121,069 matches
-
emanații a personalității șefului de orchestră ori ca peceți ale voinței persistente de a imprima un stil, o manieră, ci și ca instituții cu organigrame perceptibile și perfectibile, necontenit șanjabile, itinerante. Trupul unei orchestre se cade a fi întreținut aidoma corpului unui atlet, prin exerciții, dietă și tenacitate, fie și numai pentru că, nu-i așa, trupul este primul discipol al sufletului. Nimic nu poate suplini, de pildă, grefele pe care un colectiv instrumental trebuie să le suporte întru permanentă ameliorare a
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
resuscita, asta după ce a devenit totuși puțin un scriitor demn de a fi iubit, trecând prin proba pasiunii: moarte promisă unei Vita Nova, contrar iluziilor celor care ar fi vrut să îngroape laolaltă pe amant și pe iubită, ale căror corpuri s-au contopit finalmente dispersându-se la nesfârșit, ca într-o Cale Lactee. Ultima reviviscență a galaxiei barthesiene a primit recent o expresie parcă mărită cu lupa, o dată cu reeditarea Operelor Complete, îngrijite de Eric Marty și adăugate cu texte noi
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
fie redusă, prin grija unui biograf prieten și dezinvolt, la câteva plăceri, câteva inflexiuni, să le spunem biografeme, ale căror distincție și mobilitate ar putea să călătorească dincolo de orice destinație și să ajungă a atinge, ca niște atomi epicurieni, un corp viitor, promis aceleiași dispersii". Organizatoarele expoziției, Marianne Alphanb și Nathalie Léger, au putut aduna, din fondul actualmente depozitat de fratele lui Barthes, Michel Salzédo, la Institutul de Texte și Manuscrise Moderne (ITEM), nu numai manuscrisele cărților, articolelor și notelor de la
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
coapsă, acești genunchi ascuțiți, aceste gambe aspre, aceste încheieturi subțiri ale mâinilor, aceste mâini cu denivelări etc., asta suntem? Se poate vedea ceva dedesubt? Se poate vedea că suntem toate astea, dar și altceva? Învelișul este un cuvânt nepotrivit pentru corp, deoarece fiecare trup e inteligent și străbătut și iradiază o aură. Dar ce iradiază? Ne putem ocupa de asta? O scenă de despărțire la gară. Ea, mult mai mică decât el, aleargă alături de-a lungul peronului. El îi duce
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
mai e o pălăvrăgeală, toți suntem adulți, suntem răspunzători pentru durerile celorlalți. Dar fac haz de necaz. Îi provoc durere și mă uit să văd ce iese de aici. Privesc cu atenție și nu resimt milă. Părerea înșeală. Am un corp moale și sunt sensibilă, de aceea mă răzbun. Mă răzbun pentru că iubirea trece. Eu nu o țin. Bărbații scriu o carte și o dedică unei femei. Anumite femei se dedică unui bărbat și nu scriu nici o carte. Din păcate se
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
prin rafturile cu cărți, te poți așeza la masa lor de scris, poți să te uiți pe fereastră și să compari ceea ce vezi cu ceea ce au scris despre acel lucru, poți să le îmbraci shortul, să mișuni pe toate părțile corpului lor, să le bei din paharul cu bere. Posedă toate astea și pot să și le expună în fața oricui fără probleme. Totul se găsește din belșug. Acum curajul ei coboară tot mai mult în pivniță. Aici jos e întuneric și
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
alăptându-și odraslele cu Cola-Cao / ai o palmă întinsă-n stomac care cere pomana / ai un trup osândit să-l împarți între Ana / și Caiafa ai dreptul la vot Libertatea de-a trage cu pușca / o femeie închisă în propriul corp ca panteră în cușcă"(CH-ĂU) Diferențe mari între volume sunt și nu prea, această antologie, Gestuar - titlu care trimite cu gândul la un volum distinct, fiind surprinzător (sau nu) de coerentă atât în tehnică, cât și în simbolistica intrinsecă. De
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
are de lucrat ca să-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și privirea hăituită sînt prelungirea acestor șoapte. "Mă dooaree"... P.S. Nu înțeleg de ce spectacolul nu are, totuși, un caiet-program.
