586 matches
-
în citoplasmă și are ca enzimă limitantă de viteză glicogen sintetaza. Aceasta se prezintă sub forma a două forme interconvertibile prin fosforilare-defosforilare. Interconversia se realizează în special datorită acțiunii antagoniste a altor două enzime: o kinază și o fosfatază. Reglarea covalentă a glicogenosintezei (ca și a glicogenolizei) are ca scop evitarea desfășurării simultane a celor două procese antagonice. Activitatea glicogen sintetazei este invers proporțională cu concentrația AMPc intracelular. Degradarea glicogenului - glicogenoliza - este o reacție care se desfășoară strict în condiții catabolice
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
o substanță constituită din molecule care se caracterizează printr-o secvență a unuia sau mai multor tipuri de unități moleculare și care conțin o simplă majoritate ponderala de molecule și au cel putin 3 unități monomere legate printr-o legătură covalenta la cel puțin o altă unitate monomera sau la o altă substanță reactiva și constituită cel putin dintr-o simplă majoritate ponderala de molecule de aceeasi greutate moleculară. Aceste molecule trebuie să formeze o gamă de greutate moleculară, în mijlocul căreia
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 9 noiembrie 2000 (*actualizată*) privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131168_a_132497]
-
Ocuparea cu electroni a orbitalilor, substraturilor și a straturilor Configurația electronică. Relații dintre structura atomică a elementelor și poziția lor în sistemul periodic. Variația proprietăților fizice și chimice periodice ale elementelor în sistemul periodic. Cap. 2. Legături chimice. Legături ionice, covalente, covalent-coordinative. Interactii între molecule. Rețele ionice, rețele atomice, rețele moleculare. Cap. 3. Soluții Dizolvarea. Solubilitatea. Dizolvarea unui cristal ionic în apă. Dizolvarea unei substanțe cu molecule polare în apă. Solubilitatea- Factorii care influențează solubilitatea substanțelor. Concentrația procentuala și molara. Aplicații
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
SĂPTĂMÂNAL) CLASA aIX-a Cap. 1. Structura atomului. Atom. Element chimic. Număr atomic. Masă atomică. Izotopi. Straturi. Relații între structura atomică a elementelor și locul ocupat de acestea în sistemul periodic. Cap. 2. Legături chimice. Legătură ionică. Rețele ionice. Legătură covalenta polara și nepolara. Rețele covalente. Cap. 3. Soluții. Dizolvarea. Solubilitatea. Factorii care influențează solubilitatea. Dizolvarea unui cristal ionic în apă. Dizolvarea unei substanțe cu molecule polare în apă. Cap. 5 Metale. Proprietăți fizice generale ale metalelor. Aliaje. Întrebuințări ale metalelor
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
1. Structura atomului. Atom. Element chimic. Număr atomic. Masă atomică. Izotopi. Straturi. Relații între structura atomică a elementelor și locul ocupat de acestea în sistemul periodic. Cap. 2. Legături chimice. Legătură ionică. Rețele ionice. Legătură covalenta polara și nepolara. Rețele covalente. Cap. 3. Soluții. Dizolvarea. Solubilitatea. Factorii care influențează solubilitatea. Dizolvarea unui cristal ionic în apă. Dizolvarea unei substanțe cu molecule polare în apă. Cap. 5 Metale. Proprietăți fizice generale ale metalelor. Aliaje. Întrebuințări ale metalelor și aliajelor. CLASA a XII
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
topiturii de poliamide/copoliamide se adăugă un agent de ranforsare prin reticulare (0,1−10% izocianat de trialil). Monofilamentele și fibrele obținute au moleculele mult mai strânse și apropiate, consolidate prin reticulări induse de agentul de reticulare. Se formează legături covalente ce împiedecă infiltarea apei între catenele din regiunile amorfe și, ca urmare, legăturile de hidrogen nu mai sunt distruse sub acțiunea apei. Astfel, agentul de reticulare are o acțiune de anti-îmbătrânire a monofilamentelor, împiedecând deteriorarea proprietăților mecanice și apariția abraziunii
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
forma un ion pozitiv. Cu cât se îndepărtează mai mulți electroni, cu atât aceste energii sunt mai mari. Afinitatea pentru electroni este energia care se degajă la acceptarea electronilor de către atomi și când se formează un ion negativ. b) Legătura covalentă (legătura atomică sau homopolară) Natura legăturii covalente a fost explicată de către G. H. Lewis, 1916, și I. Langmuir, 1919, sub denumirea de teoria electronică a legăturii covalente. Această legătură se stabilește fie între atomii de același fel, de exemplu în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
