1,075 matches
-
strecoară se furișează/ păduche de aur/ între penele Îngerului ascuns/ și adăpostit/ la umbra aripilor Lui!” (relativ la Real). Ajuns la interfața dintre Carte și Real, se dedă unui devergondaj de asociații meșteșugite, în care se amestecă severitatea șirurilor nesfîrșite de cotoare de cărți și semnalele delicate ori trufașe ale splendorilor naturale: „mă perind/ pe aleea cu incunabule/ în parfumul fraged de liliac/ petale de trandafir// și foi/ cu proaspăt miros de tipar// asfințitul/ pare o strivitură de scoici - / de purpură murex
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
distorsionată de o ploaie de analiști politici și jurnaliști, rareori competenți și mai totdeauna animați și condiționați de diverse interese personale, care sînt o cale sigură de anulare a oricărei brume de discernămînt (...). Singurul îndemn, ultima șansă este întoarcerea la cotorul plin de înțelesuri al lecturilor, la cultura scrisă”. Ce să mai zicem? Am fi dorit să mai și obiectăm la acest rechizitoriu atît de drastic, însă în acest moment telescepticul Cassian Maria Spiridon aproape că ne-a convins. Pe altă
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
cineva un simplu passetemps între atâtea altele? Ca în toate celelalte lucruri ale vieții, încercarea e timpul. Dacă nu apare plictisul, chiar iritarea sau oboseala, dacă nu poți sta lângă o bibliotecă fără să te uiți măcar pe furiș la cotoarele aliniate în ea, dacă ți se luminează privirea când dai de o carte frumoasă, dacă atunci când intri într-o librărie sau într-un anticariat ești ca «jucătorul» lui Dostoievski când pătrunde în cazinou, dacă-ți dorești un titlu sau altul
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
de meditație. A căutat tehnicile pe Internet. O ajută mult. Să alunge lătratul insistent al gândurilor. Să șteargă tabla. În dimineața asta s-a concentrat pe merele din bucătărie. A intrat în pulpa lor, în parfumul lor, în semințele din cotor. Apoi, când a tăiat unul felii pentru băieți, a plâns puțin. Dar era un plâns bun. Trebuie să învețe să trăiască. Pur și simplu să trăiască. Să se întoarcă la viața ei. Să-și scoată pentru totdeauna mâna din mănușa
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
care mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe în neorânduială, pete gelatinoase ca niște meduze aruncate de valuri la întâmplare pe nisip, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de-astă toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul acela uriaș să lățea la poale, limbile excavatoarelor împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
lăsa invadați de mirosul tiparului devin din ce în ce mai puțini. Și dacă, în plus, volumul este prea gros, prea greu și prost legat - la o deschidere mai brutală sau în caz de „accident” (cădere, punere unde se nimerește cu foile desfăcute și cotorul în sus) filele se desprind și zboară dintre coperte - nici nu poate fi „aruncat” într-un buzunar sau o geantă pentru a fi citit în mijloacele de transport în comun. Pe de altă parte, putem discuta despre modul în care
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
lumină Prin văzduh zburau roiuri de litere cifre, silabe, sintagme, versuri, versete, pasaje. Întreaga urbe se legăna ca o verticală umbră de chiparos pe colina Asissi, se desfăta precum o meduză într-o noapte chopiniană, lehuză Foile se desprindeau de cotor. Militarii, soldații culegeau risipitele pagini Apoi, în reverie, rosteau poeme de Ana Blandiana de Mihai Ursachi, de Ioanid Romanescu, fragmente din „Tatăl meu, Rusia”, de Cezar Ivănescu... (Din direcții diferite, ca doi frați siamezi contemporanii poeți Adrian PO și Gabriel
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
acel ,nu-mi pasă de literatură". Dar trist, pentru că dacă tot ținea morțiș s-aducă stări de grație, putea alege o altă formă de filantropie, nu o carte (a scris 723). A trăit 98 de ani. Cu frecvența de un cotor pe săptămînă. Cadrul celor 723: istoric, vesel. Eroinele: fecioare la introducere. De origine umilă dar mîndre, ele se îndrăgostesc în șir indian de bărbați palizi. La sfîrșit, nuntă. (Căci mireasa e-aproape virgină.) Cititorii se bucură și deschid televizorul: Filmul
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
spune cineva în ureche. Pe urmă, nu-mi mai trecea nimic prin minte. Numai lucruri banale. Dacă le scriam, în continuarea paginii, nu mai puteam să le șterg, nu puteam nici să rup fila cu totul, că erau prinse în cotor. Așa că nu-mi găseam liniștea pînă cînd nu reușeam să dreg în vreun fel, să continuu de-așa manieră încît să salvez situația. Deci putem încheia optimist. În literatură, lucrurile, în general, se dreg... Da, cu o corecție: trebuie să
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
completează suita celor 34 de incunabule provenite din amintita colecție cu încă unul. în ceea ce privește starea sa de conservare ea este stabilă. Foile existente nu au atac de insecte sau ciuperci, nici urme de umezeală. O încercare empirică de consolidare a cotorului a dat peste cap așezarea corectă a signaturii (caietelor). Astfel începe cu litera P3, urmează câteva litere mari, apoi litere duble și abia la sfârșit literele mici cu numeroase foi lipsă între ele. La o eventuală legare și copertare ar
