504 matches
-
zeul suprem are menirea de a despărți lumina de întuneric, cerul de pământ sau uscatul de ape, acest moment marcând începutul timpului perceptibil simțurilor omului 102. Din acest punct de vedere, haosul se afirmă ca elementul fundamental al începutului oricărei cosmogonii, dominând sub aspect mitologic starea de existență inițială a lumii înainte de creație, și nu neantul sau starea de inexistență. În acest sens, unul dintre cele mai semnificative exemple ale creației este cel al logosului creator 103, regăsit plenar în numeroase
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
că omul, în opacitatea lui moșită de diavol, poate și în câteva sute de ani să distrugă pământul, până la a face viața imposibilă pe el. Așadar, destinul omului ține de lumina lui Dumnezeu iar nu de falsa lumină a diavolului. Cosmogonia eminesciană a întoarcerii la nimic, în cruzimea ei, pare să fie mai realistă decât proiectul monadei luciferice lyotardiene. VI. POSTMODERNISMUL ȘI SPAIMA DE IDENTITATE NAȚIONALĂ Postmodernismul a pretins că este și postideologie. Modernismul ar fi fost era marilor ideologii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fundamental eminescian: "Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om". Dacă admitem teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, spune Lupașcu, energia primordială explodândă nu putea fi decât potențare infinită de afectivitate. Din motive similare s-a apropiat Eminescu de cosmogonia indiană din Rig-Veda, reconstruind-o în chip original, punctul originar expansiv fiind identificabil cu dorul nemărginit, pecete a românității viziunii eminesciene. Finalmente, afectivitatea ontologică se dovedește a fi dialogică, precum în teologia Părintelui Stăniloae, dar, din anumite motive, Ștefan Lupașcu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu linii sigure stă alături de anecdota revelatoare. Prin 1927 sau 1928 l-a acompaniat, ca pianist, pe Enescu într-un șir de concerte prin țară. O amplă încercare de filosofie a eului, Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, apărută în 1933 la Paris, inițial în „Revue de métaphisique et de morale”, apoi separat, a fost reluată, în 1938, la Paris și la București; o ediție în limba română, Eul și lumea, va fi realizată abia în 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
farmecul notației impresioniste, iar ochiul său trece nu rareori cu înțelegere, cu o bonomie deprinsă de la Anatole France, unul dintre scriitorii săi preferați, mereu citit, peste discrepanțele și limitele textelor discutate. SCRIERI: Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, I-II, Paris, 1938; ed. București, 1938; ed. (Eul și lumea), tr. Mariana Noica, îngr. Gh. Vlăduțescu, București, 1984; Amintiri, București, 1968; Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Luca Ion Caragiale), București, 1968; Despre câteva absurdități folositoare, București, 1971; Eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
realitate și vis, viață și moarte, viața de aici și de dincolo într-un permanent amalgam derulat la infinit precum Marele Arhitect al Universului. Treptele de evoluție a omului se pierd deci în infinitul temporal și spațial. Călăuzit printr-o cosmogonie ezoterică, omul "o picătură de lumină căzută din inima zeilor" (Edouard Schuré), reface în lumea contemporană drumul în sens invers către creatorul său, în amestec de suferință și dorință, încercând să-și păstreze liberatea. Umbra materiei acoperă primele capcane. Gloria
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
demoni, oameni, animale, plante și obiecte, prin ele însele fiind încărcate de noime și intenții simbolice. Cât de greu este să diferențiezi între complexul de simboluri împreunate într-o poveste și un mit! Și ne referim în primul rând la cosmogonie, teogonie și antropologie. Învățăturile dogmei și teologiei creștine, budiste, rosicruciene ș.a. privind reîncarnarea, judecata de apoi, păcatul originar, iadul, purgatoriul și paradisul sunt structuri și reprezentări ale valorilor simbolice. Magia, în ritualurile sale, utilizează, așa cum vom mai discuta, formațiuni de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simbolică, iar doctrinele nu sunt altceva decât interpretări ale acestui mit în lumina istoriei ulterioare și a nevoilor comunității umane 339. În acest studiu m-am oprit adeseori asupra religiei dragi și apropiate sufletului meu, creștinismul romano-catolic. În acest context cosmogonia biblică servește și ca bază pentru orientarea omului în lume. Mitul este înrudit cu filosofia, dar spre deosebire de aceasta este copleșit de simboluri. Mitul cosmogonic este mitul prin excelență. Totuși acest mit nu conduce implicit spre o expresie rituală pentru că ritualul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai înainte de maturație în scopul dominării creației. El duce o parte din coaja oului cu el și de aici imperfecțiunea creației. Creatorul restabilește echilibrul lumii numai sacrificând celălalt geamăn. Dualismul simbolic, oul cosmic și sacrificiul reprezintă structura tematică a acestei cosmogonii. Prin puterea interioară a pământului apare creația și în alte mituri. Similară nașterii sau metamorfozei lumii din stadiul de embrion spre cel de maturitate este creația oamenilor care se ridică de la stadiul lor spre unul de înălțime 341, dar și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Satan, X. 703 William Shakespeare, Henric al IV-lea, act III, scena 1, 5-8. 704 Marin Sorescu, Somn 705 Gerardo Diego, Noapte albă 706 D.B. Cohen, Toward a theory of dream recall, Psych. Bull, 1974, 81: 138-154. 707 Nichita Stănescu, Cosmogonia sau cântec de leagăn, Laus Ptolemei, 1968. 708 Etienne de Sénacour, Obermann 709 ros de remușcări pentru ura și indolența sa, Dumnezeu a creat somnul, Baudelaire, Les Fleurs du mal. 710 Ion Vinea, Steaua somnului 711 Liviu Pendefunda, Nirvana, Falii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sisteme cosmologice pe care spiritual umanul le-a imaginat, rămânem cu impresia că în toate cazurile se pornește de la un proces genetic fenomenal empiric, parțial, izolat, pentru ca aici să facă saltul întreaga sferă cosmică”. Participăm la o permanentă repetare a cosmogoniei. Orice concepție metafizică va trebui sa fie întotdeauna însoțită de conștiință, căci ea încapsulează experiența, depășind-o enorm prin conținutul viziunii sale ideatice. Actualmente, „fizica timpului nostru prin noțiunile de câmp, undă și radianță, mai temeinic decât orice altă disciplină
