644 matches
-
și teatrul eminescian, opera lui Eminescu fiind privită ca un întreg. Criticul surprinde relația hermeneutică de la parte la întreg, întrucât el crede că întregul nu poate fi restituit folosind o grilă fragmentaristă, ci numai din perspectiva amplei și coerentei viziuni cosmogonice a lui Eminescu. C. a coordonat Dicționarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale (2002) și a îngrijit și prefațat, pentru uz didactic, ediții din operele lui George Coșbuc, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Camil Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea simbolizează căderea în preformal, reintegrarea în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia umană s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
studiază nașterea corpurilor cerești (planetele, Soarele, cometele, asteroizii, stele) și primele cosmogonii lipsite de suportul analizei cantitative și necunoașterea era suplinită cu o bogată imaginație, uneori remarcânduse o intuiție a dimensiunii cosmice la hinduși, urmate mult mai târziu de teoria cosmogonică a filosofului german Immanuel Kant (1724 - 1804) care bazat pe teoria newtoniană a gravitației emite o ipoteză cosmogonică de formare a Sistemului Solar, însă această problemă de naștere a Universului nu a putut fi rezolvată cu mecanica cerească, decât în
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
necunoașterea era suplinită cu o bogată imaginație, uneori remarcânduse o intuiție a dimensiunii cosmice la hinduși, urmate mult mai târziu de teoria cosmogonică a filosofului german Immanuel Kant (1724 - 1804) care bazat pe teoria newtoniană a gravitației emite o ipoteză cosmogonică de formare a Sistemului Solar, însă această problemă de naștere a Universului nu a putut fi rezolvată cu mecanica cerească, decât în zilele noastre cunoscându-se deopotrivă mecanica teoretică, termodinamica și teoria radiației. Cosmologia - cea mai tânără știință despre univers
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Idem, pp. 147-148. 68. Mohamed Mokri, „Introducere” la Nur Ali-Shah Elahi, L’Esotérisme kurde, trad. M. Mokri, Albin Michel, Paris, 1966, p. 9. 69. Idem, pp. 19-20. 70. Idem, p. 22. 71. Pentru o opinie diferită, vezi articolul „I miti cosmogonici degli Yezidi” În vol. Gnostica et Hermetica, Ateneo, Roma, 1982, de Giulia Sfameni Gasparro. 72. Vezi Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena, das Mandäerproblem, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1960, p. 13. Trilogia lui Rudolph este și astăzi cea mai bună prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
război mondial a devenit predominantă o altă teorie: teoria originilor iudaice ale Sophiei. Unul dintre pionierii acestei interpretări, Gilles Quispel, a echivalat-o pe Sophia gnosticilor cu biblica Hokmah, Ennoia la Simon Samariteanul, căreia i se atribuiau În Samaria puteri cosmogonice 76. Într-un articol din 1953, Quispel a Încercat să reconstituie evoluția mitului Sophiei plecînd de la o formă iudeo-gnostică „primitivă”: „Dumnezeu Îi creează din Haos pe cei șapte Arhonți prin intermediul Hokmah-ei sale, acea humectatio luminis sau rouă de lumină (Irin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe Eva de Lumină să-l ridice și să-i dea vedere. Îndată ce o zărește pe Povățuitoare, Adam Îi aduce slavă. Duplicarea episoadelor și dedublarea ființelor divine răspund În narațiunea confuză din HA unei logici obscure. Prima povestire antropogonică și cosmogonică din această serie este asemănătoare cu narațiunea cuprinsă În SST61. După lăudăroasa declarație a lui Ialdabaot și după răspunsul dat de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamant’ attako, echivalent copt al grecescului aphtharsia), Mama Îl alungă pe Arhonte În haos și În Abis, instalîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
