211 matches
-
cu bomboane. Așa că pentru cei mici, Halloween-ul se savurează la serbările de la grădiniță și poate la câteva petreceri la alți copii acasă. Pentru cei mai trendy adulți, sunt organizate în discoteci petreceri „deghizate“, la care e la modă să mergi costumat ca un drăcușor de fată sau un schelet ambulant. Probabil, Halloween-ul este cel mai mult apreciat în România de agențiile de turism, care oferă străinilor tururi speciale prin castele bântuite din Transilvania, vizite la adevărata reședință a lui Dracula și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu care e gătit, toate acestea țin de statuar. În strategiile funerare și în teatru, același gest: gestul costumierului, asemănător celui al sculptorului, și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
reale nu schimbă cu nimic realitatea dialogului cu morții. Ce s-ar putea spune mai mult despre forța acestei piese, în care se esențializează, ca să spunem așa, câteva dintre tensiunile sau ambivalențele întregului teatru no? Tensiunea între materialitatea corpului dansator, costumat și mascat, și un text care îl conduce spre imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
i se dă o anumită consistență și ca instrument al apariției? Iată un element constitutiv al teatrului no: shite este cel ce se întoarce pentru a se strecura în costumul unui corp care nu mai este cu adevărat viu. Efigie costumată și mascată, evoluând în spațiu cu o gesticulație rigidă, geometrizată, shite nu ne apare oare mai degrabă ca un soi de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției. „Miracolul” dintr-un no - despre care vorbesc ky:gen și waki în interludiu - este tocmai întruparea în vizibil a unui invizibil care se dezvăluie privirilor grație actorului mascat și costumat, actorul-dansator. Un zeu, un demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este ultimul dans ce precede dispariția definitivă. În no, totul se bazează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
atare, dar și din cea a vocii. Muzicalitatea creează spațiul propice, cadrul adecvat necesar realizării dansului. Controlul suflului se află la originea materializării invizibilului în spațiu. Cum am putea atunci să nu vedem în acest dans al actorului mascat și costumat din teatrul no, animat de suflul unei voci susținute de ritmul muzicii și al verbului poetic un echivalent al statuii care prinde viață, al pietrei în care e încorporată forța imaterială a psyche-ului? S-ar părea că, în viziunea occidentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-un spectru și o să-i bântui”. În jocurile reflectării teatrale triumfă, până la urmă, un spectral în care corpul își pierde realitatea, dar în care se afirmă forța imaginilor. În reflexul spectral, ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și pictată, pe care femeile din preajmă o vor face să meargă, pășind rar... Cine este această statuie? Warda înaintând spre moarte sau Warda întorcându-se din moarte? Este, în orice caz, Warda - figură totemică a actorului, Warda care, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și la paradă, iată-mă aici în pura mea aparență șs. n.ț. N-am în spate o armată, n-am nimic altceva. Pur și simplu apar șs. n.ț”. Genet face astfel din reflexul în oglindă al unui corp-efigie, costumat și galonat, uniunea paradoxală a aparenței cu apariția. Să apară ca pură aparență - iată ce i s-a întâmplat Generalului în acea „clipă apropiată de moarte... când nu voi mai fi decât imaginea mea, răsfrântă însă la nesfârșit de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur, răspunse tânărul cu o voce grea de plictiseală. E unul dintre cei mai buni și mai vechi prieteni ai mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată un lucru extrem de grav. Ignatius se încruntă și eșarfa roșie de satin îi lunecă peste șapca de vânătoare. Fiecare soldat și marinar pe care îl vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Ar putea să creeze o atmosferă internațională bine venită la miting. Oamenii politici par întotdeauna că vor să dea mâna cu mongoloizi și etnici în costume naționale. Dacă mă gândesc mai bine, ar trebui chiar să încurajăm prezența câtorva costumați. Dar nu ne trebuie totuși personificări feminine. Nu crede că politicienilor le place să fie văzuți cu ele. Presupun că e ceva care creează resentimente printre alegătorii rurali. Și acum dă-mi voie s-o iau din loc ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei reacționa astfel. De aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate, strigă doamna Reilly. Te-ai plimbat pe străzi to’ timpu’ ăsta, costumat ca de carnaval. — O eșarfă ici, o sabie de abordaj colo. Câteva sugestii abile și de bun-gust. Asta-i tot. Efectul general e captivant. — Nu poți merge în halu’ ăsta pe stradă, urlă doamna Reilly. — Te rog! Nu vreau altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu m-a lovit? întrebă el furios. Chiar și prima lor afirmație e o minciună! Ia legătura cu Serviciul Public. Trebuie să-i dăm