194 matches
-
poftă. Avea un râs molipsitor. Au început să râdă și cei care tocmai îi burdușeau buzunarele cu bani. Avea o față lungă cu perciuni neobișnuit de lungi, cu niște plete slinoase care îi înconjurau fața din care răsărea nasul mare, coroiat și parcă prea ascuțit. Când râdea, i se vedeau doi dinți îmbrăcați în aur. A, și avea și mustață, pe care și-o mângâia aproape tot timpul răsucind-o neîntrerupt Așa l-a prins și tipul care a început să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o ușă care se deschise înainte ca ea s-o fi atins. O fracțiune de secundă se zări un vestibul inundat de lumină, apoi ușa se închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă. În tăcere îl urmă pe omul cu nasul coroiat, printr-o poartă somptuoasă, în Palatul Mașinii, unde locuiau președintele și Patricia Hardie. Începu să se gândească la necesitatea întreprinderii unui real efort de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
câteva secunde și o ciocănitură răsună în ușa ce dădea în coridorul principal. Apoi aceasta se deschise și în prag apăru Thorson. 13 Bărbatul cel înalt era așa cum și-l amintea Gosseyn, un chip, cu trăsături parcă cioplite, un nas coroiat, un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios. Privirea lui bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
va cere situația. Execută zilnic simulări și antrenamente pentru cazuri reale în poligon. Comandantul de echipaj, majurul Babuloi, un tip cam plinuț de vreo 45 de ani, cu o față rotundă și roșie, cu o mustață aranjată sub un nas coroiat, a primit ordin de la comandantul unității să plece în misiune la palatul ce domină centrul orașului pentru a salva o pisică urcată în vârful turnului central aventurată în prinderea vreunei vrăbii sau a vreunui porumbel și de unde nu mai putea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mărăcine, joacă popa și cu mine! Uiiu, uiiu!... Popa știa cine l-a strigat. Era una de-a lui Beșleagă, urâta satului. O femeie planturoasă, de vreo patruzeci de ani, cu o față plină de urme de bube, un nas coroiat și cu ochi ca de bufniță. Că, de, Dumnezeu nu le-a lăsat pe toate urmașele Evei la fel de frumoase. Cred că o știi, că ți-a fost elevă. - Cum să nu mi-o aduc aminte? Când am predat lecția „La
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn înalt și slab, cu mustață mică, neagră, cu părul despărțit în cărare la dreapta și bine pieptănat, cu nasul coroiat și ochii mici, negri și plini de răutate. Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină. ― Bună dimineața, băieți! Unii mormăie timid ceva, în semn de răspuns; iar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
necaz de mamă. Ce ai doamnă? Mi-i copilul bolnav. Să ia cineva clasa iar dumneata, acasă, la copil. Era pe vremea când se înmormântau doi-trei copii pe zi. Un alt inspector era Theodor Gheorghiu. Mic, cu mustață, nas mare coroiat, vârsta de prag de pensie. I se zicea Gheorghiu Nebunul. Pe unde trecea nu zicea decât rău, rău, rău iar procesul-verbal se încheia deobște cu foarte bine. Venind într-o inspecție a observat că Steluța era însărcinată. De ce nu pleci
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
masă, apoi ne-am aprins câte o țigară Carpați. Timpul trece, din priviri observăm că cei doi sunt cam abătuți și tăcuți. În special unul înalt și slab. Avea o privire rece și o față supărată, un nas mare și coroiat. - Văd ca sunteți cam abătuți și triști, zice cumătrul; - E normal, răspunde celălalt vecin gras, burtos și cu o privire de țărănoi. - Fratele meu este necăjit și supărat căci tocmai acum când trebuia să taie porcul la țară, acesta s-
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ales, îmi ieșea foarte bine, mi se potrivea... Femeia cu rochia decupată la spate până jos, spre cele două fese, începe să cânte, are o voce groasă și cântecul chiar i se potrivește, nu clipește, nu are emoții, ridică nasul coroiat: Vor der Kaserne/ Vor dem groben Tor/ Stand eine Laterne/ Und steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu să pună fiecăruia în farfurie ciorba fierbinte. No, mai merge unul, nu-i așa? întrebă Pop care deja umplea păhărelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și țipând de mama focului. Maricel se apropie cu pași mari de ei și se proțăpi în fața celui ce părea a fi șeful. Acesta, era un țigan mai în vârstă, cu o mustață pe oală sub un nas subțire și coroiat, așezat în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse la mănăstirile de la Muntele Athos, jalbele ticluite ale boierilor și ale norodului. Domnul pofti pe primul împricinat, postelnicul Trifan: Apropie-te postelnice și deslușește pricina ta! porunci voievodul, așezându-și sabia în dreapta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Deschidea ultima ușă zdruncinând-o din balamale, apăsând ivărul până în prăsele și pocnind-o vibratil peste pupinelul antic ce steriliza ce voia și când voia. Acolo se oprea o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame groase, adulmeca. Simțea frica de la o poștă. N-avea nevoie să vadă un geam deschis, urme străine pe gresia udă, lumina crepusculară a ultravioletelor sterilizând aerul în ultima clipă. Totul era delict în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în niște vizite. Intră, ca o corabie cu pânzele umflate de vânt, o ființă impozantă, înaltă și bine făcută, cu un bust amplu și un început de obezitate, strânsă alarmant în chingi de corsetul rigid. Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se ținea foarte dreaptă. Nu cedase nici măcar o clipă farmecului moleșitor al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
clasa XII-a a avut un profesor cum n-a mai întâlnit în viața lui! Nu își amintește cu plăcere de el, era profesorul de matematici Neacșu Vasile, mic, chel, cu un neg uriaș de culoarea pielii în vârful nasului coroiat și mare, sprâncenele incolore, ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la Stani, parcă nu îl privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
iar din acest motiv, Arthus de Kersaint se deplasase personal. Limuzina se oprise În fața primăriei. Christian se apropiase pentru a-l scuti pe bătrînul domn să coboare inutil. Optzeci de ani Împliniți, o statură de bătrîn elefant, un nas foarte coroiat și un baston cu măciulie de argint avînd gravat blazonul familiei făceau din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau doi dintre cei mai distinși intelectuali ai orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o mare șansă: primul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părea chiar că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În Malines, În vreme ce Du Maurier o avea pe Carry numai pentru el În restul zilelor. Ceea ce i se păru interesant lui Henry era faptul că, În desene, Moscheles apărea cu barbă neagră, păr lung și negru și un nas proeminent, coroiat, adesea cântând con brio la pian, pentru amuzamentul lui Du Maurier și al lui Carry; de asemenea, că recunoștea că, În perioada aceea a vieții, făcuse experiențe reușite În domeniul hipnotismului. Idila se Încheiase odată cu mutarea lui Du Maurier la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]