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dar în același timp o imanență. Marea ei taină e articularea finitului cu infinitul. În contrast cu Piramida, Coloana nu se sfârșește, căci au intervenit în alcătuirea ei procedee de simbolizare a infinitului. Coloana reprezintă timpul mitic, format dintr-un șir de cosmogonii alternante fiecare cu reîntoarcerea ei la starea precosmică, așa cum prin alternanța zi-noapte se reiterează cosmogonia. Coloana fără sfârșit ne apropie de cerul și stelele pe care le-au căutat egiptenii, babilonienii și desigur dacii, urmașii mai apropiați ai lui Brâncuși
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Piramida, Coloana nu se sfârșește, căci au intervenit în alcătuirea ei procedee de simbolizare a infinitului. Coloana reprezintă timpul mitic, format dintr-un șir de cosmogonii alternante fiecare cu reîntoarcerea ei la starea precosmică, așa cum prin alternanța zi-noapte se reiterează cosmogonia. Coloana fără sfârșit ne apropie de cerul și stelele pe care le-au căutat egiptenii, babilonienii și desigur dacii, urmașii mai apropiați ai lui Brâncuși. Pasărea măiastră (1909-1915) sugerează viziunea zborului avântat spre nemărginirea cosmică, spre lumină, iar Cocoșul, văzut
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul este amoral, nu cunoaște și nu distinge categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
aici plecând", dar se recomandă ca raționalist ș.a. Unele nuanțări sunt, cred, necesare, monopolul asupra adevărului științific nefiind, din câte știm, instituit. De fapt, lucrarea a și fost propusă tocmai ca o invitație la dezbatere. Cartea începe cu o adevărată cosmogonie despre cum universul a produs omul (de ce nu invers?), iar omul, membru al societății deja, a produs banul și se termină cu un capitol dedicat banilor în socialism. Pe parcurs, autorul ne informează că "toate verigile (acestei antropomonetarogeneze) sunt la
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritian, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxos chiar locul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evoluează zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colț de stradă sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem Solaris (2002) are ambiția de a deconstrui cosmosul și haosul, generând o „cosmogonie” a sfârșitului universului și al limbajului, o epopee care să cuprindă și să reordoneze, într-o mitologie poetică personală, întreaga memorie a universului istoric, fizic, uman (inclusiv universul anatomiei umane), universul atomic și subatomic: „după ce tot timpul s-a scurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
salveze. Este crud cu el însuși, cu specia umană, în general: "Singurătate a urii. Impresia de zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
discurs al lui Ulise din Troilus și Cresida. La Donne putem urmări studiul scrierilor Părinților bisericii și ale scolasticilor, precum și influența pe care a exercitat-o noua știință asupra sensibilității lui. Chiar și Milton a elaborat o teologie și o cosmogonie foarte personală care, potrivit unei anumite interpretări, îmbină elemente materialiste ou elemente platoniciene și se inspiră atât din gândirea orientală cât și din doctrinele unor secte contemporane cum ar fi aceea a mortaliștilor. Dryden a scris versuri filozofice care expun
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
expresie latină "ceea ce precedă"), aposteriori (lat. a posteriori "din ceea ce urmează"), ataraxie (gr. a "fără" + "tulburare"), axiologie (gr. axio- "valoare"+ logos "cuvânt, teorie"), chiliasm (gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat. cogito "eu gândesc"), cosmogonie (gr. kosmos "lume, univers" + gonos "origine, naștere"), cosmologie (gr. kosmos "lume, univers" + logos "cuvânt,vorbire"), cvietism (lat. quies "liniște"), deism (lat. deus "zeu"), deontic (gr. deon, deontos "ceea ce se cade, ceea ce este necesar"), eclectism (gr. eklego "a alege, a opta
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rămânând inaccesibili nespecialiștilor. Sunt termeni care de-a lungul evoluției gândirii umane au rămas nemarcați ideologic Migrația din sfera "nucleului dur" (A. Bidu-Vrănceanu) al terminologiei filozofice se produce numai cu menținerea gradului abstract de specializare a termenului din domeniul-sursă. Cosmologie, cosmogonie, fără a forma serii corespondente metaforice sau metonimice sunt termeni migratori care mențin statutul "nucleului dur" al filozofiei în textele aparținând sistemului criticii literare, de exemplu. Atracția și expansiunea sensurilor sunt două modalități utilizate în demersul euristic al formării termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sine [...] / Din el nu străbate-n afară nimic; de aceea nu are chip / și nici formă. El este înlăuntrul-desăvârșit / și / deși fără margini, e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]