1,557 matches
-
rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului, căruia ea nu-i aparținuse niciodată. — Scuză-mă, bătrîne! zise Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după ce te gîndești vreme de doi ani la avantajele sinuciderii, Îți vine greu să treci de la teorie la practică. Rowe nu putea pur și simplu să se arunce În Tamisa - de altfel ar fi fost repede scos. Și totuși, privind cortegiul care se depărta, nu vedea altă soluție: era căutat de poliție pentru crimă și n-avea În buzunar decît treizeci și cinci de șilingi. La bancă nu se putea duce, iar prieteni n-avea decît unul, pe Henry; putea, firește, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
văd. Dar nu te-am mai văzut de-atunci. — Aici a fost? Întrebă Rowe, privind spre bloc. — Da. Un om hrănind pescăruși, un funcționar trecînd cu o valiză sub braț... Simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. — A fost un cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști. Da, da... Nu mă puteam duce la bancă să-mi Încasez cecul. Îmi Închipuiam că poliția mă crede un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am venit la tine. Nu știam de moartea soției tale. Mă gîndeam tot timpul la crima aceea. — Te gîndești prea mult, spuse Henry Wilcox. Gata, ce-a fost, a trecut... Și spunînd acestea, urmări cu privirea drumul pe care trecuse cortegiul funebru. — Bine, dar eu n-am săvîrșit crima. Acum știu precis. Nu sînt un asasin. Firește, că nu, Arthur! Nici unul dintre prieteni tăi - vorbesc de prietenii adevărați - n-a crezut vreodată că ești un asasin... S-a vorbit chiar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ciclului biologic al omului, de la eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam - așa scrie și‑n carte - că era bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam - așa scrie și‑n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe ultimul drum. Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora Justițiară spune: — Oricine mi-a luat bila de bowling să mi-o dea înapoi, și promit să nu-l bat măr... Conducând procesiunea, ținând în brațe protuberanța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune: „Personajul meu n-ar plânge”. Spune: — Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că bătrânul m-a violat. Și brusc cortegiul funerar se oprește. În clipa asta, Tovarășa Lătrău e victima numărul unu între victime. Restul suntem cu toții în roluri secundare. Doamna Clark, care ne conduce, privește îndărăt și spune: — Ce-a făcut? Și din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava ție!" Cortegiul a ieșit din biserică. Sfeșnicul, felinarul, crucea, icoana, pomul, năsălia... de fiecare podoabă, legat câte un ștergar alb, în colț o monedă pentru fiecare vamă. Liniște. Candela picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir, cimitirul creștea văzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era obosit, mult prea obosit. Este spiritul protectoarei ei, al Minodorei care îi transmite un mesaj : În împărăția luminii toți cei neputincioși sunt bineveniți, chiar și cei care nu mai credeau că Dumnezeu există". Doctorița anestezistă se grăbește să ajungă cortegiul medical. Îl găsește pe profesor în cabinet, prăbușit pe un scaun, cu masca atârnând grotesc de o ureche, cu privirea la fel de fixă ca în momentul în care dăduse indicația de încetare a vieții fiului lui. Alindora se apropie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zâmbet mieros cărțile confiscate, spunând că șefii ei sunt bucuroși că ne ocupăm de educarea tinerei generații. Nu bănuiam atunci ce se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor de complicații : spontane, normale, anormale, grele sau ușoare, cezariene... Trăiam bucuria primului țipăt al atâtor noi vieți, dar și disperarea pierderii altora. Marea majoritate a bebelușilor veniți pe lume erau subponderali, sau aveau diverse afecțiuni, Marina avea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ucraineană Cozmei. Cu bună seamă că s-au stins pe Obi în sus, pe un plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-ți faci iluzii că ne vom căsători. Imaginează-ți că aș putea fi purtătoare de... Z. Tinicheaua asta mi-ar mai lipsi, hihihi!: doamna Z... Doamna Andra Z, soția distinsului Z&Z, hihihi!... Nu mă gândisem, în copilărie, la tot cortegiul de efecte pe care-l va genera prenumele meu. Adevărul este că, datorită acestui prenume, foarte multă lume m-a iubit. Profesoara de limba română mă botezase duios 31, în vreme ce profa de latină mă dezmierda cu 26, numerele corespunzătoare ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