privilegiul de a stăpîni ansamblul cosmic. Bătrîna pornește în călătorie într-un moment neprielnic, “Pă rouă, pă ceață” și interoghează (nu oamenii, drumeți “neștiutori”, ci) elementele primare, cu care ea (prin transfigurare vestimentară?) ajunsese să se situeze la “același nivel cosmogonic”. De aceea sunt interogate mai întîi “elementele”, mai precis, Dunărea, dat fiind că malurile ei au atras adesea mulțime de lume. I se cer bătrînei semnele de identitate ale tînărului; urmează, firește, schița de portret cu trăsături care țin de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților mici, de pe pămînt. Ca o chestiune de amănunt, dar nu lipsită de interes, răspunderea cade asupra albinei, așa cum ariciul din legenda cosmogonică românească este solicitat, într-o situație la fel de critică, să corecteze fizionomia pămîntului zămislit „inițial” de Dumnezeu. Telepinus este evocat în cîntece patetice și ritualuri adecvate, se șoptesc descîntece din repertoriul general cunoscut, pentru îmbunarea și aducerea eroului la normalitate: „Așa cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
purtătorului mitic al lînii de aur. Colindul izvorăște din același mental arhaic. În această direcție, pledează elemente de cultură, de convergență, care ar merita un studiu aplicat de mitologie comparată: invocarea animalului fabulos numai în situație conflictuală și cu aspect cosmogonic; funcția creatoare a aventurii de orizont spațial (marea se lasă îmblînzită în colinde, argonauții încheie misiunea în chip culturalizator); caracterul bipolar al simbolurilor - apa primordială/soarele atotbiruitor. Sunt forme favorizate de regimul ambiguităților, obișnuite în mitologiile arhaice cu fond neolitic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dacă își găsește cadrul adecvat, anume ritualul, în desfășurare vie și naturală), dar și cuvîntul. Și el își reface puterile ziditoare, dacă rostirea are loc în spațiul ritualului și în secvența adecvată de timp. Eliade relevă posibila resemantizare a mitului cosmogonic, în măsura în care lectura lui ar marca începutul unei lucrări de interes general: însemna imitarea prin repunerea în scenă a unui act primordial și prestigios, ca o cale mistică de acces spre illo tempore, cînd însuși zeul s-a manifestat prima dată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al puterii și al fecundității. Adeseori zeul reprezentat ca taur apare însoțit de o Mare Zeiță, de care depinde fecunditatea universală. În acest caz, zeii meteorologici (trăsnetul, furtuna, ploaia) și genezici (taurul) își pierd suveranitatea absolută, nu mai sunt creatori cosmogonici, ci "fecundatori și procreatori în ordinea biologică", iar "hierogamia devine funcția lor esențială"431. Substratul mitologic (Oana / Marea Zeiță) se împletește cu credințele din mitologia românească; Oana amintește de fata de uriași (din studiile lui Marcel Olinescu) care fură copilele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putea costuma și vom putea juca, suntem salvați!"620, un mijloc de a se opune Istoriei; cultivându-și obsesia vieții ca spectacol, în care se poate interveni prin schimbarea rolurilor, Ieronim revelează funcția ontofanică a ritualului artistic care rememorează actul cosmogonic, manifestare a jocului divin 621. Uniformele reînvie mitul generalului Calomfir, "eroul de război", "erou din Primul Război Mondial" la care se raportează toți urmașii: Îmi place de voi, că nu vă e frică de nimic, nici de moarte, nici de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit condensat: "Numele unui personaj mitologic, din punct de vedere etimologic, ascunde în sine un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
XIX, nr. 3 (214), 2008. 152 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 41. 153 Sabina Fânaru, op. cit., p. 194. 154 "Este semnificativ că pitagoricianul Timaios e cel ce afirmă în această supremă viziune cosmogonică a lui Platon că Demiurgul a creat același număr de suflete câte stele există. Discipolii lui Platon dezvoltă, apoi, doctrina "nemuririi astrale". (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ați putea da un fragment din viitoarea dvs. lucrare? Veți primi în martie mica mea carte, Méphistophélès et l’Androgyne (unde reiau patru „Eranos”, dar corectate și adăugite)2. Și puțin mai târziu, în RHR, un articol lung despre „Plonjonul cosmogonic”, care este amuzant 3. - De zece zile, artrita mea (aproape) m-a uitat și potlucra. Omagiile mele dnei Wikander. Soția mea vă transmite gândurile sale amicale. ȘȘVĂ îmbrățișez frățește (dar cu privirea neliniștită a unui... „Editor”...)ș,ț Al dvs.
