252 matches
-
alegerile din 1990 și 1992. Când, ani de-a rândul, o țară întreagă s-a deprins să fure de la fabrică, să facă troc, să practice corupția reciproc, să considere fărădelegea ca lege suprem-infailibilă, să „se descurce“ la foc mic, sub coviltirele șatrei, cu meditațiile ca învățământ paralel ș.a.m.d. - pe scurt: să supraviețuiască și nu să trăiască -, cui să-i mai ceri limpezimea mentală de a considera liberalismul, concurențialitatea, meritocrația, cultul muncii, spiritul civic ș.cl. drept valori superioare pungășiei, decerebrării
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
da - ethosul (weberian) protestant al muncii, contrapus cultului improvizației și miserupismului mioritic. Nu am fost educați întru temeinicie, economisire, previziune, sobrietate, decență, exactitate, chiverniseală cu bătaie strategică. Ne-am lăsat, încet, dar sigur, pradă acelei iresponsabile psihologii de șatră și coviltir pentru care banul se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un general store (magazin "cu de toate"). Încolo, nimic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pășește cu greutate aburcându-și mereu o traistă pe umăr. O privesc cu băgare de seamă. După culoarea obrazului și îmbrăcăminte, îmi dau seama că face parte din neamul celor care au ales să-și poarte gospodăria într-o căruță cu coviltir. Neamul ce pare să-și caute mereu fericirea la o margine de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina. Dar cu căruța? Amuzantă întrebare. Pare imposibil. Nu-i deloc imposibil. Doar, în copilărie vedeam, adesea, căruțe cu coviltir care treceau prin sat... unele se opreau. Atunci, stăpânii lor vindeau te-miri-ce, alteori făceau și pe geamgiii. Mă rog, policalificarea... țărănească. Când am mai crescut puțin , am băgat de seamă că unii vorbeau, parcă, altfel decât noi. Bineînțeles, tot românește
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tatuaje care se duceau la spălat, preziceri în plicuri decorative sigilate. În curând vei porni într-o aventură neprevăzută... Era mai bună decât o carte. Putea s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-o căruță cu coviltir de pe autostradă, care nu reușea niciodată să ajungă chiar în ținutul coloniștilor. O dată apăru costumată în imitația ei de ținută de pionieră. Mark o privi uimit, pe jumătate băiat la petrecerea de ziua lui, pe jumătate violator de copii. Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i păcălească pe cei aflați în drum spre California, în Navigator-urile lor, că ar merita să se oprească aici. Achită cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și vorbeau între ei. Copaci plini de zăpadă marcau semicercul pieței. Eram, așadar, pe Calea Victoriei. Mă întorsesem oarecum acasă și casa părinților mei ar fi trebuit să fie la câțiva pași. — Doamne Dumnezeule, unde m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe ploaie, nu găsești nici una - a venit la el, fiindcă era renumit pentru bacșișuri. Le-a lăsat-o lor, înclinându-se politicos și într-o clipă au fost sus. Tatăl a mulțumit cu simplitate, iar fata a dispărut imediat sub coviltir. I-a fost rușine să-i mai rețină. Nici de data asta n-a putut să afle ce culoare au ochii ei, era prea întuneric, dar a apucat să audă o adresă. „Strada Fântânei, lângă Sfântul Iosif !“ Acolo s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
importanți ca ei, dar era foarte mândru să stea alături de prietenul lui și să se uite la lume de sus. Putem să dăm coșul, ca să ne vedem mai bine? Erau gând la gând, pentru că portarul împinse chiar în clipa aia coviltirul deoparte. Era o zi blândă, de mult nu mai fusese așa de bine în preajma Crăciunului. — Câte zile mai sunt până când se anunță rezultatul la loterie? — Păi, dacă azi e 24, taman o săptămână, pe 31, de Anul Nou, însă la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fugiseră, lucrurile ciudate pe care le mîncaseră - și a mai văzut și cum erau gata să moară și cum totuși scăpaseră cu viață. Wakefield se oprise din drum ca să poată păși cu picioarele lui pe făgașele făcute de căruțele cu coviltir, mîncase pîine prăjită În ulei și pastramă sărată și frigărui și totul era pentru el complet nou și devenise parte din el. Și de aceea Îl atrage acum deșertul, locul unde odinioară inima lui se umpluse de simțire și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vas și mai mare. Mai întâi se îmbarcase solul exarhului împreună cu bărbatul căruia îi ziceau Andras. La sosire, fuseseră din nou încărcați într-un car, puși în lanțuri și lăsați să treacă prin mijlocul unei mulțimi furibunde. Carul n-avea coviltir, așa că ajunseseră la mănăstire în insultele tuturor celor întâlniți în cale. În groapa unde-i găsise, soldații coborau coșuri cu mâncare și apă la fiecare două zile, ceea ce nu-i împiedica să-și facă nevoile peste ei pe deasupra gratiilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acoperită de muște, iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când