205 matches
-
a prezidat evenimentul, Gheorghe Clime, Mile (Mille) Lefter, Ion Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Pantelimon Statache, Ghiță Antonescu, Emil Eremiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Mișu Crișan, Popa, Butnaru, Budeiu, I. Tănăsache, Ștefan Budeci, Traian Cotigă și Mihail Stelescu, elev de liceu.( Primul Legământ Legionar) La alegerile din 17 iulie 1932, ing. Gheorghe Clime, înscris pe listele partidului [[Garda de Fier]], lansat în cursa electorală, obține în sectorul său, Domnești, peste 450 de voturi. După asasinarea
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
plecarea ei pe front. Generalul aprobă înrolarea ei, iar fata este repartizată la Compania a VIII-a (din care făcuse parte și fratele ei) condusă de lt. Gheorghe Mănoiu (Ion Lupu) și instruită de caporalul Bădeață și de soldatul Titoi Cotigă (Niță Anastase-Fifi). Generalul Dragalina este grav rănit în luptele de pe Jiu și va muri mai târziu la București. Soldatul Ecaterina Teodoroiu luptă pe front în primele linii, dând dovadă de eroism și ocupând un cuib de mitraliere german. Ea cade
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
data de 28 octombrie 1938 Cantacuzino a fost arestat pe când se plimba prin București, deghizat în ofițer și întemnițat la închisoarea din Râmnicu Sărat, alături de liderii legionari condamnați în procesul din 25 iulie 1938, respectiv Gheorghe Clime, Mihail Polihroniade, Traian Cotigă, Șerban Milcoveanu, ș.a. După ce a refuzat să semneze o „declarație de supunere”, Cantacuzino a fost împușcat în noaptea de 21-22 septembrie 1939 în timp ce era încarcerat la Râmnicu Sărat, împreună cu alți conducători legionari, respectiv Gheorghe Clime, Aurel Serafim, Nicolae Totu, Gheorghe
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
am trecut prin boală eram așa de slăbit, Încât nu puteam să mă ridic În două picioare - umblam În patru labe, asta eram... Nu vă puteați ridica? Nu, sub nici o formă. Și țin minte că au venit părinții cu o cotigă cu două roți să mă ia de la spital... De fapt, cotiga era folosită și pentru transportul cadavrelor... Morții care erau transportați la țintirim și erau Îngropați În gropi comune, că nu era groapă pentru fiecare om, și țin minte cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să mă ridic În două picioare - umblam În patru labe, asta eram... Nu vă puteați ridica? Nu, sub nici o formă. Și țin minte că au venit părinții cu o cotigă cu două roți să mă ia de la spital... De fapt, cotiga era folosită și pentru transportul cadavrelor... Morții care erau transportați la țintirim și erau Îngropați În gropi comune, că nu era groapă pentru fiecare om, și țin minte cred că o lună, sau după o lună, nu puteam să merg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
meseriaș foarte bun, un maistru foarte bun. Asta-i ! Dacă nu-l înfruntai, era pâinea lui Dumnezeu, da' dacă-l înfruntai, trebuia să ai motive mult prea puternice, ca să reziști. Da. Mulți din Iași sunt nicoliniști, cel puțin colegul meu, Cotigă, când vine aci nu vrea să se uite, că are așa o... Păcat de uzină, păcat... S. P.: - De fabrică și de oamenii ei. C. G.: - Și de oameni. Da', erau niște oameni care se formaseră... un fel de familie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
, revistă care apare săptămânal, de la 13 decembrie 1931 până în 1933, la București, cu subtitlul „Foaie de cultură, informație și luptă”, avându-i ca director pe Traian Cotiga și ca redactor pe E. Horescu. Făcând precizarea că este gazeta Centrului Studențesc, revista își propune să urmeze „firul a două idei vitale: naționalismul și monarhia”, scopul său fiind „triumful inteligenței” cu ajutorul studenților, chemați să constituie „un front unic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
