160 matches
-
lumina ca fiind o perturbare a mediului în care se propagă (de cele mai multe ori aerul), fiind deci un precursor al teoriei ondulatorii. Democrit susține dimpotrivă că lumina, ca și întreaga materie, este alcătuită din microparticule. Newton formulează în 1704 teoria corpusculară a luminii, susținând că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează cu viteză finită și posedă energie cinetică. În lucrarea sa "Micrographia" (1665), Robert Hooke susține că lumina s-a propaga sub forma unor unde transversale. În 1678, Christiaan
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
restrânse. Electrodinamica clasică dă o descriere cantitativă corectă a fenomenelor electromagnetice la scară macroscopică și la intensități mari ale câmpului. La scară microscopică, în procese ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
punct luminos în centrul umbrei unui obiect rotund și opac, iluminat de o sursă punctiformă. Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe a Franței a organizat în 1819 un concurs pentru a elucida natura luminii. Între membrii juriului se găsea fizicianul francez Siméon Denis Poisson, care era unul dintre susținătorii teoriei corpusculare. Printre ceilalți membri se găseau și alți fizicieni astăzi celebri: Jean-Baptiste Biot, Pierre-Simon Laplace și Joseph Louis Gay-Lussac. Inginerul constructor Augustin-Jean Fresnel a participat la concurs cu o nouă teorie ondulatorie a luminii. Poisson a analizat atent teoria și, ca
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
e greșită, a propus un experiment. Mai exact, Poisson a dedus că una din consecințele teoriei lui Fresnel era că umbra unui obiect în formă de disc ar trebui să aibă în centrul ei un punct luminos. Prin comparație, teoria corpusculară are consecința că umbra trebuie să fie complet întunecată. Poisson era convins că punctul luminos nu poate fi observat. Președintele juriului, fizicianul François Arago, s-a hotărît să facă totuși verificarea experimentală, folosind un disc de metal cu diametrul de
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
verificarea experimentală realizată de Arago abia au fost menționate în treacăt în raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel și pe eleganța matematică a teoriei sale. De altfel teoria corpusculară avea să aibă încă multă vreme susținători. Teoria lui Fresnel și experimentul propus de Poisson nu au avut un rol atît de decisiv pe cît poate părea. La începutul secolului al XX-lea Albert Einstein avea să propună o nouă
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
de undă sau particulă. Deși observarea petei lui Poisson în 1819 părea să fi rezolvat problema definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce susțineau că, în diverse circumstanțe, cum ar fi atunci când se analizează efectul fotoelectric, lumina prezintă
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
de știință, companiile farmaceutice și autoritățile ar trebui să îi facă pentru a evită mai multe îmbolnăviri cu pneumococ? RD: o parte din răspuns se regăsește mai sus. În plus, este necesară cercetarea continuă în domeniul vaccinurilor proteice, a vaccinurilor corpusculare și pentru îmbunătățirea imunogenitatii în unele cazuri. De asemenea, sunt necesare studii pentru evaluarea programelor de imunizare în cadrul cărora se administrează mai puține doze. Este imunitatea dobândită pe cale naturală mai bună decât cea dobândită în urmă vaccinării? RD: Problemă este
Există alternative la vaccinare? Un medic celebru din Israel răspunde părinților din România by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/104511_a_105803]