234 matches
-
etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui", "Două babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat odihna și sărbătoarea. Ca să facă și el ceva, Dracul a inventat vacanța", "Necinstea și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat și rafinat
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
aceeať (muntele Purgatoriului), și în final Ťdupă lunăť (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea-înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii)." (Mircea A. Tămaș) SCRIEREA DE TEXTE UMORISTICE DE CĂTRE AUTORI FĂRĂ UMOR. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
o filiație în toată regula, începînd cu Grigore Alexandrescu, căruia-i urmează Alecsandri, junimiștii, "micile economii" ale rentierilor lui Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc. Improbabilă ca acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a unei îmbăieri în covata europeană din care sar, spre bibliografia românească, stropii unor măgulitoare, spumoase neadevăruri. Răbdarea de a citi, pe care nu o are, fără să deplîngă supliciile ei, decît cititorul de plăcere, și-o arată Călinescu, în feluri diferite, în Petrarca și
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
am rîs sub plapumă, la: „Deschideți ușa/ Că vine mătușa!" Veneau la noi multe mătuși caraghioase. Felul cum se pitiseră iezii de cumătrul-lup îmi era cunoscut. Toți ne jucam dea v-ați ascunselea. Așa că nu scăpasem nici un amănunt. Mijlociul, sub covată. Mezinul, iute în horn. Numai blegul ăl mare se duce să deschidă ușa ca prostul și lupu-l mănîncă pe loc. Căutarea celorlalți mă umpluse de groază. Aici Lixandra coborîse glasul pînă la șoaptă, înzecindu-mi spaima. E știut, tehnica prozatorului
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
în groapa cu jăratec... mă pîrlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! * După ce am ascultat pînă la capăt povestea aceasta cumplită, i-am pus în vedere naratoarei mele: data viitoare, lupul să nu mai strănute, și prostul ăla de sub covată să tacă naibii din gură! Anticipam rolul de mai tîrziu al redactorilor de editură, printre care aveam să mă număr și eu, subjugați de ideea finalurilor fericite. însuși Creangă pare că încearcă să atenueze impresia sinistră, încălecînd la sfîrșit pe-
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
Iadu tot ne arde, că tare păcătoase sîntem. Să-l îngropăm pe el măcar, cu cinste!..." (p. 22) O cuvioșenie peste smîrcuri, venind direct din lumea Ultimei emisiuni. La judecata copiilor, rosturile mahalalei sînt goale-goluțe, cum a fugit Buiumaș din covata cu ierburi lecuitoare a maică-sii. Cînd Leib, vecinul, primește un covrig, pe care mama îl oprește să-l dea "rîiosului", lui Buiumaș, al doilea prinde momentul să-și răzbune. Cu o lecție destul de șubredă despre pomană și păcat, ținută
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
260 de ani, este cea mai frumoasă dintre colecțiile Muzeului Satului. Astfel ni se înfățișează încăperea, „soba a bună”, cum îi spun bănățenii, cu patul, masa, lavița, scaunele, lada de zestre, războiul de țesut, ștergarele de la ferestre, cazanul de aramă, covata de „pită” din tindă și cuptorul de încălzit. Cea mai interesantă este însă „cuina” sau bucătăria, cu vatra de gătit, un horn deschis, confecționat din bucăți de lemn, lipite cu pământ și foarte înalt, ca să asigure un tiraj corespunzător și
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
inspirat parcă dintr-o natură moartă olandeză, al preparatelor ce excită apetitul și tocmai de aceea, văzute supradimensionat: "Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
societate este mai bună? Ariton nu-și propune să dea soluții utopice, dar scrie o scenă de referință, o scenă zguduitoare de degradare familială. Niște moștenitori, după ce și-au îngropat ultimul părinte, se întorc la oraș cu împărțeala: plapume, ceaune, coveți, lighene și alte sărăcii, se întorc certându-se, cu lucrurile în spate, pentru a nu fi luate de confrați; scena, de o deplângere fără limite, ilustrează cum nu se poate mai bine distrugerea solidarității, înstrăinarea de cei apropiați și de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
mândrie națională, durere față de starea precară a omului de rând. Discursul poetului capătă rezonanțe tribunice și de baladă, cu aplecări nostalgice asupra baștinei cu muncile, cu oamenii, cu păsările ei cântătoare: „Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
pace, unde o duci? Dă fata înapoi. Ce gânduri ai, măi Gheorghe?! Gheorghe, las-o, las-o să vie acasă. Măi, omule, măi, nu-mi rupe inima în două. Dragul meu, gospodarul meu... țața Antonica ieșise de după casă cu o covată în mână. O scăpase însă când îi văzu pe cei doi aproape de poartă. Pe jos s-au împrăștiat rouri de lapte alb ca zăpada. Se prelingeau printre firele de iarbă de un verde crud. Boabele de lapte se rostogoleau ușor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