satului. Atunci a vorbit cu câțiva tractoriști, combinieri și șoferi de camioane; ăia au furat de prin parcurile de utilaje baterii de mașini și i le-au vândut pe prețuri de nimic ori pe băutură. Le-a pus Într-o cotigă pe două roți - și ele furate de pe la șaretele CAP-ului -, le Încărca la un redresor Înjghebat de un electrician bețiv, dar priceput, și-i scotea omului nunta din necaz. Contra cost, se Înțelege. Nu se da În lături de la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele", era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri era componenta de bază a hranei zilnice. Păstrez în memoria afectivă imagini și întâmplări mai puțin plăcute despre felul în care ne hrăneam noi, cei care alcătuiam o familie numeroasă. Sunt aspecte pe care
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
o jumătate de zi va curăța grajdul în local, și o jumătate de zi va sluji, la câmp, de obstacol. La fiecare săritură, caii, din instinct, îl vor atinge în moalele capului cu o potcoavă. Va fi adus acasă cu cotiga de gunoi, basculantă pe două roți, și va îndura tortura lui Crist: când va cere apă, i se va da sirop"141. Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care mi-a acordat un interviu deși michiduță ăsta, localul, nu voia, și se cam dădea mare. PLDeii nu mai au nici o forță de a se impune, nici puterea de a se bate, pentru că alt inamic decât Tăriceanu n-au ! Cotiga cu cei de la Vaslui nu e încă răsturnată dar 247 cu siguranță "pre ședintele" lor de la județ e bun pentru politică precum baba la mitralieră ! La... ETC.: verzii, ecologiștii ș.a. mult prea mici pentru un război... Unde se vor duce
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
c-o sticlă mai are ceva spre consum ! Bârlădenii și hușenii-s ca laptele pe fundul găleții: pare alb dar nu e adânc. Se duc buluc spre 7% ? Partea Dureroasă e că-s invizibili ! PLD Pricăjiți Lipiți de Deal din cotiga cărui Stolojan se vede Parlamentul. Poate chiar cel european, că altfel n-ar zbura Flutur prin floarea țării, cu grăbirea întoarcerii în activitate. Cărare, "Cărăruie care suie-n vârf de munte", cu afișe de pe spinarea telegarului central, icnește a răzbunare
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
plugurile erau construite în totalitate din lemn, cu excepția fierului lung și a celui lat. După anul 1900, și-au făcut apariția plugurile din fier, care au conviețuit, la început, cu cele din lemn. Plugul era purtat pe câmp de o cotigă 1 cu două roți, una mai mare care mergea pe brazdă și una mai mică pe locul nearat. La început, cotigarul 2 avea roți cu butuci, spițe și obezi 3 din lemn, pentru ca după primul război mondial acesta să fie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aruncată peste mormanul de fier vechi și dusă la groapa de gunoi a istoriei (chiar dacă, ecologic și eufemistic, Îi vom zice reciclare). Și totul se petrece parcă pe furiș, rușinat, ploaia măruntă fiind doar complicele țiganului sordid ce mînă o cotigă gata să se dezmembreze, trasă de-o umbră de cal, numai piele și oase. O clipă doar, cîte-un ochi Înlăcrimat zărește sau poate doar Închipuie sclipirea alb-albăstrie a oțelului lustruit de atîtea brazde Întoarse. Imagini legate organic SÎnt unele poeme
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o vindeau și Își cumpărau materia primă. Alți meseriași Își dădeau produsele negustorilor (adesea tot evrei), pentru a fi vândute la iarmaroc. Oricum, atât mărfurile, cât și oamenii trebuiau să fie transportați. Mulți evrei s-au ocupat de cărăușie, cu cotiga, cu birja, cu droșca sau cu harabaua. Alții au devenit negustori sau chiar crescători de cai necesari transportului : „Restul de jidovi sunt geambași” <endnote id="(cf. 615)"/> ; sau : „calul e din vechime unul din obiectele de predilecție a negoțului lor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sprijinul acelor rămași, pentru ca apoi să-și îndrepte armele împotriva noastră. Numele camarazilor eroi au răsunat încă odată în aerul tare al munților: Gh. Clime, Vasile Christescu, Alecu Cantacuzino, Niculăiță Totu, Mihail Polichroniade, Ionel Belgea, Nicoleta Niculescu , Bănică Dobre, Traian Cotigă... și atâtea altele, nume sfinte nu numai pentru toți acei ce i-am cunoscut, dar pentru întregul neam românesc. Începută cu înălțătoarea manifestație de la 8 Noiembrie de la Iași, când regele și regina Mamă au primit defilarea legionarilor în ziua Sfinților