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
știința precisă a locului pe care-l merit, date fiind limitele de toate felurile, dar și grija omenească de a nu mă distruge inutil în lupte dinainte pierdute. Cât despre îndoiala asupra a ceea ce credeți că sunteți, un suflet în corp ori un corp în spirit, vă îndemn să citiți cu atenție un articol despre experiențele pediatrului Melvil Morse, apărut în revista AS nr. 4/2003. Cred că vă va fi de folos, cum și mie, măcar în a ne potoli
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
locului pe care-l merit, date fiind limitele de toate felurile, dar și grija omenească de a nu mă distruge inutil în lupte dinainte pierdute. Cât despre îndoiala asupra a ceea ce credeți că sunteți, un suflet în corp ori un corp în spirit, vă îndemn să citiți cu atenție un articol despre experiențele pediatrului Melvil Morse, apărut în revista AS nr. 4/2003. Cred că vă va fi de folos, cum și mie, măcar în a ne potoli tentația poetică de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
un hohot general. Dolfi a rîs tot drumul, fără să scoată un cuvînt, cel mai mult amuzîndu-l șirul nesfîrșit și inepuizabil al onomatopeelor cu care ne însoțeam gesturile disperate de a încăpea, totuși, cumva, toți trei. Nu-i vedeam decît corpul cum i se zguduia. Dincolo de zilele mai proaste pe care le-a avut, așa mă despart de el: într-un hohot de rîs, tăcut și totuși viguros, dintr-un frumos oraș de munte, mai calm și mai cald ca niciodată
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
până la marea cea mare, din întunecata preistorie în zorile istoriei și mai apoi pe tot întinsul acesteia, ba și după ce, cu vorbele lui Fukuyama, a luat sfârșit, într-o excelentă trecere de mileniu. Ne-au aplicat bătăi pe toate părțile corpului pocitaniile în trecere, goți, huni, avari, mongoli de toate spițele, apoi când ne-am statalizat, bătaia în încrengătură cu tortura - atârnarea cu capul în jos deasupra ligheanului cu mangal fumegând - dovedindu-se mijlocul ideal de colectare a impozitelor. Caracteristică acestora
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
se regăsește și în sculptura românească de astăzi. Citind impasul global prin lentila marasmului și a eșecului nostru privat, sculptorul a părăsit negocierea abstractă cu spațialitatea pură și s-a întors la figurativism. Sau, mai exact, la un nou figurativism. Corpul uman s-a reinstalat în orizontul său ca o sursă inepuizabilă de provocări. Dar el nu mai este varianta întrupată a transcendenței, ci imaginea coruptă și patetică a unei dezabuzări incurabile. Din semn plenar și din rezumat al Universului însuși
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
bun la marginea șoselei și mă vîr iute în gesturile infractorului: privesc stînga-dreapta, înainte și-napoi. Nimeni. Îmi savurez victoria înainte de a o avea. Nu găsesc nici o foarfecă și nici un cuțit prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile ei. Abia pun una jos, cu chiu, cu vai că de departe, sosesc grabnic către mine, niște înjurături strașnice. Îmi rănesc timpanele. Mă îndrept cu greu de șale și văd chipuri fioroase care apar și dispar din
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
cu sporită convingere. Dacă oprirea durează, exercițiul de intimidare a adversarului nevăzut și necunoscut se reia periodic, în buchete tot mai explozive. 4. Dialogul șoferi-pietoni. Și acesta are mai multe variante. Claxon ca pietonul să-și miște diverse părți ale corpului mai repede, la trecerea de pietoni. Claxon ca să nu-i dea prin cap să coboare de pe trotuar. Claxon ca să nu mai traverseze deloc. Claxon enervat, trist, blazat, claxon amuzat și claxon îngrozit. Claxon-chemare și claxon-respingere. Claxon agresiv și claxon de
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
că listei de noi intrări ar fi trebuit să i se adauge și alte cuvinte din aria lingvisticii care figurează în interiorul unor articole dar nu au statut de articole de-sine-stătătoare sau, măcar, de trimiteri. Este cazul lui incluziune înglobat în corpul articolului hiponim, la fel lingua franca prezent în sabir, guvernor și guvernat în articolul caz, supracompus în compus etc. O sintagmă mult utilizată după Revoluția din Decembrie despre limbajul din vremea totalitarismului - căreia i s-au consacrat numeroase articole și
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
