743 matches
-
ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină-n ziua mare Soare devenit licoare, În socialism a fost solid Astăzi e luminos lichid. Invită parcă trist la dans, Pe țigle e un fals balans; Dar din sticlă beau răcoare Și cosesc raze de soare. 05.01.14 ... Citește mai mult Cântec de petrecereFoaie verde beau licoareși cosesc raze de soare.Beau din strachină rachiuDe la sticlă mă abțiu.Un inspector de la U.E.Răstignește viața-n cuie;Se-apropie duhnind parfum,Eu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
a fost solid Astăzi e luminos lichid. Invită parcă trist la dans, Pe țigle e un fals balans; Dar din sticlă beau răcoare Și cosesc raze de soare. 05.01.14 ... Citește mai mult Cântec de petrecereFoaie verde beau licoareși cosesc raze de soare.Beau din strachină rachiuDe la sticlă mă abțiu.Un inspector de la U.E.Răstignește viața-n cuie;Se-apropie duhnind parfum,Eu îl respect că orișicum...Foaie verde Eminescu,Astăzi plâng cu Păunescu,Rătăcind pe drum tresaltCă nu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
AradTăiem panglici lozincard,În ore de după-masăDemocrații merg acasă.Tot suspină-n ziua mareSoare devenit licoare, În socialism a fost solidAstăzi e luminos lichid.Invită parcă trist la dans,Pe țigle e un fals balans; Dar din sticlă beau răcoareși cosesc raze de soare.05.01.14... XXXI. HAI SĂ NE IUBIM, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1101 din 05 ianuarie 2014. Hai să ne iubim sâmbătă seara Pe canapea, sau pe un site pe undeva. Bezmetică ți se
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
capătul răpirii aceleia vom întâlni, împreună, moartea. N-am știut că poate fi atât de ispititoare moartea, atât de caldă - voluptate fără spasm, beatitudine fără strigare." MIRCEA ELIADE Adună-mi ploile în palmă să pot întreagă ruga mea a aprinde, cosește cu bună știință iarba și fă lumină în noaptea asta neagră, aprinde făclia asta pâlpâindă și vino aici ... Adună-mi fărâmele dulcilor dureri, cu încercări pe nevăzute, cu cele repere nereperate și cu amintirea clipelor în cea mai înaltă frântură
AMOR PE LEPĂDATE ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368665_a_369994]
-
plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiog ul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar[2]. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi pBrigitte printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața următoare să-l lege și scăpa de grija grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovărășie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun și grâul a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
nu știi când ajungi la fântâna din capul locului ca să-ți umpli vasul cu apă...și pătrunzi, parcă cu teamă, în marea verde a câmpului ... și lași valurile de rouă să se spargă de țărmul picioarelor tale...” (Ioan Adrian Trifan - „Cosind iubiri...”) Fragmentele de operă de mai sus excelează prin stilul evocator, regăsindu-se aici idei ca: învingerea mentalităților, oportunitatea luptei cu sine, cântărirea alternativelor pentru bunul mers al evenimentelor, forța copleșitoare a cuvintelor, morocănoase plictiseli, gloria celui care știe să
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
și după ce-i bușumă[- A freca un cal cu un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat tot lotul, ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața următoare să-l lege și scăpa de grija grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovărășie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun și grâul a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
se făcea una cu pământul. Îl auzeai adesea vorbind, suduind, cu sine însuși. Blestema furnicice, viespile, cârtițile. Se supăra rău când vedea urme de iarbă călcate de animale. În ultimii ani bombanea, chiar suduia, albinele care nu-l lăsau să cosească în liniște iarba lui, fiind furioase că el le fura iarba înflorită chiar de lângă stupi. Născocea multe lucruri interesante pentru mintea noastră de copil. Odată ne-a arătat o oglindă, să ne jucăm. Nu ne puteam sătura văzând lumea, pajiștile
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
anii, uncheșul Iacob a îmbătrânit. Mătușa Anița s-a prăpădit la 85 de ani. Uncheșul a mai dus-o, destul de greu, singur, încă doi ani. Țin minte, chiar ultima dată, l-am văzut venind la noi, vara. A vrut să cosească, nu se lăsa nici la 85 de ani. Ca niciodată, atunci a venit îmbrăcat complet în alb, și cămața era de in, brodată pe la margine și la guler, și ițarii, erau albi-albi. Cu părul complet alb, gârbovit, umbla anevoios.. Eu
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
iar eu rămăsesem singur, dar singur de tot și nici sirene nu mai veneau pe la mine. Ce liniște amorfă, mi-am zis, lipsește orice fel de culoare, nici măcar albastru nu mai e atât de verde ca în ziua în care cosisem scoicile și le făcusem clăi. Azi am slobozit valurile din buzunarul de la piept și pe plaja dinspre apus am rămas să-mi servesc cina din doruri răscoapte. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă ” Referință Bibliografică: liniște