furnizează în fiecare zi așa numitele "fronturi de înaintare ale florilor de cireș", prin care ești ținut la curent cu situația înfloririi din întreaga Japonie, din provincie în provincie. Este, brusc, vară. Există să nu vă mirați și aici un cortegiu de fenomene ridicate la rangul de simboluri ale Japoniei, fără de care nici un nipon nu ar putea concepe acest anotimp, și denumite natsu (vară) no fubutsushi. Cuvânt imposibil de tradus, format din fubutsu, cumva "peisaj, priveliște încântătoare" și shi, "poezie". Ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Din nefericire, aceștia erau "coborâți mai prejos decât ușierii și servitorii cutărui Minister", de către o societate ce știa "să plătească gras și să dea mese copioase tuturor amazoanelor și coregrafelor indecente"83. Prin urmare, congresul amintit era considerat drept un "cortegiu funerar" al acestei categorii sociale. Pe de altă parte, arhimandritul își exprima o opinie rezervată față de un alt congres internațional al profesorilor gimnaziali, organizat la București 84. Totodată, în săptămânalul pomenit publica adeseori, în 1928, și arhimandritul Iuliu Scriban, cel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
funerar, comite delictul de profanare de mormânt și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 3 luni la un an și o amendă de la 2000 la 5000 de lei. Aceiași pedeapsă se aplică aceluia care, prin violență sau amenințare, tulbură un cortegiu sau serviciu funebru, ori împiedică îngroparea sau INCINERAREA unui mort. Art. 314. Acela care, prin orice mijloace săvârșește un act de profanare asupra unui cadavru, comite delictul de profanare a cadavrului și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
producției forme tipice, indivizii sunt locul unor experiențe care, în ciuda faptului că sunt de fiecare dată acelea ale unui Sine, nu sunt totuși mai puțin susceptibile de a prezenta caractere comune: "legile societății" sunt formele tipice ale acestei activități, cu cortegiul său de reprezentări teoretice, ideologice și mai cu seamă juridice. Încă o dată este posibil, în reprezentare și grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
intelectuale a Universității, doborâtă definitiv. Punctul extrem al acestei desfășurări nihiliste, cel mai mare pericol a fost atins atunci când, conform profeției lui Nietzsche, cei puternici s-au lăsat câștigați de ideologie și de resentimentul celor slabi, așezându-se în fruntea cortegiului și mergând să scuipe odată cu ei pe mormântul culturii. Profesori titulari, decani ai Universității contestau acum titlul și funcția de profesor, propovăduiau eliminarea lor din consiliile Universităților, cadrul unic, desființarea tezelor, adică a oricărei norme calificative pentru învățământul superior. Atunci când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un taur cu bărbăție și eleganță... Ce deosebit era de celălalt Filip al IV-lea, cel pe care eu Însumi aveam să-l escortez treizeci de ani mai târziu, văduv și cu copiii morți sau slăbănogi și degenerați, Într-un cortegiu lent de-a lungul unei Spanii pustiite, devastate de războaie, foamete și mizerie, printre uralele anemice ale puținilor țărani nenorociți care mai rămăseseră, adunați la marginea drumului! Îndoliat, Îmbătrânit, cu capul În piept, Îndreptându-se spre granița de pe fluviul Bidasoa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
carte scrisă de Petre Pandrea). Maria Tănase se stinge din viață la 22 iunie 1963 din cauza cancerului la plămâni. Înainte să moară, aceasta dictase unui notar ultimele dorințe. Maria a dorit să fie înmormântată cu hainele alese de ea, și cortegiul funerar să nu fie motiv de „mascaradă și panoramă”. Și-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeții să își potolească setea. În cele din urmă, a lăsat
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
soțului ei și de amintirea pe care locuitorii orașului ar fi trebuit să i-o poarte. O fi fost el cum a fost, dar nu s-a sinucis din greșeală, la beție, așa cum se vorbea, chiar în spatele ei, în uriașul cortegiu care-l urma pe Mitică spre cimitirul din deal.
Scrisoarea primarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6878_a_8203]
-
a fastului ceremoniei. La finalul întregii procesiuni monarhul era cel care aruncă crucea în apă, un gest simbolic păstrat încă din cele mai vechi timpuri. Iată cum descrie Nicolae Iorga o astfel de procesiune." După slujba, s-a format un cortegiu, în frunte cu regele și principele moștenitor, având ca antemergători doi diaconi care aveau cădelnițe, dicherul și tricherul, urmați de reprezentanții Casei Regale civile și militare, membrii guvernului și înalții demnitari ai statului. Cortegiul era încheiat de preoți, diaconii care
Cum se sărbătorea Boboteaza pe vremea Regelui - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67537_a_68862]