381 matches
-
de enoriași, inima i-a tresărit bucuroasă la vederea unui familiar cap pleșuv răsărit printre băncile din spate. Cu brațele deschise și-a intâmpinat pe-atunci prietenul drag, străduindu-se din răsputeri să-i cuprindă, într-o frățească îmbrățișare, trupul corpolent. Acele momente de cald bun venit nu se vor mai repeta. Vor rămâne ferecate pentru totdeauna în amintire, ca niște prețioase relicte din trecut. E liniște perfectă în biserică. Aburul respirației noastre desenează nori în miniatură prin aerul înghețat. E
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
își aducea aminte de Tanța lui, de privirea verde ca iarba și de părul ei negru și lung. Și Tutoi își aducea aminte de Niculina, prima lui nevastă, o fată blondă cu părul lung și cu ochii negri, înaltă și corpolentă. Se despărțiseră din mai multe motive, dar avea de pe urma căsniciei cu ea, o fată care îi semăna ei și un băiat care semăna cu el. Ce-au mai trecut anii, Doamne! Parcă ieri m-am îndrăgostit și eu de Lina
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
Înainte de sacrificiul unui exemplar bolnav, vreau să văd hârtiile aduse de la veterinar și abia după ce mă conving că diagnosticul e corect dăm drumul la sacrificare, s-a înțeles? După îngrijitori și măcelari, urmase contabilul-șef. Ilie Preda era un bărbat corpolent, bine înfipt în fermă. Trecuseră doi directori peste el, Man era al treilea, dar el rămăsese neclintit în biroul spațios, aflat față în față cu biroul directorului. Nu îl speria un tânăr inginer cu caș la gură care se trezise
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
Prima, fusese, pe vremea bunicului meu, “o casă proastă” ... în care se jucau cărți pe bani. Mulți își pierduseră acolo agoniseala, dar și mai mulți veneau pentru distracție. Când se îmbăta, proprietarul își juca nevasta. Era o femeie frumoasă și corpolentă, fără trac în situații ... mai intime. Eram copil când a murit femeia. Avusese peste 80 de ani, dar n-am văzut atâtea coroane și-atâtea lacrimi la moartea niciunui om. Bărbați, de toate vârstele, căsătoriți, cu familii respectabile, sfărâmau lacrimi
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
podgorie, apăru și Gil Dobrică să-și susțină repertoriul. Era îmbrăcat într-o cămașă albă cu un pantalon bleumarin iar la gât avea legată o eșarfă cu buline mari albastre pe fond alb. Gil în ciuda vârstei sale și a fizicului corpolent, se mișca pe scenă mai bine ca un tinerel, dansând în pași de charleston cu pantofii lui enormi. Era un artist veritabil, talentat și care își încânta auditoriul cu glasul său baritonal, de aceea după fiecare melodie nu se mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
deranjeze. - Doamna Trifan, mi-ați face o mare onoare dacă nu mi-ați refuza invitația la dans. - Cum să vă refuz, domnule Prisăcaru! Îmi face o deosebită plăcere, minți ea cu seninătate. De fapt nici Laurențiu nu era mai puțin corpolent ca el. Se îngrășase în ultimii ani. Nu era ca Valentin, dar nici prea departe nu se afla. Doar că era ceva mai înalt, însă în schimb începuse să-l părăsească părul la cei cincizeci de ani ai lui. Cei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
să facem un schimb de cărți înainte de Crăciun. Cafeaua am terminat-o repede, dar un ne încumetam să ne despărțim. - Încercăm și o prăjitură? - A, nu. Eu țin cură de slăbire. Toată viața am ținut. Tot timpul am fost prea corpolentă. Și la voley mi se spunea Dolly... de la dolofană. - Eu cred că de la păpușă. Sunteți o femeie foarte frumoasă... Avea un ten strălucitor de alb, o piele netedă și gropițe în obraji. Nu puteai spune cu ce râde mai frumos
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
să facem un schimb de cărți înainte de Crăciun. Cafeaua am terminat-o repede, dar un ne încumetam să ne despărțim.- Încercăm și o prăjitură?- A, nu. Eu țin cură de slăbire. Toată viața am ținut. Tot timpul am fost prea corpolentă. Și la voley mi se spunea Dolly... de la dolofană.- Eu cred că de la păpușă. Sunteți o femeie foarte frumoasă...Avea un ten strălucitor de alb, o piele netedă și gropițe în obraji. Nu puteai spune cu ce râde mai frumos
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
mirosul greu de rachiu se auzea vocea lui: ,, De nimic nu ești în stare femeie nenorocita ... ” Urma apoi un intreg șir de blesteme, înjurături adresate când mamei mele când mie, auzeam răcnetele lui iar în pauze oftatul mamei. Nu era corpolent că bărbat aș zice chiar slab de statura mijlocie, era totuși un om ager, iute în mișcări. Dar ceea ce impresiona era fața lui, părul castaniu cu câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
deranjeze. - Doamna Trifan, mi-ați face o mare onoare dacă nu mi-ați refuza invitația la dans. - Cum să vă refuz, domnule Prisăcaru! Îmi face o deosebită plăcere, minți ea cu seninătate. De fapt nici Laurențiu nu era mai puțin corpolent ca el. Se îngrășase în ultimii ani. Nu era ca Valentin, dar nici prea departe nu se afla. Doar că era ceva mai înalt, însă în schimb începuse să-l părăsească părul la cei cincizeci de ani ai lui. Cei
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