Mariana Neț I. Pe 27 iulie 2002, se împlinesc două sute de ani de la nașterea lui Alexandre Dumas. Al cărui corp va fi, probabil, transferat la Panteon, pe data de 4 octombrie a.c. Creația lui Dumas este, cel mai adesea, identificată cu romanul celor trei muschetari. Despre care, aproape invariabil, se adaugă - cu ceea ce se vrea a fi o undă de
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Această idee am dezvoltat-o în cartea mea. Creierul și gîndirea sunt deci reprezentate ca un "organ vital" al omului. Întocmai. Eu cred că Nietzsche a simțit prin mecanismele de gîndire mai multă plăcere decît unii semeni cu restul organelor corpului omenesc. Încă o întrebare: considerați că filozofii ar trebui să se amestece în dezbaterile publice și în politică? Da, desigur. Dar numai dacă la problematica dată au idei sau concepte proprii. Ei nu trebuie să se simtă obligați să emită
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
C. Rogozanu A apărut Corpul, volumul doi din Orbitor, celebrul roman al lui Mircea Cărtărescu. Surprinzător, critici nu s-au repezit să scrie despre el, deși încă există febra lui "cine scrie primul". Și asta pentru că, nu se știe prea bine cum (dar e sigur
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
defectele, mare lucru ar fi. Volumul doi al Orbitorului nu aduce mari noutăți în plan stilistic, tematic sau narativ. înșiruirea de povești sau de pasaje de virtuozitate prozastică își continuă binecunoscutul ritm. Mai ales păstrarea recuzitei tematice uimește. Și în Corpul veți întîlni mulți-mulți fluturi și, bineînțeles, multe "divagații" cu o ecuație simplă: viscere, creier, foetus. Sînt imagini pe care Cărtărescu le-a impus în urmă cu cîțiva ani și pe care mizează în continuare. Deja, ceea ce în 1996 părea o
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
prima frază, primul cuvînt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile." "Greșala" de a urma cursul molcom al fluviului face parte integrantă din Corpul lui Cărtărescu. 400 de pagini de roman ascund multe pasaje pierdute de deliruri mult mai puțin concise și mai puțin strălucitoare decît fragmentul citat mai sus. Pentru binele ritmului straniu pe care de la început autorul a vrut să-l imprime
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
frate tăcut?" etc. Astfel de dilatări nepermise ale întrebărilor retorice, ale imaginilor care aveau mai mult funcție de coagulare, își găsesc cu greu justificarea. Un exemplu foarte bun este un capitolul despre "primele amintiri". Cu el se încheie prima parte a Corpului, cu un pasaj cu exact aceeași temă de reflecție se deschide romanul Anglia, Anglia al lui Julian Barnes. Britanicul "rezolvă" problema în doar 2-3 pagini cu multă ironie și trage mult folos epic din această dialectică: care e prima ta
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
aceeași ca în Aripa stîngă. Viziunile, visul, poveștile cu Badislavi pe de o parte, memorii alterate de scenarii fantastice, de cealaltă parte. Trebuie spus că acel personaj-copil din Ștefan cel Mare pare epuizat. Nu mai poate fi folosit. Deja, în Corpul se pierde șocul viziunii titpic cărtăresciene asupra copilăriei. Și după ce s-a arătat extrem de mobil în tărîmul genurilor literare, Cărtărescu ar trebui să arate cel puțin aceeași capacitate de adaptare și în ce privește tematica. Complexul Mendebilului, al copilului deosebit, ciudat, matur
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
întrebări despre țeserea lumii - ajunge citarea exemplificatoare a unei mari pete de sânge pe șosea - o pisică sau un câine sub roțile unui camion: Nu aș fi bănuit că aici erau resturi de viață, dacă nu aș fi văzut șase corpuri nenăscute, șase embrioane, care tiveau pata întunecată, alcătuind un hexagon. Sfere gelatinoase care, în învelișul alunecos de albuș, scăpaseră de sub greutatea roții și care, singure, își păstraseră forma în mijlocul strivirii. Am avut sentimentul că aici, fie și numai sub forma
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
astfel de propoziții de pe-o înaltă poziție de neutralitate. Ca și cum n-ar purta nici o vină pentru eșecul lametabil al "naționalei" de fotbal, "Nașul" s-a transformat în analist al dezastrului la care a pus nu un umăr, ci întreg corpul. Lacrimile d-lui Sandu sunt, în fond, sincere: cum să nu fie trist când a ratat o deplasare mănoasă în exotica țară extrem-asiatică? Cine n-ar regreta pierderea unor diurne grase, plăcerea de-a hălădui pe coridoarele hotelurilor sofisticate, cum
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]