Peripețiile unui incunabul by Marilena Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10438_a_11763]
-
tifos exantematic, de ulcer duodenal, de reumatism la picioare, pentru că suferă de frig, de foame (trece în coloană pe lângă câmpuri cultivate cu porumb sau varză, fără să se poată apropia, înfometat cum era, de ele; altădată culege de pe jos un cotor de măr și-l mănâncă). Pe de altă parte, a reușit să-și salveze Biblia, când rușii făceau inspecții în dormitoare la ore din noapte ca să ia tot ce aveau prizonierii de preț, mai cu seamă bibliile (din filele cărora
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU O carte pentru o palmă S-a întâmplat demult. Eram un copil când am fost invitată într-o încăpere plină de cărți. Erau atât de multe, încât eu păream neînsemnată sub potopul de cotoare lucioase și colorate ce te priveau pline de curiozitate. Bătrânul mi-a șoptit că din toate colțurile bibliotecii cărțile așteaptă să se întâlnească cu mine, așteaptă să deschid ușa casei lor și să le cunosc. Eu simțeam altceva, simțeam că
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
în timpul copilăriei și a primei tinereți a lui Mihai Vișoiu. Curgerea povestirii este firească, de parcă ne-ar fi descrisă de un puști oarecare, unul dintre cei mulți ai mahalalei, cocoțat pe gardul de lemn al bisericii Sfânta Treime, ronțăind un cotor uscat de măr în așteptarea pomenii. Cu siguranță că orice cititor cu înțelegere profundă vede că din imaginea simplă a unui copil răzbate lupta pentru viață, bine ascunsă printre cuvinte și metaforă. Vor descoperi, de asemenea, subtilitatea literaturii practicate de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
în cuvintele cărților, în culorile picturii, în sunetul muzicii, pe scena magică a teatrului. O altă influență puternică în educația mea a avut-o practicarea sportului de performanță până la vârsta de 19 ani sub îndrumarea eminentului antrenor Prof. psiholog Cornel Cotor, fostul student al celebrului în epoca Zeno Dragomir. Am fost campion și recordman național de juniori, la atletism, cu participări la reuniuni internaționale, în țară și peste hotare. -R.S.-Frumos, sunt ani mulți, de atunci. Spuneți cititorilor noștri câte ceva
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sinea mea) ar fi putut să mă roage să-mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mi-a explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mîna pe carte, să o scot de acolo, să i-o predau acelui lunatic și să nu-l mai văd niciodată. Nimeni nu avea să știe de absența cărții, În afară de mine. Cartea lui Julián Carax mă aștepta, ca Întotdeauna, arătîndu-și cotorul din fundul unui raft. Am luat-o În mînă și am strîns-o la piept, ca și cînd aș fi Îmbrățișat un vechi prieten pe care fusesem pe punctul de a-l trăda. Iuda, m-am gîndit. M-am pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
CÎnd Fermín nu pleca la vînătoare de volume exotice pentru a satisface comenzile clienților, se Îndeletnicea cu organizarea stocurilor din prăvălie, cu conceperea de stratageme de promoție comercială În cartier, cu lustruirea firmei și a vitrinelor ori cu redarea strălucirii cotoarelor de cărți de pe rafturi, cu o cîrpă și cu alcool. Dată fiind conjunctura, am optat pentru a-mi investi timpul liber În două aspecte pe care le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc la enigma lui Carax și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
către Hans). Păi atunci salutare (Hans către Rainer și Anna). Ne vedem mâine. În timp ce tensiunea scade, gemenii se duc acasă în districtul opt, unde locuiesc mulți mic‑burghezi, mai ales funcționari și pensionari. Și cei doi aparțin micii burghezii, așa cum cotorul aparține mărului, și se simt acasă acolo. Aici chiar sunt acasă, așa că urcă de îndată treptele pe culoarul întunecat al blocului cu locuințe de închiriat, fără să se atingă de nimic, ca nu cumva mizeria să lase vreo urmă. Ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul e plin de colțuri ticsite și de nișe în care se adună gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑i observe masa de oameni, gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci o să‑ți facem la fel sau chiar mai rău. Sub scaun sunt un cotor de măr, două coji de brânză și câteva de salam, aruncate de unul care a crezut că‑i la el acasă și poate să spurce tot, când, de fapt, călătorește într‑un mijloc de transport în comun, care aparține tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
centru gravitațional, abia dacă mai apuci să vâri și tu vreo două-trei în buzunare. Pe când la noi poți să stai la un kilometru de pom și vin merele spre tine, nu te duci tu după ele. Mănânci cât vrei, iar cotoarele le-arunci în spațiu. Așa facem și cu semenii: de vrei să cunoști pe cineva, nu-l aștepți să cadă, ci-l dirijezi spre tine. Dacă are și el câmp gravitațional, cu atât mai bine: îl întâlnești mai repede. Interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]