la tulpina unui copac tânăr și spune: „Uite moașa ce-o făcut Dă cu apă în pomuț Cina să aibă drăguț. Pomuțul ca să rodească Și cinuța să-nflorească Hai cumătră, vino - ncoa Și te uită la moașa. Șade moașa pe covată Să moșească înc-o fată Șade moașa pe făcău Să moșească un flăcău.” După ce răstoarnă apa, moașa pune covățica cu gura în jos și pentru că la această ceremonie participă numai femei măritate moașa strigă: „Hai, săriți peste covată S-aveți și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Șade moașa pe covată Să moșească înc-o fată Șade moașa pe făcău Să moșească un flăcău.” După ce răstoarnă apa, moașa pune covățica cu gura în jos și pentru că la această ceremonie participă numai femei măritate moașa strigă: „Hai, săriți peste covată S-aveți și voi câte-o fată, Dar săriți mai „năltișor S-aveți câte-un fecior.” Pentru distracție, unele femei sar, altele refuză. Urmează apoi petrecerea. În funcție de situația financiară a cumătrilor-gazdă, cumătria poate fi în aceeași zi cu scăldăciunea sau
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
nu-i dădeau, copilul ajuns la maturitate se achita de această obligație. Se aduceau doi colaci mari, o sticlă cu rachiu, un batic pentru nașă, o cămașă pentru naș, orez, zahăr, sare, săpun, colonie (parfum). Toate erau aduse într-o covată nouă sau într-un lighean și acoperite cu un ștergar nou. Cu această ocazie se rostesc versurile: „... în dosul colacilor Stă ocolul vacilor Coșarul oilor Poiata păsărilor La cina d-voastră Ce vă lasă inima să dați : O vacă cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
În Joia Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce-l frământa un timp, lua aluatul cu ambele mâini și-l ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii și-l ghigosea până ce aluatul făcea beșici. După vreo două ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o pânză curată și-l lăsa câteva ore „să se odihnească”. Apoi îl porționa pentru cozonaci și păști
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care cunoștea toate mădulările animalului, cumătrul Gafton. Soseau apoi fina Gâscă, surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la Ignat, înainte de Sfântul Crăciun, vecinii sau rudele își sacrificau porcii, îngrășați un an întreg. Ne adunam de dimineața devreme și asistam la protocolul de înjunghiere, după care urmau pârlirea la foc de surcele, paie sau tujleni, îmbăierea într-o covată cu uncrop și raderea primului strat de piele, astfel încât să rămână un țesut neted, gălbui, foarte fraged și ușor de jupit, renumitul șoric, pe care-l mâncam cu mare poftă. După atârnarea porcului cu picioarele din spate de urciuc și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
slănina mai subțire, însă ziua sacrificiului era extrem de obositoare pentru cei implicați direct în protocol. După ce carcasele erau introduse în bucătărie și așezate pe masă, măcelarul tranșa carnea și slănina, pentru cârnați, chiște și tobă, restul punându-se într-o covată la sărat și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu oțet și făină de porumb, pregăteau ceapa, usturoiul și piperul măcinat. Seara târziu, chiștele și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
arii de practicare sunt: Marginea și Rădăuți (Suceava), Corund (Harghita), Horezu (Vâlcea). - prelucrarea lemnului, activitate desfășurată cu predilecție de locuitorii zonei montane, remarcându-se mai ales în „Țara Moților” (Munții Apuseni) și în Maramureș. Produsele rezultate servesc în gospodărie (găleți, coveți, linguri), pentru unele instalații tehnice (teascuri, războaie de țesut), dar pot constitui și elemente de construcție sau decorațiuni. Sunt renumite, în acest sens, porțile maramureșene, unde sculptarea măiastră a lemnului duce, uneori, la adevărate capodopere. - țesutul este un meșteșug ce
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
tonul sfidător și optă pentru împăcare. ― Știu că trăim niște momente chinuitoare și sunt și eu tulburat, dar asta nu poate justifica niște hotărâri nechibzuite. Trebuie să acționăm cu circumspecție și să ne gândim bine înainte de a arunca apa din covată cu copil cu tot. ― Copilul e mort, dacă nu știai. ― Consider că trebuie să studiem situația în ansamblu. Vă dați seama? Își încrucișă mâinile. ― Nu, Burke, ce vrei să spui? El se gândi repede. ― Mai întâi aceste instalații reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de trist pe lume. Mă uit peste masă, la scaunul ei. Și o văd. Nu cu ochii; nici cu ochiul-minții - o văd cu ochiul nasului: a rămas În salon, ca o culoare-ntr-o apă, ca un aluat Într-o covată, mirosul de ea, amestec de săpun de la mama și Încă ceva, numai al ei, al devușcăi, nu ceva rău, urât, dar necunoscut, parcă a sălbăticiune, dar mie-mi plac sălbăticiunile cum ’die ’vușca: uite-o, pe scaun, dinaintea mea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați în sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de covată, a abdomenului. Ei, bine, tânăra era în ultimul an de liceu, voia să urmeze medicina, muncea cu multă seriozitate, zile și nopți fără odihnă, n-avea lacune, nici probleme nelămurite, totul mergea perfect, dar știți cum fac părinții din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
patrula apoi a intrat în pădure și deși era frig, iar el era îmbrăcat numai într-o cămașă și o bluză de doc a făcut un foc și s-a culcat într-o coajă de tei dormind ca într-o covată și învârtindu-se ca popușoiul pe jar să se încălzească. După ce a fost prins ne-a declarat că a înghe at apa lângă el dar el nici n-aț răcit pentru că avea friptură și vin de baut. După acelș eveniment câtva
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]