3,539 matches
-
un element sacral. E adevărat, putem vorbi de o demonie a creatorului, egolatru, narcisist, exclusivist, dar acestea sînt trăsăturile, variabile de la caz la caz, ale psihologiei acestuia și nu ale textului, mîntuit de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
greu să regăsească imaginea. Iau un exemplu care mi se pare foarte important, cel al nudului feminin. Nudul feminin a fost considerat mereu ca un intermediar privilegiat, deosebit de comod, între om și lume, între om și Natură, între om și Cosmos. Ei bine, nu sunt foarte multe nuduri în arta modernă. Dimpotrivă, femeia e reprezentată într-un mod îngrozitor, respingător, sau nu e reprezentată deloc. Ce părere aveți despre evoluția artei în viitor? E absolut imprevizibilă. Cred că imaginea va renaște
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
multora la ora cînd planeta s-a mai îngrășat cu cîteva tone și obezitatea îi procură celelalte boli anexe hipertensiune singurătate colesterol acum cînd cele mai importante obiecte de uz casnic au devenit telefonul și hîrtiile tip formular" (Prolog). Abordînd cosmosul, poetul nu izbutește a trece pragul inhibiției ce se luptă cu sine, abia fiind în măsură a se înfățișa ca atare, prin grila imaginilor ce se vor dure. Frecvent însă ele se înmoaie sentimental, ca și cum gratiile s-ar transforma în
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va exclama Napoleon Bonaparte exilat pe insula Sfânta Elena. Acum gîndirea eminesciană s-a limpezit: Nordul, Miazănoaptea, este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum nu o poate atinge, el vrea să distrugă orice încercare de realizare a unei stări cosmice, fie că ea se numește imperiul roman, fie cel al
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
în proiectata dramă Decebal regele dac rostește în cîteva rînduri, ca un leitmotiv, formula "Nordul mă amenință". Astfel Nordul se dovedește a fi etern principiu al distrugerii, voind să extindă haosul asupra tuturor locurilor în care apar idei generatoare de cosmos. Dacă în poezie realul este învăluit în imaginar, proza politică a lui Eminescu abundă în precizări de ordin istoric, trădînd de multe ori o erudiție ieșită din comun, și în analize lucide exprimate fără nici un echivoc. Poetul urmărește cu atenție
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
versurile lui Horațius din Oda către Bulatius: "cerul de-asupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o". Oare nu este în articolul citat aceeași idee a vidului de gheață simbolizînd haosul care vrea să se extindă asupra oricărei tentative de naștere a unui cosmos, idee pe care am întîlnit-o în Memento mori? În loc de "pustiu de ghiață" întîlnim "deșert sufletesc"; în loc de "visul unei nopți de vară", de aspirație vană către frumusețile lumii solare, mediteraneene, de neputința de a realiza o lume a luminii, întîlnim incapacitatea
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cosmice. Cu Lucian Blaga, "triumfă românescul în filosofie". Prilej pentru Noica de-a conspecta trăsăturile acestui "românesc". În primul rînd, este "cosmicism", adică ceea ce Vasile Băncilă înfățișează ca "o intuiție a armoniei cosmice" și ca "un sentiment al participării la cosmos". Cosmicismul conduce la un determinism sub egida stilului: "Matca stilistică dă și ea un anumit determinism (de stil), pecetluind toate creațiile unui grup cultural omenesc, pînă și creația științifică". Un alt aspect etnic al nostru ar fi păgînismul, deci spiritualitatea
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
că nu tehnica se impune pe primul plan, ci vitalitatea (tehnica temerară fiind ea însăși o expresie a acesteia), o vitalitate pulsînd de forță asociativă, ca o resurecție plină de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității care nu mai e reprimată, ci favorizată e teoria degajată (căci a existat o teorie represivă a suprarealismului, cu alibiul ,,eliberării" interioarelor energii obscure, prin rețeta dicteului automat) capătă uneori forme marțiale, precum dovezi ale unei lupte pe
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
în umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un măr, în poalele femeilor tinere" (Tot copil am rămas). Din atari consemnări se încheagă perspectiva poetică a unei solidarități cu cosmosul, retrăită dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un paroxism al virilității fruste, sălbatice: "Virilizarea atitudinii presupune cu necesitate feminizarea cosmosului, iar în această dialectică a atracției contrariilor apa se oferă de la sine ca principiu feminizant, căci atît în "imaginația naivă", cît și în "imaginația poetică" apei i se atribuie "aproape totdeauna" un caracter "feminin". (...) Doctrina virilă încurajează feminitatea elementelor și
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
echilibrul desăvârșit, erau considerate reflectarea, la scară mică, a armoniei universale - semn al bunătății divine. Contemplarea lor sporea virtuțile privitorului. încă în 1681, în Teoria despre Pământ, Thomas Burnet descria contrastul dintre universul de azi și cel dinaintea potopului, judecând cosmosul după principiile grădinii ordonate, constatând dominanța dezordinii - deși "n-ar fi costat cu nimic mai mult ca lucrurile să fi fost făcute într-o ordine mai bună". Dizarmonia prezentă, conchide Burnet, se datorează supărării Domnului față de neascultarea omului. În acord
