7,769 matches
-
de altfel, nu mă îndoiesc, va sfârși și universul: ca o peltea galactică obosită de coagulări succesive și de un take off reluat, inutil și prostește, la nesfârșit. Creierul meu matinal are de fiecare dată ceva din consistența pastei ăsteia cosmice aflate în derivă, navigând bezmetic - farg you, univers, farg you, creier al meu - printre fractali, feromoni, fisuri, fibule, vistule, Vistula. (Apropo, se pare că polonezii vor să-mi scoată o nouă ediție din Travesti, iar Ireneusz Kania se apropie cu
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
oferă o versiune proprie asupra dezastrului din anul '79, care îl costase viața pe autorul Istoriei naturale; a fost, de fapt, o erupție de fluturi: Cărămizii, albaștri, cu dungi de chinovar Sau imitînd sideful și albul nenufar, Petale viscolite din cosmice livezi Urcau mereu spre boltă zburînd ca niște iezi. Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
Angelini se referă la examinarea genezei, materiale și conceptuale, a operelor care au decretat succesul european și mondial al gândirii și operei lui Mircea Eliade, în special Tratatul de istorie a religiilor (în cadrul căruia, consideră autorul italian, conceptul de creștinism cosmic "include și o temă dragă tradiționaliștilor români, printre care Lucian Blaga, unul din maeștrii săi"), studiul Le problčme du chamanisme (1946) și Mitul eternei reîntoarceri (1949). Surprind referirile, cu pertinente comentarii comparative, la eseistică și proză (aici Angelini trimite la
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
doi creatori au reinventat fiecare în felul lui tragedia, ajungând, în cele din urmă, la un soi de seninătate care le permite desfășurarea unui flux poetic remarcabil, deși complet deosebit. La Béezina, înțelegerea legii tainice a armoniei universale conferă anvergură cosmică poeziei, abstractizând-o și dezumanizând-o în același timp. Viziunea poetului român e mai echilibrată, în sensul că la el spaima apocaliptică și aspirația spre trăire extatică nu îmbracă forme exacerbate, ci se transformă în lamentație cenzurată și într-o
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
-o și dezumanizând-o în același timp. Viziunea poetului român e mai echilibrată, în sensul că la el spaima apocaliptică și aspirația spre trăire extatică nu îmbracă forme exacerbate, ci se transformă în lamentație cenzurată și într-o contemplare a cosmicului cu momente de jubilație. O poziție apropiată au Blaga și Béezina și în problema raportului individualitate-colectivitate. Amândoi au început prin a fi acut individualiști. Izbăvit prin credință, Béezina își asumă și rolul de mesager al semenilor lui, alcătuind o grandioasă
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
vitalistă și, în plus, ca pe o salvare de îmbătrânire și moarte. "Și azi, dintr-odată, neașteptat, acest răsărit Ce cîntec nemăsurat Ca unui orb vindecat lumea-n lumină mi s-a lărgit" (Schimbarea zodiei) Iubirea e pentru el putere cosmică, "ardere" (vezi poezia cu același titlu), adică topire în marele tot. în acest cadru, femeii iubite i se închină laude, imnuri, căci ea e o întrupare absolută a lumii, este "ființa", "pumn de lumină" (Ardere), "văpaie" ce incendiază iarba prin
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
generația lui Iosif și Anghel a reținut lirismul cântecelor și doinelor, pentru ca poeții contemporani (Arghezi, Blaga, Barbu, Maniu, Voiculescu, adăugăm noi, Ion Pillat) să fie vrăjiți de ,elementul tainic și adânc tulburător al descântecelor și bocetelor, de sufletul primitiv și cosmic al creației populare" (Poezia populară, Câteva considerații). Lui Ion Pillat i se părea că generația lui crea, prin modul de a se inspira din folclor, un stil românesc foarte original care se va putea impune prin clasicismul său, ca o
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
și a cenzura transcendental încercările sistemice ale rațiunii. Să ne mai mirăm că, imediat, apar în poem și descântecele (,Și pentru negul cartofilor cald/ Face descântece, ca pentru smarald")? Cartoful păstrează - însă - bune șanse de a ieși din acest proiect ,cosmic" și de a-și refuza condiția ,dată", biologică. Esențial este ca el să devină conștient de drepturile individuale, atât de ușor încălcate; și, recunoscând dreptul la diferență al coropijniței și al râmei, să participe la o largă coaliție a Binelui
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Terre ŕ la Lune învinge zeița milenară și are un uriaș succes. Faptul se explică prin bulimia științifică a contemporanilor săi, dornici să înțeleagă totul, să dezlege vechile mistere, să cucerească necuceritul. Romanul este ca un colocviu pe tema zbor cosmic al oamenilor de știință ai momentului, ca o excelentă broșură de popularizare sau ca un almanah astronomic. Imaginația e minimă. Personajul principal nu e nici onorabilul J.T. Maston, "membru distins" și secretar al Gun-Clubului american, nici Impery Barbicane, președintele clubului
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
la Maiorescu. Dacă poezia Lunii nu are trecere la cinicul Caragiale, nici vocabularul științific nu-l convinge: "Puțin le pasă la doi ochi iubitori de lumină, puțin le pasă de dimensiunile, sistema de rotațiune și revoluțiune, în genere de legile cosmice care stăpânesc existența ș?ț. Căci lumina nu o judec, ci o văz, și bucuria mea e potrivită cu intensitatea cu care ea a ajuns la mine, iar nu cu judecata mea despre bogăția și condițiile izvorului care mi-a
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
succesiv toate punctele camerei. Ei bine, sufrageria este cerul, masa este Pământul, iar Luna, Luna ești dumneata!" Iată că și știința e capabilă să facă metafore măgulitoare. Prins pe cerul propriei sufragerii ca o Lună, omul anului 1865 verifică legile cosmice citind romane. Deși cosmosul e același, iar legile lui se confirmă, lumea s-a schimbat mult: de-acum încolo orice om poate controla mersul Lunii de-acasă de la el, între două îmbucături, la dejun sau la cină. (Din volumul în