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
chiar și o nuvelă excelentă! Într-un cuvânt, o vacanță literară!... - Pentru moment, despre cartea lui Altizer puține articole și oarecare. Charles Long este PhD de doi ani, dar nu și-a publicat teza. A editat o antologie a miturilor cosmogonice, Alpha (Brasiller, 1963). Lucrează la o carte despre religiile africane; dar geniul său nu se realizează deloc în întreprinderi de acest fel. Charles este un profesor admirabil, un „magistru” pentru elevii săi - și deopotrivă un „profet” printre colegii săi, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp. 107-108. Pentru literatura iraniană, Eliade folosește pasaje cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică a metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția ambivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de modele, importanța sa pentru domeniul sacrului și a sistemelor religioase fiind aceea a medierii sau a mijlocirii sentimentului religios dintr-un univers în altul, prin mitizare reconstruindu-se în spațiul umanului imaginea divintății. Referindu-ne aici doar la mitul cosmogonic, pe care îl considerăm un reper spiritual esențial, un prototip primordial ce evocă în mod paradigmatic lumea sacrului, oferind modelele demne de urmat în lumea profanului și a artelor, subliniem prezența principiilor creației în majoritatea culturilor, și materializarea lor prin
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în vedere o amplă serie de credințe ridicate la rangul de mit, ce relatează detaliile specifice ale acestui major eveniment existențial. De la o cultură la alta, au circulat numeroase elemente comune și singulare, care au permis apariția și dezvoltarea miturilor cosmogonice universale. În acest fel, mitul fundamental al cosmogoniei este remarcat în majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
98, Eliade conturează în repetate rânduri caracterul exemplar al cosmogoniei, pe care o prezintă ca pe un "model arhetipal pentru toate creațiile, pe orice plan s-ar desfășura ele: biologic, psihologic, spiritual"99. La fel, sintetizând schema tipologică a miturilor cosmogonice, Kernbach identifică două clase 100 majore ale acestora, pe care le împarte în funcție de credințele relaționate la modul în care a fost creată lumea. Astfel, el face referire la "facerea lumii dintru început, ex nihilo"101, respectiv la cea realizată din
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
între acestea, în sens mistic, pronunția logosului creator de către divinitate echivalează cu transformarea acestuia în porunca pentru particulele inerte ale haosului, de a se transforma în ordinea existenței universale. Ca și în alte sisteme mitologice, în cultura iudeo-creștină, acest tip cosmogonic ocupă un loc esențial, el stând la baza creării întregii existențe, a cărei desăvârșire apare descrisă în paginile Vechiului Testament, Cartea Facerea. Încă din primele rânduri ale acesteia, apar informații importante legate de starea inițială a lumii încă necreate, care
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
God as Geometer Pagină din jurnalul unui călugăr francez anonim Cel mai important moment al procesului creator divin este rezervat însă facerii omului, abia atunci când toate cele necesare existenței lui au fost deja realizate, ca o desăvârșire a întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în mod direct de împlinirea planului și a voinței divine. În acest sens, desăvârșirea creației umane depinde, într-o foarte mare măsură, de sinergia acțiunilor creatoare ale omului și ale divinității 110. Referindu-ne în mod concret la relația mitului cosmogonic cu domeniul artei și implicit cu cel al reprezentării vizuale a sacrului, ideea reproducerii unui model originar instaurează între imaginea artistică rezultată și modelul ei un acord simbolic convingător, care face ca tiparul urmat să devină identificabil și recognoscibil în fața
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
această constatare putând deveni un criteriu al operei de artă originale. Perspectiva mitologică asupra creației vizează un act esențial de organizare, ce marchează sfârșitul haosului primordial, a cărui imagine bine conturată poate fi regăsită încă din cele mai vechi teorii cosmogonice. Haosul este descris ca o formă inițială de existență a materiei dezorganizate, imaginația și credințele specifice fiecărei culturi în parte atribuindu-i un statut personificat, ce lua, de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]