164 matches
-
atteindre dans sa culture et sa langue" ("A lovi un popor în limba și cultura sa înseamnă a-l răni foarte profund").39 A se observa folosirea de către Mitterrand a cuvântului "popor", care se referă la grupări precum bretonii și corsicanii. Mai târziu acest lucru urma să devină o problemă spinoasă când Curtea Constituțională Franceză a decis că termenul, cu referire la corsicani "le peuple corse" era neconstituțional și că, în Franța, "il n'y a qu'un peuple, le peuple
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de membru al Parlamentului European a fost adăugată deja existentei incompatibilități dintre funcțiile de deputat și senator. Ei pot deține doar o altă singură funcție aleasă 24, însă nu pot deține funcții executive: președinte regional sau departamental, președinte al executivului corsican, primar al unei municipalități sau al unui "arrondissement" (sector)". În mod evident, legea cu privire la politicienii locali și europeni reprezintă imaginea-oglindă a primei legi. Dar, de asemenea, limitează funcțiile locale care pot fi deținute de politicienii locali 25 la două și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionalism to functional representation of France", Political Studies, vol. XVII, martie 1969, pp. 48-75. Vezi de asemenea, Michel Nicolas, Emsav: Histoire du mouvement breton (Paris, Syros, 1982). 24 Decretul din 11 decembrie 1954. 25 În mod interesant, prima mișcare regionalistă corsicană a fost numită Mouvement du 29 novembre, referindu-se la faptul că insula Corsica a devenit în totalitate franceză la data de 30 noiembrie 1789, iar, în ochii acestor regionaliști funcționali timpurii, încă se afla în ajunul integrării complete. Implicația
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
comunistă din Adunarea națională, Monitorul Oficial, 30 iulie 1984, pp. 7-8. 38 Manifestul Socialist (Paris: 1981). 39 Citat din Le Monde, 9/9/1981. 40 Problema s-a pus când Pierre Joxe, pe atunci ministru al internelor, a reformat Statutul Corsican Specific în 1991, printr-un ansamblu de proiecte de legi care includea o trimitere la "le peuple corse". Vezi H. Hintjens, J. Loughlin și C. Olivesi, "The Status of Overseas France and Corsica", în J. Loughlin și S. Mazey (editori
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în Raportul OECD (2006), p.165. 52 Vezi M. Keating, J. Loughlin și K. Deschouwer, Culture, Institutions and Regional Development: a Study of Eight European Regions (Cheltenham: Edward Elgar), 2003, capitolul 5, "Brittany and Languedoc-Roussillon". 53 Această istorie a diviziunii corsicane a fost evidentă în referendumul din 2003 cu privire la cearea unui nou statut oferit insulei dată fiind puterea ei relativ redusă. Rezultatul a fost: 51% au votat împotrivă și 49% au votat pentru! Pentru detalii despre contextul referendumului vezi J. Loughlin
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nr. 85-1405 din 30 decembrie 1985 care viza limitarea cumulului de mandate electorale și de funcții elective. Doar una dintre funcțiile următoare putea fi deținută simultan de un deputat sau senator: în Parlamentul European, într-un consiliu regional, în Adunarea Corsicană (adăugată în 1995), într-un consiliu departamental, în municipalitatea Parisului, primar al unei municipalități de 20000 de locuitori sau mai mult, viceprimar al unei municipalități de 100000 de locuitori sau mai mult. 23 Legea organică nr. 2000-294 din 5 aprilie
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nr. 2000-295 din 5 aprilie 2000 referitoare la limitarea cumulului de mandate electorale și de funcții elective și a leurs condițiilor de îndeplinire. 24 Politicienii naționali se pot înscrie doar în unul dintre următoarele corpuri: consilii regionale, consilii departamentale; Adunarea Corsicană, municipalitatea Parisului, o municipalitate de 3 500 de locuitori sau mai mult. 25 Un consilier regional sau departamental poate deține doar încă o funcție aleasă de la nivel local. 26 P. Bréchon, "Les partis dans le système politique", în Pierre Bréchon