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
cuvântul vede lumina, dar spre deosebire de ochi, cuvântul o reține în el”. ( Nichita Stănescu) Din câte se observă, traiectoria destinului liric al scriitoarei Dorina Stoica (Dora) nu se va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
cuvântul vede lumina, dar spre deosebire de ochi, cuvântul o reține în el”. ( Nichita Stănescu) Din câte se observă, traiectoria destinului liric al scriitoarei Dorina Stoica (Dora) nu se va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cuvântul vede lumina, dar spre deosebire de ochi, cuvântul o reține în el”. ( Nichita Stănescu)Din câte se observă, traiectoria destinului liric al scriitoarei Dorina Stoica (Dora) nu se va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental în câteva obsesii-metafore: nașterea, ca început biologic; timpul, ca reper cosmic; pasărea („pasărea de gheață”), ca simbol al ființării, într-o carte reprezentativă pentru portofoliul literar, preponderent liric, al scriitoarei Ștefania Oproescu. --------------------------- Dumitru ANGHEL București 18 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Dumitru ANGHEL - RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAȚĂ” DE ȘTEFANIA OPROESCU / Dumitru Anghel
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
stele Deodată, șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterne Razele trasează-n neștire potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtute Puterea abjectă ce-a pus la cale conflicte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
cerului de unde cad și gânduri și steleDeodată, șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterneRazele trasează-n neștire potecile spre casteleNaiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverneSe rotesc universuri în neștiută imensitateAvide înghit găurile negre explozii solareO altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispareAscult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzuteStană și sfinții privesc absurde confruntări pământeneExultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtutePuterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obsceneNew York1 noembrie 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
veni, începutul primăverii este fără tăgadă simbolul reînvierii naturii, iar noi, oamenii, fiind parte integrantă a ei, îi întregim tabloul renăscând odată cu ea și cântând imnul bucuriei în aceeași partitură a orchestrei Universului. Primăvara mustește a renaștere, ca o întoarcere cosmică spre începuturi, ca o altă geneză care, de fiecare dată, se arată mai promițătoare, mai darnică, mai deschisă spre proiecte. Energia primăverii, printr-un mecanism încă necunoscut nouă, ne trezește propriile energii, retrăind fiecare clipă a renașterii. Această energie a
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână, și-o imploram cu lacrimi să rămână. -Nu pot să stau, însă, te rog, învață să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în păru-i albe flori marine,adâncuri de oceane pe retine,cald susur de izvor în răsuflareși-n pas molatic...dulce cadențare.Stăteam închisă-n putredul meu trunchica sufletul să-mi cadă în genunchicând ea, din stele scurse pe pământ,un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.Într-un acord de liniște deplinăși îmbrăcată-n straie de lumină,eu o țineam ca un copil, de mână,și-o imploram cu lacrimi să rămână.-Nu pot să stau, însă, te rog, învațăsă trăiești clipa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
prin capele și de durere parcă-și ies din minți; de întristare că n-am fost cuminți aruncă după noi un pumn de stele. Cad Perseidele de parcă plouă în ritmul unui recviem celest, apoi se sting spre zori și-n cosmic gest lumina-și pierd în boabele de rouă. Citește mai mult Când clipa oarbă-și pune altă mascăși ne aruncă-n haos, furibundă,se perturbează, preț de o secundă,în Univers o ordine firească.Cu viața pierdem ultimul scrutinși rătăcind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-ncep să plangă prin capeleși de durere parcă-și ies din minți;de întristare că n-am fost cumințiaruncă după noi un pumn de stele.Cad Perseidele de parcă plouăîn ritmul unui recviem celest,apoi se sting spre zori și-n cosmic gestlumina-și pierd în boabele de rouă.... XXI. RUGĂ PENTRU IERTARE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015. Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertare că am iubit prea mult albastrul cer și-am îndrăznit să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
duce inevitabil la pierderea partidei. Cu cât putem prevedea mai mult, cu atat vom avea șanse mai mari de a supraviețui vremurilor ce vor veni. Poate că cei mai mulți dintre oameni se tem de un eventual război mondial, de un cataclism cosmic sau de revenirea comunismului în lume. Dar prea puțini se tem de epuizarea totală a resurselor planetei și de efectele catastrofale generate de acest lucru. Și mai grav este faptul că o parte însemnată din energia electrică produsă la nivel
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
cu alte voci, și sfîrșește ca o materie organică într-o baie de acizi; adică se dizolvă iremediabil. Privit cu o insistență halucinantă, cu o putere de inducție aproape hipnotică, tabloul devine martor, simptom, subiect al unei spovedanii și concentrat cosmic. Oricît de serios ar fi invocate componetele sale materiale, oricît de frecvente ar fi trimiterile tehnice, oricît de sobru ar fi analizate culoarea ca substanță și tonul ca referent optic, printr-o subtilă alunecare a discursului imaginea iese din cadrele
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]