îndepărtează mai mulți electroni, cu atât aceste energii sunt mai mari. Afinitatea pentru electroni este energia care se degajă la acceptarea electronilor de către atomi și când se formează un ion negativ. b) Legătura covalentă (legătura atomică sau homopolară) Natura legăturii covalente a fost explicată de către G. H. Lewis, 1916, și I. Langmuir, 1919, sub denumirea de teoria electronică a legăturii covalente. Această legătură se stabilește fie între atomii de același fel, de exemplu în moleculele de halogen, azot, oxigen, fie între
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acceptarea electronilor de către atomi și când se formează un ion negativ. b) Legătura covalentă (legătura atomică sau homopolară) Natura legăturii covalente a fost explicată de către G. H. Lewis, 1916, și I. Langmuir, 1919, sub denumirea de teoria electronică a legăturii covalente. Această legătură se stabilește fie între atomii de același fel, de exemplu în moleculele de halogen, azot, oxigen, fie între tipuri diferite de atomi, dar cu afinitate față de electron foarte apropiată; așa de exemplu între atomii de carbon și hidrogen
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fie între atomii de același fel, de exemplu în moleculele de halogen, azot, oxigen, fie între tipuri diferite de atomi, dar cu afinitate față de electron foarte apropiată; așa de exemplu între atomii de carbon și hidrogen, carbon oxigen etc. Legătura covalentă se formează prin punere în comun de către ambii atomi de electroni din stratul de valențe. Astfel, pentru formarea unei legături simple, ambii atomi pun în comun câte un electron și formează o pereche de electroni care va fi folosită în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
din stratul de valențe. Astfel, pentru formarea unei legături simple, ambii atomi pun în comun câte un electron și formează o pereche de electroni care va fi folosită în aceeași măsură de ambii atomi. Spre exemplificare, fig. 5 prezintă legăturile covalente în cazul moleculelor de clor, acid clorhidric, metan. În aceste molecule, atomii de clor și carbon capătă o configurație stabilă de „octet”, iar cei de hidrogen, un a de „dublet”. Perechea de electroni de legătură poate fi reprezentată prin liniuță
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
și care corespunde în totul liniuței de valență din formulele clasice. În cazul dublelor și triplelor legături se pun în comun, câte doi, respectiv trei electroni, formându-se două și trei perechi de electroni de covalență. Electronii care formează legăturile covalente se numesc electroni participanți, iar cei care nu stabilesc astfel de legături sunt neparticipanți. Acești electroni rămân disponibili pentru a stabili legături covalent-coordinative cu ioni, atomi sau molecule. Legătura covalentă este prezentă, cu unele excepții, în compușii organici. Este o
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
trei perechi de electroni de covalență. Electronii care formează legăturile covalente se numesc electroni participanți, iar cei care nu stabilesc astfel de legături sunt neparticipanți. Acești electroni rămân disponibili pentru a stabili legături covalent-coordinative cu ioni, atomi sau molecule. Legătura covalentă este prezentă, cu unele excepții, în compușii organici. Este o legătură chimică puternică și care necesită condiții speciale pentru desfacerea ei. Teoria mecanic-cuantică a legăturii covalente Teoria mecanic-cuantică a fost extinsă de către W.Heitler și F. London, 1927, pentru explicarea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
electroni rămân disponibili pentru a stabili legături covalent-coordinative cu ioni, atomi sau molecule. Legătura covalentă este prezentă, cu unele excepții, în compușii organici. Este o legătură chimică puternică și care necesită condiții speciale pentru desfacerea ei. Teoria mecanic-cuantică a legăturii covalente Teoria mecanic-cuantică a fost extinsă de către W.Heitler și F. London, 1927, pentru explicarea formării moleculei de hidrogen, deci a legăturii covalente dintre cei doi atomi de hirdrogen. Astfel, conform acestei teorii, când doi atomi se găsesc la o distanță
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
organici. Este o legătură chimică puternică și care necesită condiții speciale pentru desfacerea ei. Teoria mecanic-cuantică a legăturii covalente Teoria mecanic-cuantică a fost extinsă de către W.Heitler și F. London, 1927, pentru explicarea formării moleculei de hidrogen, deci a legăturii covalente dintre cei doi atomi de hirdrogen. Astfel, conform acestei teorii, când doi atomi se găsesc la o distanță convenabilă, orbitalii lor atomicinorii electronici se întrepătrund, dând naștere unui orbital molecular, un nor electronic comun ambilor atomi, formând tocmai o legătură