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regulation du pouvoir local", Revue française d'administration publique, nr. 96, octombrie-decembrie 2000, pp. 577-587. 21 Cel mai dramatic exemplu din ultimii ani este "Affaire Bonnet" din Corsica. În 1998, prefectul de Corsica, Claude Erignac, a fost asasinat de naționaliștii corsicani în plină zi, în Ajaccio, un eveniment care a convulsionat Franța, deoarece a constituit un atac direct asupra autorității și legitimității statului francez. Drept răspuns, guvernul francez a mandatat un prefect intransigent pe nume Bernard Bonnet pentru a-l înlocui
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
seamă de apuseni. De subliniat, sub acest unghi, o remarcă de bun simț: "Oricît naționalism s-ar căuta în România, aici nu a explodat încă nici o bombă de tip irlandez, nici nu se înregistrează tendințe separatiste de tip basc sau corsican, nici vreo parte din populație nu pretinde independență în cadrul vreunui nou stat"32. Din contra, se remarcă o deplasare a interesului spre valorile apusene, tot mai evidentă în ultimii ani, pînă la cvasiunanimitatea opțiunii pentru integrarea în structurile euro-atlantice. Nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se manifestă contradictoriu, în numele egalei demnități a fiecărui grup etnic, al trăsăturilor lor specifice pe care le per-petuează tocmai în sensul relevării diferențelor culturale și chiar etnice. Se poate vorbi astfel despre a reînsufleți sau, adesea, despre a reînvia "popoare", corsican, breton, basc, galez, dar și aragonez, andaluz și chiar madrilen ultimele constituind adesea segmente de populație proaspăt emigrată, foarte diferite între ele. Aceasta înseamnă că multiculturalismul își schimbă chipul toleranței "universaliste" cu cel al unei acțiuni voluntare, sau nu, de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a constituit mobilul unui resentiment care, prin caracterul său foarte recent nu are nimic de-a face cu acela al irlandezilor, de exemplu, și mai puțin încă, cu frustrarea etnoreligioasă a croaților. În plus, intervine în acest caz insularitatea specific corsicană care moderează revendicările activiștilor proprii, vizînd probabil maximizarea beneficiului. 10 Pozițiile refractarilor Pentru Denis de Rougemont, naționalismul reprezenta "un om care se teme să nu piardă o putere magică ce de fapt nu există"388. Dar oare toți europenii au
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Viena, hărțuit ca militant pentru emanciparea națională a românilor ardeleni, el se va refugia în Moldova, terminându-și studiile la Iași. Mai târziu, se stabilește la Adjud, fiind medic la Căile Ferate Române. Din căsătoria cu Aglaia Francisc (Franceschi), fiica unui emigrant corsican, are doi copii, Dan Botta și Emil Botta, viitorul poet și actor. B. va face școala primară la Adjud, trecând apoi la Liceul „Unirea” din Focșani și, din 1921, la Colegiul „Sf. Sava” din București. În octombrie 1927, își lua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris. Insurgenții atacaseră Tuileries, au devastat apartamentele regale. Danton, Robespierre și girondinii incitau poporul și îl înarmau. În mulțimea strânsă în fața palatului Tuileries se afla și locotenentul corsican Napoleon Bonaparte, viitorul prim consul și apoi împărat al Franței. După participarea suveranilor și a copiilor lor la Adunarea Națională, s-a luat hotărârea de a fi izolați la Le Temple. Convenția Națională hotărâse desființarea regalității, judecarea și ghilotinarea regelui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
identității lor istorice distincte. Numai În insula Corsica a apărut o mișcare separatistă, bazată pe un sentiment autentic de unicitate istorică și lingvistică și pe afirmația neplauzibilă că, detașându-se de Franța, insula ar Înflori. Dar, ca și ETA, naționaliștii corsicani, cu apetitul lor pentru violență (și răfuieli Între clanuri), nu au atras decât puțini adepți. Specificul Franței este că, În vreme ce politicienii și comentatorii din toată Europa exaltau acum, cel puțin formal, autonomia și guvernarea locală, la Paris orice zvâcnire de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]