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele”, era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri era componenta de bază a hranei zilnice. Păstrez în memoria afectivă imagini și întâmplări mai puțin plăcute despre felul în care ne hrăneam noi, cei care alcătuiam o familie numeroasă. Sunt aspecte pe care
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
doar posibilă, ea este necesară. Putem așadar să facem trei observații : 1. Lumea sensibilă este doar posibilă (ea va deveni adevărată mai târziu). 2. Eul este real. 3. Dumnezeu este necesar. Dacă Descartes sustrage eul din lume pentru a stabili cotigo-ul, el dovedește existența lui Dumnezeu plecînd de la acest eu. Oponenții lui au spus că de fapt, el fondează necesitatea divină pe realitatea subiectivă a eului, chiar dacă această realitate nu este decât ceea ce rămîne după ce a fost îndepărtat universul empiric
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se taie". Se "sparg" cu toporul numai rădăcinile de bușteni. Cearceaf, ciorap, turcisme, față de prostire și colțun. 1956 EPITAF* (Găsit între hârtiile rămase de la un vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu caii de cotigă La noi la Călărași. Decât o viață crâncenă Cum nu s-a pomenit Mai bine-un glonț de armă Și toate s-au finit! Amici: Ali Mentaru Epi Gramescu Tobi Docescu & C-ie p. conf. Solomon Cornea. 30. VII Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soarta poporului nostru nu este de a trăi despărțit, o parte dincoace, cealaltă dincolo de Carpați. Mai târziu, piscurile cu profilurile lor cedară zărilor infinite ale bărăganului, unde se duse să ciobănească vreme de 17 ani. Aci, în tovărășia lui Ion Cotigă din comuna Săcele, învață a citi și a-și da seama de nedreptatea istorică săvârșită față de poporul nostru. Istoria Românilor și Istoria Romanilor pe care le citi din doască-n doască îi oțeliră sufletul, îi deschiseră orizonturi asupra latinității neamului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tot ce-ar putea să-i aducă ceva în sprijinul acestei idei. Ea trebuia să devină un fapt împlinit, să devină o realitate. Avea însă de aranjat mai întâi chestiunea oilor pe care le lăsase în grija tovarășului său Ion Cotigă, atunci când plecase la armată ca «honved». Fără a rămânea prea mult la Cârțișoara, se îndreaptă spre Câmpia Bărăganului, de unde în 1882 se înapoiază cu cele 500 de oi ale sale, în munții Făgărașului. Iarna, Badea Cârțan trăgea cu turma în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
menit să întărească lupta comună pentru înfăptuirea idealului unității naționale. Ziarul Socialistul din 26 mai 1877 scria : „Azi e timpul când românii, în avântul și entuziasmul suvenirilor trecute, iau armele pentru a-și apăra independența”. Cei doi prieteni, Cârțan și Cotigă, fără să mai stea pe gânduri, au hotărât să ia parte și ei, după puterile lor, la efortul de război al țării. S au prezentat la „Comandamentul etapelor”, aflat la Buzău, și au predat armatei române, în cadrul rechizițiilor, 1200 capete
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
reținut doar doi berbeci și treizeci de oi, un nucleu pentru a porni în toamnă, o nouă turmă. La început de septembrie 1877, Cârțan a luat o hotărâre entuziastă: va pleca voluntar pe front. -„Nene Ioane, a spus el lui Cotigă, plec voluntar. Nu pot sta cu brațele încrucișate când floarea țării sângerează. Țara are nevoie de voluntari”. - „Te-ai gândit bine, George. Eu sunt de-acum bătrân, rămân la stână. Tu du-te voluntar, când vei reveni, ai să mă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu mai putea merge pe jos, „Popa Cristea” își înjgheba un mijloc de transport cu posibilitățile pe care le avea. Își făcuse un fel de șaretă, o cotigă de plug, trasă de „un cal bătrân ca și Popa Cristea”. „Șareta” era o cutie confecționată din scânduri vechi, cu un fel de scaun, totul montat pe două roți de plug. Calul era înhămat cu frânghii și sfori legate una
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]