pensionar nu mă convinge... A-ncropit un răspuns doar ca să se găsească-n treabă... Ia să văd, mai intervine careva? -Nu în termenii dumneavoastră, cred, voia să precizeze domnul! se iți o persoană dinspre ușa batantă, o femeie de vârstă medie, corpolentă, însă drapată în vestimentație scumpă și favorabilă. Se ridicase parcă vrând să dea greutate intervenției și prin prestanța-i de care, se vedea, era sigură. -Ați putea să dezvoltați? o chestionă Herr Doktor Zeit. -Poate! Mă gândesc... doar persistând a
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
învăluie somnul. Adela doarme deja și sforăie ușor. Visează, probabil, la ora de dirigenție de mâine. Mă trezesc pe la zece și descopăr că Adela plecase. N-apuc să-mi fac cafeaua și aud soneria. Deschid. În cadrul ușii stă un bărbat corpolent, cu aspect de om al străzii,îmbrăcat neglijent și mirosind a băutură. - Pe d-na Georgescu o căutam! zice. - E la școală. - D-ta cine ești? Întrebarea individului mă pune în încurcătură. Nu știu exact ce statut am. Îi răspund
DRUMUL APELOR, 39 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376328_a_377657]
-
meargă înainte simțea o moleșeala plăcută în tot corpul băuse și mâncase bine în ziua aceea însă nu avea un loc unde să doarmă. Cel de al doilea era un tanar de optsprezece ani înalt lat în spate nu prea corpolent însă foarte agil și iute în mișcări se numea Ciprian era înfrigurat geaca să subțire nu-i oferea destulă protecție împotriva frigului, mergea cam tot timpul cu jumătate de pas înaintea lui Mișu dorea să se încălzească îi tremura tot
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
un soi de bucurie și împlinire, sentimente plăcute, omenești. La locul stabilit a sosit după câteva minute un grup de etnici îmbrăcați în portul lor pitoresc, cu camere de filmat și aparate foto ultramoderne, cu geamantane mari pe măsura domnilor corpolenți și a doamnelor împodobite cu salbe și bijuterii din aur, semn că aparțin unei familii foarte bogate. Îi priveam discret, întrebându-mă dacă fac parte din grup. M-am relaxat atunci când au început să apară și ceilalți pelerini persoane cam
DE FLORII ÎN ȚARA LUI IISUS CAP I de DORINA STOICA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374236_a_375565]
-
nu ne îndoim, pînă și Nelson Mandela a sesizat-o. 11 august În chiar ziua în care apărea în Monitorul textul meu despre amuzata paralelă Andrei Pleșu Mircea Crișan, aflîndu-mă pe bulevardul din Sinaia, văd pe trotuarul opus un ins corpolent făcînd notă frapant-diferită de restul pietonilor: mai întîi, pălăria, ceva între sombrero și canotieră, apoi toate celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi bej, cu butonii manșetelor, vizibili cred, și de pe Vîrful cu Dor, pantaloni ou de rață, cu dungă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te rog! 2 septembrie Stadionul din Copou. Tribuna... oficială. Remarcam, după '89, modificarea compoziției oficialilor: dispăruseră personajele îmbrăcate sinistru, în costume negre, cel mult bleumarin, și scuipînd coji de semințe în capul clasei muncitoare de la galerie, le luaseră locul inși corpolenți, cu aer prosper-afacerist, dar... dar și figuri ale protipendadei intelectual-artistice bahluiene. Semne bune. Iată însă că de cîteva meciuri încoace, tabloul se colorează tot mai altfel. Pe fotoliile din față, iau loc acum vîrfurile politic-administrative ale urbei, unele din ele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul ăsta cățărat pe scară, lucrînd, în dimineața asta, la mustața lui Mihai Viteazul, pe care și-a lăsat surplusul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei doi și te luminezi cam ce vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți de vară! de data asta cu un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea să ne frăgezească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintr-o dată mai reușite. Televiziunile, presa ne străpezesc timpanele cu Pescaríu, Țurcașíu, Sechelaríu. Resemnarea noastră fiind singura soluție. Dacă improvizatul teleast ne strică doar digestia p.m., în schimb ignoranța celui ce-și pocește propriul nume ne-aruncă în pandalie (filologică). Corpolentul băcăuan, cu eșarfă tricoloră înconjurîndu-i globul pîntecului, crede că terminația moldovenească a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume nobil: Catargiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la microfon, e parcă ne-am afla în hala cazangeriei din fosta cetate revoluționară a Nicolinei. În cazul de față, măcar știm cu cine avem de-a face: bubuitorul personaj nu-și ascunde apartenența. E cumva mai delicată poziția altui corpolent local, care și el, de fiecare dată, de la același microfon, dar într-o surdină mai de țambal, nu uită să ne sperie că, vai, vai, vai, de mîine s-ar putea să sară în barca cealaltă, a puterii. Ca și cum ne-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
știai cred, pe fratele lui Piliuță, cel din Dorohoi, pictorul de firme, ei bine, una din fetele lui, fugită de mult cu un oficeriu, îmi bate acum cîteva zile la ușa atelierului: Poftim, zic, și-mi intră în atelier o corpolentă de-o tonă, o întreb ce vrea, iar corpolenta nici mai mult, nici mai puțin, că s-o las să stea în atelier, că-i la mare ananghie, n-are casă, n-are bani. Crezînd că, mde, corpolenta o fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]