s-a așternut noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna. XIV Ne-au urcat în care cu coviltir și am pornit la ceasul cântatului de cocoși. Nu se mai vedeau flăcări în Cividale, ci doar coloane de fum. Am străbătut ținutul friulan fără să ne iasă cineva în cale, căci, imediat ce eram zăriți, satele se goleau și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea dorită de el. A alergat spre car, a tras coviltirele și a strigat la mine amenințător: - Unde este soția mea? I-am relatat cuvintele Gailei, și fața lui a devenit țeapănă și cruntă. A poruncit curții să se retragă, nefiind nevoie de alte explicații. Retrăgându-se în odăile sale, împodobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răzgândi la rândul meu în privința gestului tău de a mă repudia. Dacă mă mai dorești alături de tine, sunt gata să te urmez. Nu știu ce și-au mai spus după aceea, fiindcă am ieșit din încăpere. Într-un car al mănăstirii, cu coviltire fluturătoare de in alb, Gaila a revenit la Pavia împreună cu noi și a intrat în odăile reginei. Eu mi-am luat un fel de vacanță, și zile-n șir am stat cu fiul meu Ansoald. VII Culegerea de legi longobarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fuseseră siliți să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap. Și mai tare. A venit și armata mai apoi. Au înconjurat toată pădurea, cu câini, cu mașini de-ale lor cu coviltir, cu mitraliere. Era armata de la interne, preciză bărbatul. Se răsuci spre el. Îl privi concentrată, de parcă îi studia profilul. - Trecusem într-a șaptea atunci, încercă ea să-și amintească. Da, cam prin cincizeci și opt, dacă acu’ merg pe șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe Ileana cea lăptoasă, și admira, și, eventual, afla, cum se face că dă atâta lapte, pentru a prelua și alții, la rândul lor, metoda, spre a o aplica la vacile lor. A fost pregătit un tractor, o remorcă, un coviltir, care, ca și crețurile de la armonică, ori de la foiul fierarului, se puteau aduna și Întinde, când era necesar, ba, pentru a face umbră, ba, pentru a o feri, pe Ileana cea vestită, când de umbra prea multă și prea răcoroasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fund a patrulaterului avea o tindă pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-o parte ședea un dogar. Erau și câteva căruțe țărănești cu coviltir. Într-un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un fel de boltă fusese refăcută și folosită ca potcovărie. Stănică își aduse aminte că, pe când era copil, curtea era plină de căruțe pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut odată. Ne-am dus câțiva, călări, pe Podul Calicilor, strada Rahovei de acum, și ne-am ținut, până au ostenit caii, pe drumul Giurgiului, după o grecoaică, o fată care mergea cu tat-su, negustor grec, în căruță cu coviltir. Grecul s-a plâns la întoarcere tatei, și de atunci nu mi-a mai dat cal. Mergeam apoi la biserici cu ceata, când se dădeau artose, la Antim, la Sfinții Apostoli, La Mihai-vodă, și chiar mai departe și, punîndu-ne în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
audă Ă-lde-sus! Hainele de le avea se cam hărtăniseră de atâta purtare. Au mers la târguială împreună, luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
retorica buletinelor de știri, dar și la evenimente surprinzător de „actuale”: Puhoiul rupsese șoseaua pe-o lățime de-o jumătate de kilometru, Și stătea șirul de care de-o parte și de alta. Muntenii rebegiți pe lângă boi, tot intrau sub coviltir, tot Ieșeau, Unul se-ncumetase să-nainteze, cu apa până la burta boilor Care odată se opriseră, Și omul în față, îi tot trăgea de lanț. Se simțea cum gâlgâie apa printre spițe, Dar nu se mai vedea nici roată, nici
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ai lui, a hotărât să atace cetatea Vidin, de la Dunăre. Ca să nu-i bănuie planurile, Mihai-Vodă i-a trimis pașei care comanda această cetate douăzeci de care cu daruri. Când a văzut la porțile cetății Vidinului acele care, acoperite cu coviltire de pânză roșie, pașa a ieșit în mare grabă să vadă ce daruri i-a trimis voievodul. Lacom peste fire, și-a luat lângă dânsul și multe căpetenii. Se pregăteau să admire darurile, când, spre marea-i uimire, ostașii români
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
disciplinați, priponiți de câte un țăruș înfipt în mijlocul unui imaș cu mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de foioase, printre arborii căreia apăreau ici-colo pete verzi cu miros proaspăt de chihlimbar, din depărtare, părea o așezare de nomazi ceva mai modernă, deoarece corturile din doc impermeabil nu erau peticite, iar printre ele, nu se zăreau căruțe cu coviltir și patrupede cu urechi mari, ci camioane cu prelată ce păreau noi, abia ieșite de pe poarta fabricii. Cea mai apropiată localitate de tabăra militară un cătun cu câteva căsuțe gheboase și nu prea arătoase, pe ulițele căruia se arătau din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]