecarea lui Cornut. Sultanul n-a mai dorit să prelungească colaborarea cu arhitectul Cornut, reproșându-i francezului de a fi prea scump și de a fi lucrat pentru dușmanul britanic. Cu planul său foarte regulat, orașul își merită numele actual de «"Es Saouira
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
plan original se păstrează la "Biblioteca Națională a Franței" de la Paris. Se pare că a doua centură de fortificații și "medina" au fost desenate cu mult după plecarea lui Cornut. Sultanul n-a mai dorit să prelungească colaborarea cu arhitectul Cornut, reproșându-i francezului de a fi prea scump și de a fi lucrat pentru dușmanul britanic. Cu planul său foarte regulat, orașul își merită numele actual de «"Es Saouira"», care semnifică ""Cea bine desenată"". Vechi sit portuar, Essaouira, vechiul "Mogador
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
se slujea liturghia de două ori pe an: de Sfântul Gheorghe și de Sfântul Auxentie. În plus, în ziua de Sfântul Auxentie, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Mănăstirii Zamca. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Între anii 1954-1956
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
armene din orașul Suceava. În anul după Hristos 1824, după calendarul armean 1273."" În ziua de 29 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Iacob, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Bisericii "Sf. Cruce". Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. La începutul
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
-lea, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă de două ori pe an (de Adormirea Maicii Domnului - hramul bisericii și de Sfinții Ioachim și Ana - la inițiativa familiei Pruncul); cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor la Mănăstirea Hagigadar. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Cea mai importantă sărbătoare
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
Vaca este un animal domestic membru a subordinului Ruminantia (rumegătoarele), familia Bovidae și, care face parte din grupul vitelor cornute mari. Vacile sunt crescute pentru carne piele și lapte, precum și ca animale de tracțiune. În urma utilizării frecvente în zootehnie agricultură gospodărie și alimentație, animalele din această specie au primit denumiri specifice în funcție de sex vârstă și utilizare. Astfel, masculul adult necastrat
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete de vite cornute și 400 oi, o grădină de zarzavat, două pogoane de viță de vie, cu 3200 butași, venitul anual estimîndu-se la 1100 ruble de argint. În anul 1868, Ștefan Toma și Ioan Radu au dăruit mănăstirii o livadă, iar în 1870
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Porumbul din cele mai vechi timpuri alterna cu grâul. În valea Prutului puternic „domina” porumbul. Grâul era elementul principal de export al guberniei, de asemenea, se mai exportau orz și semințe de in. Pentru desfășurarea muncilor sezoniere erau folosite vitele cornute, mai ales rasa gri de Ucraina, doar în ținutul Akkerman predomina calul. Creșterea ovinelor era importantă, cu o răspândire a rasei locale („țigănească”) cu lâna lungă, aspră. Date statistice cu privire la numărul animalelor domestice în gubernie, 1900: Animalele crescute pentru carne
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
brânză” (care a trecut și în limbile cehă și slovacă), "cap" „țap”, "domikát" „mâncare din produse lactate” (vezi „dumicat”), "galeta"/"geleta" „găleată” (de lemn folosită la mulsul oilor), "pirt’a" „cărare” (a oilor) (vezi „pârtie”), "kurnota" „oaie cu coarne” (vezi „cornută”), "košár" „coșar”, "murgaňa"/"murgaša" „oaie cu lână de culoare închisă” (vezi „murg”), "putira"/"putyra" „putină” (cu rotacismul „n” > „r”), "strunga"/"strunka" „strungă” sau "žinčica" „jintiță”. Începuturile acestei „Vlahíi” sunt discutate : ipoteza protocronistă afirmă că prezența Vlahilor în Moravia și în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
ori pe an pentru a oficia liturghia în această biserică și anume: În duminica de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), era obiceiul ca membrii comunității armenești din Gura Humorului să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Recensământul din 1930 a numărat în această
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
sec. al IX-lea î.e.n., Ghilzan a fost asimilat de urarți. De asemenea, a existat țara Mesi care a fost populată de triburile militare care se ocupau cu creșterea cailor, cămilelor și care au dezvoltat ocupația de creștere a animalelor cornute mici si mari. De asemenea, trebuie amintite țările Andia și Zikerta. În partea de sud a Azerbaidjanului si în teritoriile învecinate existau domeniile: Ninni cu centru în orașul Aridu, Șurdira unde conducea Artasaru, Harruna, Smesi, Ulmania, Adau, Harmasa, Sanghibuti, Puluadi
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
cu puțin iezișor” Obiecte de cult la fel; vechi, „cusute pururi”, „cărți rusești”. În 1806, se instalează egumenul Teofilache, care îmbunătățește situația: catapeteasmă nouă, trapezare (sală de mese) cu patru chilii la un loc, ograda împrejmuită cu zaplaze, 12 vite cornute. Treptat starea materială a schitului devine tot mai bună. În 1828; 80 vite cornute, 383 de oi, 180 stupi. Numărul calugărilor crește în 1823, erau peste 50. În 1824, egumen era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
1806, se instalează egumenul Teofilache, care îmbunătățește situația: catapeteasmă nouă, trapezare (sală de mese) cu patru chilii la un loc, ograda împrejmuită cu zaplaze, 12 vite cornute. Treptat starea materială a schitului devine tot mai bună. În 1828; 80 vite cornute, 383 de oi, 180 stupi. Numărul calugărilor crește în 1823, erau peste 50. În 1824, egumen era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se afla sub conducerea unui monah recunoscut de către sobor, și de către părintele stareț, al mânăstirii
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]