446 matches
-
pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la sculptor după moartea acestuia. Greutatea adevărului Îl covârși. El era asasinul. Dar pentru ce? Își strigă Întrebarea către pereții din piatră surdă, către trupul nemișcat al lui Arrigo. Apoi, Își Îndreptă din nou atenția asupra desenului pe care nu Îl lăsase din mână, tremurând de emoție. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acum Dante Îl Înțelegea, În sfârșit. O neliniște neașteptată Îl cuprinse. Să pătrunzi acel secret nu Însemna cumva să pătrunzi taina lui Dumnezeu? Își simțea ochii umezi și un nod În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-și coboare tivul peste picioare. — Ei, ce spui de noutățile noastre! m-a întrebat Einhorn cu asprime, întorcându-se către mine cu o mișcare rigidă în linia grumazului, în parte cu intenția de a teroriza pe cineva dar și covârșit de supărare, iar reprezentantul acela extraordinar al ființei sale, chipul său, zvâcnea cu un impuls ce izvora dintr-un loc lăsat neexplorat. S-a căsătorit Arthur? am spus, pentru că nu știam nici eu ce să zic. — Și a și divorțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna din lucru ca să se uite pe fereastră, așteptându-se s-o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își imaginase (pe drept cuvânt) că până dimineața Hattie o să-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de kommerkion (vamă)“7. Teritoriul imperiului a ieșit în 1261 de sub dependența economică a Veneției doar pentru a intra în cea a Genovei. Indiferent de originea marii devieri din 1204, sigur este că în cursul secolului XIII, interesele comerțului au covârșit idealurile cruciatei. În cooperarea dintre cavaleri și navigatorii-negustori, balanța a înclinat hotărât de partea celor din urmă în Sud-Estul Europei. Când Genova a preluat hegemonia în bazinul pontic, resursele comerciale excepționale ale regiunii erau cunoscute în lumea mediteraneană; nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
valorifica experiența. Procesul de identificare este abia la început, dar nu lasă să se întrevadă descoperiri spectaculoase. Cei mai numeroși intelectuali români au traversat deșertul comunist preferând să nu-și clameze drama. Eroii sunt foarte puțini, iar martirii rarisimi. A covârșit înțelepciunea? Și ce fel de înțelepciune? Cea a supraviețuirii? A cumințeniei? A retragerii în turnul de fildeș? Ori a închiderii vinovate a ochilor, a refuzului lucidității?! Depinde de înțelesul pe care-l atribuim acestor concepte și valori. Într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frecventând apoi, până în 1894, Gimnaziul român din Ianina. După absolvire, se înscrie la Liceul român din Bitolia. În 1897, încheind anii de școală, vine la București, pentru a urma, din 1898, Facultatea de Litere. Însă, fire mai puțin răzbătătoare, e covârșit de dificultățile materiale și, nevoit să renunțe la studenție, intră ca bursier (1898-1899) la Școala Superioară de Agricultură din Herăstrău. În 1900, se întoarce la ai săi, pe plaiurile Pindului, unde, valorificându-și iscusința pedagogică, va fi ani de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
nu un miracol, dar în care miracolul e posibil și așteptat. Iminența lui e resimțită nu fără spaimă, dar o spaimă dinainte asumată, nădăjduind nu se știe prea bine ce, dar ceva irevocabil despre care poeta presimte că-i va covârși ființa, dar de care e irezistibil atrasă, ca de singurul lucru cu adevărat vrednic de a fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe un punct, în dezacord cu Valeriu Cristea care în foarte frumoasa lui cronică despre volumul recent al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Basarabia, în parte publicate postum, în anii ’90. În versurile ei V. evoluează de la trăirea romantică și atracția pentru peisajul natural spre o lirică feministă, marcată de un zguduitor mesaj tragic. E o poezie în care conștiința unui destin implacabil covârșește o sensibilitate delicată, profundă. Încă în căutarea unei expresii personale, autoarea conferă totuși o coloratură particulară, adesea inspirată, unui „univers intim, mărunt, plin de vrajă”, dominat de „durerea fără nume” provocată de „presentimentul morții”, dar caracterizat și de „jocul fantezist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290647_a_291976]