LINIŞTE AMORFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361884_a_363213]
-
înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească de tot ce e nevoie pentru o iarnă lungă și împietrită de ger, să adune lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă de prin poienile pădurilor hribi și gălbiori tăiați și uscați, apoi puși în cămară, să culeagă afine și zmeură de prin luminișurile pădurilor, să strângă de pe ogoare grâu, orz, mazăre, varză, sfeclă și
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
nu știi când ajungi la fântâna din capul locului ca să-ți umpli vasul cu apă ... și pătrunzi, parcă cu teamă, în marea verde a câmpului ... și lași valurile de rouă să se spargă de țărmul picioarelor tale ... ” (Ioan Adrian Trifan - „Cosind iubiri ... Fragmentele de operă de mai sus excelează prin stilul evocator, regăsindu-se aici idei ca: învingerea mentalităților, oportunitatea luptei cu sine, cântărirea alternativelor pentru bunul mers al evenimentelor, forța copleșitoare a cuvintelor, morocănoase plictiseli, gloria celui care știe să
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună? Din câtă iarbă să-mi cosesc cetate ? In care ciob de spaimă mă mai tai? A căta oară lupilor mă dai, Știind că fără mine nu se poate Nici lanțurile să le-adormi sub cripte Nici aripile să le-nalți spre grindă Iar starea de mirare
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
dea forme și culori diferite, în funcție de talentul, de tehnica folosită, de gusturile și de finalitatea artei sale, reușind să creeze o varietate de modele și de nuanțe aflate pe grade diferite de stilizare. Prelucrarea lemnului este prezentă de la butoaiele de Cosești Argeș, făcute din lemn de dud, stejar, prun, salcâm, la ghivece de flori, obiecte de tors și de cult religios, mori de vânt, faruri. Uneori cultivarea florilor este îmbinată cu măiestria meșteșugurilor. Astfel ne rețin atenția minighivecele de flori ale
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
tu mi veda tanto pensieroso?"* E la sentiro che grida di nuovo: "Lascia quei punți neri! Non mutilarti îl viso!" Ed io accarezzero la sua criniera riccia Che, quando era giovane, la voleva liscia, Mă col tempo, imparo ad amarla cosi... O, Dio, riveder ancoră quegli occhi Di topazio dorato e îl suo nașo aquilino, Che, come îl nașo di Cleopatra, Non le ha impedito Di conquistare tânți cuori... Probabilmente, tuttavia, io sogno ad occhi aperti. ----------------------------------- *Questa stanza în traduzione liberă
A VISA CU OCHII DESCHIŞI (POEZIE TRILINGVĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365523_a_366852]
-
ar dori să rămână unul fără altul. Clipa nefericită i-a luat pe amândoi deodată anul trecut în sâmbăta Paștelui. A rămas gospodăria lor singură, așteptând o rezolvare a situației create ad-hoc. Alt vecin a făcut infarct și a căzut cosind iarbă, acum patru ani, la vremea amiezii, în grădina unui tincan. Familia rămasă fără el a luat drumul bejeniei, „la Italia” cum spun nepoții rămași fără „toto”, pe care îl iubeau tare mult. S-au aclimatizat de urgență copiii, noilor
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
procedee pentru a-i sili pe proprietarii de vii să plătească mai mult mai ales pentru viile noi717. Așa se întâmpla în anul 1845 când unii arendași ai moșiilor mănăstirești i-a obligat pe clăcași să plătească dijmă pentru fânul cosit de sub pruni, iar pe alții i-a oprit să-și pască vitele pe locurile din capul viilor (26). Asemenea practici erau determinate și de faptul că mulți clăcași nu aveau acte scrise încheiate cu proprietarii moșiilor, acte din care să
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
și prea multe poveri ne-aparțin, se șterg și culori ca din vise, cândva toate rămân prea puțin... Căci moartea e veșnic flămândă, de-i zi sau de-i noapte, pândește , și calcă pe iarba plăpândă, nu plânge, nu iartă, cosește... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Toate rămân prea puțin... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2359, Anul VII, 16 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TOATE RĂMÂN PREA PUȚIN… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366570_a_367899]
-
file îngălbenite purtând peceți de suflet, zbateri și liniști, lumini și umbre, în care nimeni, mai bine decât autorul, nu știe câte întrebări și câte răspunsuri, câte lacrimi și câte zâmbete a adunat: ele, “urmele” trecerii noastre prin timp ... Fânul cosit din poienița strânsă-n îmbrățișarea codrului, freamătul frunzelor și-amurgul răsfirând liniște încremenită pe crestele Apusenilor m-au întâmpinat în urmă cu mai bine de 51 de ani în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că trebuie
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
și după ce-i bușumă[- A freca un cal cu un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]