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
dintre cei doi atomi de hirdrogen. Astfel, conform acestei teorii, când doi atomi se găsesc la o distanță convenabilă, orbitalii lor atomicinorii electronici se întrepătrund, dând naștere unui orbital molecular, un nor electronic comun ambilor atomi, formând tocmai o legătură covalentă. La contopirea celor doi orbitali atomici iau naștere doi orbitali moleculari: unul de energie joasă, stabil, numit orbital de legătură, altul de energie ridicată, numit orbital de antilegătură. Întrepătrunderea a doi orbitali corespunde interferenței a două unde electronice, rezultând o
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
este valabil și în cazul orbitalilor moleculari. Cei doi electroni care ocupă orbitalul molecular sunt de spin contrar. În moleculele de hidrogen, orbitalul de antilegătură rămâne neocupat în stare fundamentală și se ocupă cu electroni în cazul moleculelor excitate. Legătura covalentă care rezultă fie prin contopirea a doi orbitali s (ca în cazul hidrogenului), fie a unui orbital s cu unul p sau doi orbitali p se numește legătură, iar electronii care stabilesc o astfel de legătură se numesc electroni . Norul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
doi orbitali atomici p, orientați paralel în spațiu cum cunt orbitalii py și cei pz. Orbitalul va fi și el ca cei p, din doi lobi. Legăturile * apare între atomii care sunt legați prin legătura . Orbitalii moleculari hibridizați Formarea legăturii covalente în cazul compușilor organici sau pentru combinațiile covalente ale multor elemente nu se poate explica ca și în cazul moleculei de hidrogen. De exemplu, elementele din perioada 2, perioadă în care se găsește și carbonul, au atomii formați din două
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
cum cunt orbitalii py și cei pz. Orbitalul va fi și el ca cei p, din doi lobi. Legăturile * apare între atomii care sunt legați prin legătura . Orbitalii moleculari hibridizați Formarea legăturii covalente în cazul compușilor organici sau pentru combinațiile covalente ale multor elemente nu se poate explica ca și în cazul moleculei de hidrogen. De exemplu, elementele din perioada 2, perioadă în care se găsește și carbonul, au atomii formați din două straturi electronice; au stratul n= 1 ă orbitalul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
a doi orbitali hibridizați și o legătură * rezultată prin contopirea celor doi orbitali puri. Se observă din figura 7 că etena are toți atomii coplanari, iar rotația liberă în jurul dublei legături nu este posibilă. Datorită hibridizării sp2, unghiurile dintre legăturile covalente sunt de 1200. Hibridizarea sp (hibridizare diagonală) Apare în cazul în care atomii de carbon sunt legați prin triplă legătură așa cum este situația în acetilenă și analogii acesteia. Cei doi atomi de carbon din acetilenă se găsesc legați de câte
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
punct de vedere energetic. Datorită acestui fenomen, elementele din această perioada au proprietăți deosebite față de cele din perioada 2. Mecanismul hibridizării de forma d, s, p este același ca în tipurile de hibridizare descrise mai sus. Substanțele formate din molecule covalente sunt insolubile sau greu solubile în solvenți polari, solubile în cei nepolari. Sunt lipsite de conductibilitate electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
d, s, p este același ca în tipurile de hibridizare descrise mai sus. Substanțele formate din molecule covalente sunt insolubile sau greu solubile în solvenți polari, solubile în cei nepolari. Sunt lipsite de conductibilitate electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
molecule covalente sunt insolubile sau greu solubile în solvenți polari, solubile în cei nepolari. Sunt lipsite de conductibilitate electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar în cele stanică și vanadică, SnCl4, VCl5 au legături covalente. Numărul maxim de legături covalente pe care le poate forma un atom nu poate fi prevăzut pe baza unei reguli simple, ca în cazul legăturii ionice-regula octetului. În cazul legăturilor covalente, s-a stabilit o regulă numită regula covalenței maxime
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar în cele stanică și vanadică, SnCl4, VCl5 au legături covalente. Numărul maxim de legături covalente pe care le poate forma un atom nu poate fi prevăzut pe baza unei reguli simple, ca în cazul legăturii ionice-regula octetului. În cazul legăturilor covalente, s-a stabilit o regulă numită regula covalenței maxime. Conform acestei regului, atomul de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]