-
e un eșec, de ce să mă mai intereseze "celălalt". în primele comunități, de exemplu, nedreptatea socială nu este "înghițită", structurîndu-se mai degrabă pe o solidaritate comunitară naturală împotriva încălcării libertății, în schimb, în cazul celorlalte, subiectul individual și colectiv este covîrșit de o societate discreționară, în fața căreia rămîne fără replică (și care îngăduie acesteia din urmă să-și extindă continuu supravegherea și supunerea). Un "indicator" sociologic elocvent este "familiarizarea cu gunoiul de lîngă noi", care devine o expresie socială a însușirii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cugetare a captat din paradisul dumnezeiesc, închis în ortodoxie, mari fascicule de raze pe care le-a răspândit cu efuziune pe orizontul nostru de înțelegere și de simțire, luminându-l sărbătorește și încălzindu-l. Nu știu cum, dar impresia care m-a covârșit de câte ori am pătruns în lumea zugrăvită de scrisul lui Nichifor Crainic, a fost că intru într-o lume scăldată în lumină de sărbătoare, într-o lume de sfântă, largă și optimistă respirație. Am avut certitudinea că e însăși lumea ortodoxiei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
realitatea istorică, am afirmat că în monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel superior, primatul religiei asupra culturii e un lucru evident și indiscutabil și că în formele politeiste întâlnim fenomenul când cultura covârșește religia și-i ia locul, divinizându-se. Avem astfel cazuri de influență atât de puternică încât religia se modifică până la pierderea înțelesului propriu. Cazurile acestea, care sunt în afară de creștinism, nu ne interesează în acest capitol, care are în vedere influențele culturale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
republică, fie monarhie, poartă de obicei marca acestui laicism cu aparență indiferentă față de problema religioasă. El nu e, după cuvântul Apocalipsului, nici fierbinte, nici rece, ci călduț. Dar o Biserică fierbinte pentru idealul lui Hristos sfârșește totdeauna prin a-i covârși puterea de influență și a colora religios producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în măreția ei, e inaccesibilă artei penelului, care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e mugetul uriaș al mării, lucruri ce toarnă în noi impresii colosale, de parcă vor să ne strivească, toate s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al neființei este el însuși înfrânt de sublimul pozitiv al învierii universale. Revenind la cele două categorii ale lui Volkelt, sublimul pozitiv sau binefăcător se deosebește de cel negativ prin lipsa oricărui element ostil, distructiv, amenințător sau repulsiv față de noi. Covârșind viața, o invadează pentru a o înălța și a o spori. Tratatul antic dă în mod surprinzător, printre atâtea exemple din Homer și ceilalți clasici greci, unul din Biblie și anume versetul din Geneză: „A spus Dumnezeu să se facă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care e izvorul aproape al tuturor păcatelor omenirii noastre”. Munca era o desfătare, iar moartea o senină adormire... În descrierea fără pereche a viziunii acesteia, arcadiană și paradisiacă totdeodată, pe care am desfigurat-o rezumând-o, taina cea mare, care covârșește întreg universul și-l face inocent, e una singură: iubirea spontană, nedeliberată, identică cu însăși existența. Dar, a fost de ajuns să pătrundă în această lume fericită sufletul sinucigașului, ca s-o otrăvească și armonia ei să se sfărâme în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
învierea naturii, care repetându-se în fiecare an, conducea de la sine la idea nemuririi. Este cunoscut că religiunile politeiste confundă și schimbă adeseori înțelesul și atributele zeilor lor, că fiecare popor, fiecare oraș chiar aveau câte un zeu favorit, care covârșea în curând pe toți ceilalți în însemnătatea ce o dobândea pentru mintea poporului. Astfel găsim la Atenieni pe Pallas-Atene sau Minerva, la Romani pe Mart și așa mai departe. În Egipet fiecare nomă adora un zeu deosebit. Tracia, regiunea vinului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