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
nici unul purtînd un nume, un univers recreat în liniile sale cele mai generale - un munte sau o vale, Pămîntul sau o planetă solitară neștiută și nenumită - și o mică făptură, nici copil în sensul propriu, dar nici adult, hălăduind prin cosmos în căutare de prieteni, de afecțiune, de protecție. Antoine de Saint-Exupery apelează la un gen aparte de fantastic, lipsit de grandoare și aproape trist, pe măsura desenelor autorului, toate înfățișînd siluete subțiratice, pierdute undeva într-o lume parcă prea mare
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
se mai regăsesc în ostenitele reprezentări centrale. Iar un fenomenolog precum Henri Maldiney e de părere că "prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu temelia lumii". Pentru Abăluță cultul concretului obiectual e un mod de integrare în cosmos, o consubstanțiere mistică cu principiul acestuia: "să ne menținem la concret/ în felul ploii care udă zidurile/ și le dă alte forme și culori/ mai mult eu singur decît alții/ așteptînd și dînd telefoane/ într-o veșnică trădare a sufletului
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoxiția lui Ilea apare, astfel, ca un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgară și materia spirituală necoagulate încă și fără
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca război (o, spaima tremurînd pe mînă!),/ Pace, război și
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
plutirecumva, ca o visare... XV. INCANTAȚIE ANTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015. ncantație antică Suflete tare, suflete mare ... Atoatefăcătorule !... ... Atoateiubitorule !... Tu esti din veci... formă spațiului spatiului-finitului infinitului-luminii lumină sufletelor... suflet dai viselor cosmosului sevelor... faptului ofrandelor ... altarul cuvintelor... Suflete tare, suflete mare jertfă a jertfelor sunt acceptă-mă acum !... Citește mai mult ncantație anticăSuflete tare, suflete mare... Atoatefăcătorule !...... Atoateiubitorule !...Tu esti din veci...formă spațiuluispatiului-finituluiinfinitului-luminiilumina sufletelor...suflet dai viselor cosmosului sevelor...faptului ofrandelor
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
suflet dai viselor cosmosului sevelor... faptului ofrandelor ... altarul cuvintelor... Suflete tare, suflete mare jertfă a jertfelor sunt acceptă-mă acum !... Citește mai mult ncantație anticăSuflete tare, suflete mare... Atoatefăcătorule !...... Atoateiubitorule !...Tu esti din veci...formă spațiuluispatiului-finituluiinfinitului-luminiilumina sufletelor...suflet dai viselor cosmosului sevelor...faptului ofrandelor... altarul cuvintelor...Suflete tare, suflete marejertfă a jertfelor suntacceptă-mă acum !...... XVI. CÂNTEC DE DRUM, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015. Cântec de drum E un cântec despre tine. Un cântec vechi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos de Crucea Sa, devenită prin Înviere altar de jertfă veșnică, și nici nu desparte raționalist Crucea de Iisus Iisus Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roagă, știind că, pentru veșnicie, Crucea este Iisus Hristos cel răstignit. Acesta este și temeiul expresiilor
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
și misterelor ultime: "Nichita devine peste noapte un mentor spiritual și, împreună cu discipolii săi, în doar cîțiva ani, schimbă relieful literar al spațiului carpato-danubian. În locul muncitorilor strîns încolonați în jurul Partidului vom asista la avatarurile unor concepte homunculizate evoluînd într-un cosmos invocat insolit și muzical. Dezgustul față de niște șabloane simpliste, rudimentare, îi face pe tinerii poeți să inventeze o întreagă retorică aparent filosofică din care, ca și înainte, realul sensibil este în bună parte relegat. La o dogmă, s-a răspuns
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
cel de al doilea război mondial, și ultimul din secolul XX. Ciudat, din această confruntare teribilă, cele două națiuni ieșiră întărite și împinse una spre altă de un respect reciproc și de o prietenie deocamdată avînd loc cu precădere în Cosmos... * * * 28 februarie 1988. Prietenul meu din copilărie, Lică Balcan, doctor de nădejde în comuna buzoiana Padina, din fire un pozitivist și ironic față de mistici, acum, la bătrînețe, pare schimbat. Oricît ar fi el de medic și de realist, în totul
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
interesant cu un tip de am mai auzit și care are mult suces pentru că e foarte deștept. Paolo Coehlo îl cheamă și mia rămas în cap o chestie pe care-o zicea, că atunci când ne dorim ceva cu adevărat tot cosmosul conspiră și până la urmă ne ajută să ni se îndeplinească cea ce am visat. Genial. Cred că o să am un an bun chiar dacă de Revelion a fost nasol. Presimt asta și eu când presimt ceva chiar așa se întânplă. Apropo
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 14 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20048_a_21373]