în judecată. — Taci și citește totu’. Pasărea unei stripteuze a atacat un vânzător ambulant de crenvurști costumat. A. Mancuso, îmbrăcat pentru a nu fi recunoscut, a arestat-o pe Lana Lee pentru acostare și pentru că a pozat și deținut material pornografic. Burma Jones, portarul, l-a condus pe Mancuso la un dulăpior de sub bar, unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o planșetă de plastic și spuse: — Platoul 23, biroul de lângă decorul de la Masacrul tomahawkului. Apoi apăsă pe un buton și-i făcu semn să treacă. Poarta se deschise. Danny își croi drum printr-o întindere de asfalt plină cu actori costumați. Ușa ce dădea spre platoul 23 era larg deschisă. Chiar la intrare trei mexicani își spălau vopseaua de pe față. Îi aruncară lui Danny niște priviri plictisite. El văzu o ușă cu inscripția RESCRIERI, se îndreptă într-acolo și bătu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care să nu fie invitat la marile serbări date de gazde. împrumut penei lui Claymoor din l’Indépendance Roumaine din anul 1881 amănuntele unui mare bal dat de către prințul Gheorghe Bibescu, de curând venit în țară. A fost un bal costumat care a făcut senzație și despre care s-a vorbit mult în saloanele bucureștene. Costumul francez predomină, firește. Prințul Bibescu, în ducele de Marly, costum Ludovic XI, Grigore Canta cuzino (Grigri), în Cromwell, Emanuel Băleanu, în Don Juan, Nicolae Cerkez
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
speram noi, năruitele principii de ordine, reînnoite și lustruite, erau repuse în aplicare văzând cu ochii; noi însă ne purtam ca niște copii nereușiți ai restaurației. Cortină și schimbare de decor într-un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa, când așa, se servindu-se fără jenă, ca și când ar fi inventate, din camera de recuzită. Căci, din cauză că în preajma și pe teritoriul de protecție al acestui bărbat cumsecade cu barba încrețită expresiv, posibilul și imposibilul deveneau imaginabile și reprezentabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei pare unul de copil. Privește cu mândrie, dar și cu îngrijorare, oare i-o fi stând bine în noul costum. Corpul ei a dispărut, ca și când acesta nu ar mai trebui să existe. De-a dreapta și de-a stânga fiicei costumate stau părinții, amândoi cu pălărie. Par încurcați, ca și când n-ar avea ce căuta în locul acela. De la sfârșitul anilor ‘50 până prin anii ‘60, în textele mele lirice și în proză s-au tot instalat călugărițe: Vrajă cu miresele lui Christos, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
privesc bucuroasă cum își îndreaptă pașii hotărât spre locul de unde va cumpăra stropi de sănătate. Ajung la școală. Forfotă mare. Doamne, este sărbătoare. E prima serbare de opt Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați. Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Vreau să spun, părul meu ar putea să mi se-nnegrească dacă fac așa ceva, îmi replică ea. Adevărul e că părul natural al lui Julie chiar este închis la culoare, dar am hotărât să nu-i amintesc asta. Mă duc costumată ca blonda Ali MacGraw. Ar fi arătat mai bine așa. De ce trebuie să fie Aerin așa o pacoste? Nu face decât să necăjească pe toată lumea pentru ca să scrie Suzy despre ea cum că-i cea mai originală Prințesă din Park Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
doar săracul franțuz, monsieur Courvoisier, s-a îndurat de spleenul copilului Tolea. — Ai venit de mult? Cine pe cine întreabă? Parcă doctorul întrebase, dar nu e sigur, deloc nu e sigur, mormăise și Tolea parcă ceva, surprins de domnu’ gata costumat, în halat de mătase roșie, cu pipă groasă în gură, de parcă fusese tot timpul acasă, acolo, lângă fotoliul de piele, privindu-l cu îngăduință pe necunoscut. Slabă imitație, slabă performanță, Bombonel degeaba încearcă să imite pacienții, imită ca un începător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un costum cât se poate de autentic, o rochie pentru o petrecere de vară, stil anii douăzeci... — Emma, astăzi e o zi când ne distrăm, mi-o taie scurt Cyril. Iar o parte din amuzament constă tocmai În vederea colegilor noștri costumați cât mai amuzant. Apropo, familia ta unde e ? — A. Îmi iau fața plină de regret pe care am exersat-o toată săptămâna. Întâmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre mulțime și strâng ochii, să nu mă orbească soarele. Nu văd nimic. Mă uit Împrejur, dar nu văd... Și, fără veste, ca prin farmec, Îmi răsar În față. Kerry, Nev, mama și tata. Care se Îndreaptă către mine. Toți costumați. Mama poartă un chimonou japonez și are În mână un coș de picnic. Tata e Îmbrăcat ca Robin Hood și are În mână două scaune pliante. Nev e În costum de Superman și ține o sticlă de vin. Iar Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci până la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! Zâmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vântului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zâmbește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]