formelor fără fond”: în loc să se dezvolte organic, în strânsă legătură cu civilizația propriului popor, susține el, literatura română de după 1850 ar fi evoluat prea repede, prin imitarea formelor străine, pe care le-a adoptat fără să le asimileze; clișeul a covârșit astfel deceniul 1860-1870, dăunând originalității. Atenția lui s-a îndreptat și spre probleme de limbă, constatând aceeași ruptură de tradiție, agravată de invazia neologismelor; limba veche și cea populară, vie, au fost neglijate, iar limba literară era coruptă. Singura ieșire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
deplin îndreptățită a marelui istoric A. D. Xenopol, cuprinsă în binecunoscuta-i sinteză de istorie națională: "... Prin Regulamentul Organic se pune pentru prima oară în societatea românească ideea interesului public și anume ca ceva superior celui individual, care, până atunci, totdeauna covârșise pe celălalt. Ideea statului, putem zice că, se năștea pentru prima oară la români în concepția ei modernă (subl. ns.), ca viața unui tot întemeiat pe norme obștești, adică pe legi. Într-un cuvânt, Regulamentul Organic căutase să prindă viața
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Marta Petreu și Dan Stanciu, într-o înșiruire care merge de la Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu și Mircea Dinescu până la Cristian Popescu și Simona Popescu. Pozând cu tandră resemnare în clasic, în epigon al propriei originalități, în moștenitorul unei existențe covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice într-o luminos-împăcată insulă Ellis: „Cu focul stins în vechea mansardă,/ cu țigările pe sfârșite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
situează la sfîrșitul epocii clasice; el nu e conștient, precum Grigorie cel Mare, Cassiodor sau Isidor de Sevilia, de faptul că trebuia să salveze ce se mai putea salva din cultura antică, într-o epocă în care violența și barbaria covîrșeau totul. De aceea, operele sale conțin numeroase greșeli, chiar la nivel gramatical, și autorul însuși declara (fără îndoială, exagerînd) că nu știe gramatică; și citatele din autorii clasici, pe care Grigorie le memorase în timpul studiilor din tinerețe, sînt mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
menirii regizorului, imaginat ca un „cititor inteligent”, care „întregește” ceea ce este doar schițat în text. Dar piesa nu depășește nivelul unei demonstrații, cu personaje sacrificate tezei, lipsite de o evoluție firească. Dialogul prețios, pe alocuri nesusținut de idee, artificialitatea construcției covârșesc puținele scene izbutite. SCRIERI: Din umbră, Iași, 1913; Ariana, Iași, 1915; Miros de iarbă, Iași, 1915; Cuvinte despre oameni, Iași, 1916. Repere bibliografice: Al.T. Stamatiad, „Din umbră”, proză de Hidalgo, „Viitorul”, 1913, 1800; Lovinescu, Scrieri, IV, 104-105; Jean Hefter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
ca instrument de cunoaștere: „Foarte greu de explicat cuiva care nu Înțelege teoretic posibilitatea lor de realizare”, exact ca În eseul din 1937. Mai târziu, același lucru va scrie Zerlendi (84-851). Cum prezența lui Eliade În aceste ultime paragrafe o covârșește pe cea a subiectului său, la un examen amănunțit, atunci el poate deja să imagineze biografia secretă a lui Honigberger, unii cititori fiind deja avertizați că textul devine, ca și personajul, cel puțin dublu. „În ceea ce privește călătoriile misterioase ale lui Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
familia se oprise pentru a lua masa la iarba verde, ia forma unei prime și îmbătătoare experiențe estetice. Înfațișarea animalului îl fascineaza pe copil și îl umple de „entuziasm”: „Nu-mi era frică, și totuși inima mi se zbătea. Eram covârșit de bucuria de a fi întalnit o asemenea viețuitoare nemaiîntâlnită, de o atât de stranie frumusețe”. La puțin timp după aceea, a urmat descoperirea „camerei secrete”, un salon de obicei închis cu cheia, unde copiii nu aveau voie sa intre
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]